Home » cinema, Filme

Shame – Mizerabili si Pierduti

11 February 2012 scris de 4 comentarii

CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 9.5/10

– actorie: 8/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.9/10

Regie: Steve McQueen An: 2011
Actori: Michael Fassbender, Carey Mulligan, James Badge Dale Genul: drama

 

Regizorul Steve McQueen (nici o legatura cu actorul) s-a intors anul acesta intr-o colaborare cu actorul din primul sau film, Michael Fassbender, lucru care pentru mine a fost una din cele mai bune vesti cinematografice ale anului, avand in vedere impactul emotional al filmului Hunger, debutul regizorului de acum 3 ani. Dupa trailer ma asteptam la inca o viscerala si necenzurata explorare a locurilor intunecate din mintea umana, invelita intr-o estetica vizuala si muzicala de o finete si sensibilitate aparte. Iar filmul nu a dezmintit promisiunile trailer-ului.

We’re not bad people. We just come from a bad place.

Brandon (Michael Fassbender) este un New York-ez de success, care lucreaza la o firma de advertising. Un burlac cu o slujba de vis, care iese seara in baruri de lux cu seful si colegii, unde agata femei frumoase si inteligente. Se imbraca bine, are stil, e sarmant, amuzant si per total o persoana foarte placuta. O fatada pe care Brandon incearca cu toata puterea sa o pastreze, caci viata sa ar fi compromisa daca adevarata sa fata ar iesi la iveala. Brandon este un dependent sexual. Daca nu agata femei in baruri pentru aventuri de o noapte, isi angajeaza fara jena prostituate, viziteaza site-uri pornografice si chiar si la lucru se duce din cand in cand la baie pentru o masturbare ne-zgomotoasa.

Separand cele doua aspecte ale vietii sale, el mentine un echilibru precar: cat timp in exterior reuseste sa fie Brandon cel chipes, sarmant si de succes, in privat poate fi Brandon cel depravat. Dar acest echilibru e amenintat cand sora mai mica si emotional instabila, Sissy (Carey Mulligan), apare fara veste in apartamentul sau, cautand un loc unde sa stea cateva zile si un sprijin din partea fratelui mai mare.

Acesta insa nu se grabeste sa-i ofere nici una, nici alta, si conflictele si dragostea dintre ei in curand scot la iveala ce-i mai bun si mai rau in amandoi, iar sansele de a se salva reciproc sunt la fel de mari ca si cele de a se distruge unul pe altul.

Despre actori si regie ce se poate spune?

 Steve McQueen a avut unul dintre cele mai rasunatoare debuturi din istoria cinematografica in 2008 cu filmul Hunger, castigand numeroase premii si afirmandu-se ca unul din regizorii vizionari din Marea Britanie. Acel film explora violenta umana, urmarind povestea adevarata a lui Bobby Sands, un conducator al Armatei Republicane Irlandeze, care a facut greva foamei pana a murit in inchisoare pentru a fi recunoscut ca prizonier politic. Filmul nu s-a sfiit sa arate direct violenta, comisa atat de luptatori cat si de gardienii puscariei, si mizeria care ii inconjoara, reusind totodata sa stabileasca o estetica a uratului care l-ar fi incantat pe Arghezi.

Pe aceasta idee de frumusete in abject continua si Shame. In contrast cu alte filme despre dependente distrugatoare cum ar fi Requiem for a Dream, care a fost o scufundare in lumea heroinei, filmul nu adopta vreo pozitie morala in legatura cu dependenta sexuala a protagonistului. Nici nu cade in cliseele clasice de a prezenta o poveste despre cadere si salvare. Nu vedem un barbat care are totul si apoi pierde totul din cauza viciului sau. Brandon e cetatean model, si nevoile sale nu-l determina niciodata sa incalce legea. In afara de el insusi, nu e nimeni ranit de modul lui de a trai. Si, desi viata sa e prinsa intre pastrarea aparentelor si satisfacerea poftelor, nelasand astfel loc unei relatii adevarate sau legaturi emotionale profunde, filmul ne pune in pozitia de a gasi vreun motiv pentru care alegerile sale sunt inferioare celor facute de societate in general. Poate ca omul nu e fericit, dar asta e viata pe care si-a ales-o si pe care o mentine cu tot efortul, putem noi sa-l judecam?

Abia cand apare sora sa in joc si alegerile sale au un efect negativ asupra altcuiva decat asupra sa, e nevoit sa-si reevalueze situatia, dar daca o iesire din groapa pe care si-a facut-o pare iminenta, finalmente ramane neclar daca realizarea naturii auto-distructive a vietii pe care o duce il va determina sa si schimbe ceva.

Stilistic filmul aminteste foarte mult de Drive, acelasi culori clare, si aceeasi raceala si distanta a imaginii, regizorul pastrand o detasare liniara care nu urmareste urcusurile si coborasurile calatoriei emotionale a protagonistului, intarind ideea de lipsa de judecata. Singurul element artistic care permite inflexiuni emotionale este muzica, care insa nu e o oglinda evidenta a sentimentelor afisate pe ecran. Impreuna, aceste elemente formeaza o calatorie aproape lirica, prin strazile New York-ului, prin dormitoare si camere de hotel, prin scene de sex destul de explicite.

In rol principal e Michael Fassbender, care a prins ochii criticilor internationali prin interpretarea lui Bobby Sands din mai sus mentionatul Hunger, rol pentru care slabit pana la greutatea de 59 de kilograme. Inainte de asta a avut un rol secundar in 300, dar dupa si-a facut incet-incet loc printre cei mai respectati actori contemporani, prin filme precum X-Men: First Class unde l-a interpretat pe Magneto, Fish Tank, Inglourious Basterds si Jane Eyre. Momentan poate fi vazut in A Dangerous Method, unde il joaca pe Carl Jung, si in Haywire. In viitor va colabora din nou cu McQueen, dar nu inainte de a avea un rol in viitorul film semnat Ridley Scott, Prometheus.

Rolul de fata este unul care se potriveste foarte bine in lista celor mai bune ale sale. Spectrul emotional prin care trece personajul este unul lat, si Fassbender reuseste sa treaca de la furie la tristete, de la vanator in cautare de prada la un barbat pierdut si nesigur pe sine. Din nou, sentimentele cele mai puternice fiind evocate de sora sa pentru care arata ori tandrete, ori ura si furie nestramutata. Aceasta este interpretata de Carey Mulligan, pe care o stiti din An Education, Wall Street: Money Never Sleeps, Never Let Me Go si recentul Drive. Rolul ei cere mai putine inflexiuni sentimentale, dar trece si ea prin momente dificile, si prinde perfect fragilitatea celei ce incearca sa para stapana pe situatie.

Ce spun criticii despre Shame?

Pe rottentomatoes.com Shame  a primit calificativul de Certified Fresh cu un procentaj pozitiv de 80% din 169 de recenzii, in timp ce media celor 40 de critici ale caror pareri despre Shame au fost luate in considerare de metacritic.com este de 72 din 100.

Cei de la Empire Magazine cred ca filmul este curajos, cu o actorie minunata, si o revelatie emotionala, un puternic candidat pentru cel mai provocator si convingator film al anului.

Multe din criticile negative se refera la numeroasele scene explicite de nuditate si sex, spunand ca acestea nu sunt necesare, dar cei de la Little White Lies se plang ca filmul nu si-a explorat destul temele, subiectul fiind discutat cam superficial, astfel filmul nedepasindu-si predecesorul.

Verdictul KoolHunt.ro

Un film puternic fara compromisuri si tabuuri, o calatorie intr-un loc intunecat fara garantie de intoarcere. Nerecomandat, se intelege, pentru o dupa-amiaza de relaxare, ideal insa pentru o seara de introspectie.

4 comentarii »

  • Irina P said:

    In primul rand, buna, la multi ani, etc!:) Citesc KoolHunt.ro din umbra, dar cu placere:)

    Acum despre film. Dupa cum stii, vizionez cate un film pe an. Deci, anul asta l-am nimerit pe Shame (what a shame). Am urmaoarea parere. Daca plecam de la idee ca filml chiar este despre viata dubla, obsesii, sex-addiction, singuritate omului in big city, we’re not bad people, we just come from the bad place, etc. – e un film inept, plicticos, shallow si cu un erou principal cam dobitoc:))). INSA! Eu cred, ca filmul de fapt este despre putza lui Fassbender. Si din punctul asta de vedere filmul e super reusit! L-am vizionat cu placere, dand fast-forward la tot, ce nu avea legatura cu Fassbender dezbracat. Deci, per total – a must see, definitely!:)

  • Cine a castigat la B-EST IFF 2012 (in afara de spectatori) | KoolHunt.ro - Filme, restaurante, cafenele, ceainarii, baruri din Bucuresti said:

    […] s-ar distribui mai des acest gen de filme bine cotate dar non-Hollywood-iene – la proiectia lui Shame s-au adus scaune in plus si tot nu au intrat toti doritorii ingramaditi in fata cinematografului […]

  • Alex.D said:

    @Irina P-> se vede ca vezi un film pe an si se vede ca te si pricepi(cough)

    E clar,gusturile nu se discuta si filmul asta chiar nu e pt toti, insa…

    P.S:iti recomand sa faci un print screen si sa il pui pe desktop pt a nu fi nevoita sa lasi filmul in calculator.

  • The Deep Blue Sea – Intre Diavol si adanca mare albastra | KoolHunt.ro - Filme, restaurante, cafenele, ceainarii, baruri din Bucuresti said:

    […] venite din partea lui Hester, dar lumina filmului si muzica lui Ian Neil (The Iron Lady, Shame) redau sentimentul de caldura, umanitate si viata intr-o lume ce renaste dupa […]

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*