CoolRank: 9.5/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 9/10

– actori: 9.5/10

– scenariu: 9/10

– montaj: 9/10

Nota IMDb: 6.2/10

The Deep Blue Sea este a doua adaptare pentru marele ecran (in 1955, Anatole Litvak era regizor iar Vivien Leigh si Kenneth More erau distribuiti in rolurile principale), de aceasta data in regia lui Terence Davies,  dupa o piesa de Terence Rattigan. Povestea ii are in centrul actiunii pe Hester Collyer (Rachel Weisz), sotia judecatorului Sir William Collyer (Simon Russell Beale), ce se indragosteste de aviatorul Freddy Page (Tom Hiddleston), alaturi de care incepe o relatia amoroasa sortita esecului.

Let me give you a case: Jack loves Jill, Jill loves Jack. But Jack doesn’t love Jill in the same way. Jack never asked to be loved. (Freddy Page)

Between the Devil and the Blue Sea, sau pe romaneste intre ciocan si nicovala, titlul piesei lui Terence Rattingan este de fapt tumultul sufletesc prin care trece Hester (Rachel Weisz). Oricare ar fi decizia pe care o va lua Hester, eroina noastra va pierde pe propria mana. Hester Collyer maritata cu un barbat mult mai in varsta decat ea, judecator al Inaltei Curti (Simon Russell Beale), cauta pasiunea. In Londra anilor ’50, o societate ce isi revine dupa ororile razboiului, pasiunea si cautarea unei iubiri pasionale nu sunt primordiale ori incurajate. Cu toate acestea, Hester trece peste conventii si se indragosteste de Freddy Page (Tom Hiddleston), pilot in Aviatia Regala, un barbat ce inca tanjeste dupa clipele de glorie cunoscute in timpul razboiului dar isi aminteste si ororile razboiului. Marea parte a actiunii filmului are loc in decursului unei singure zile in apartamentul mizer in care locuiesc Hester si Freddie.

Hester alege fara prea multe remuscari sa duca un trai departe de luxul cu care era obisnuita alaturi de sotul ei, cu un barbat ce nu stie exact ce vrea de la viata, dar sa se lege la cap cu Hester, cu toata dragostea  ce-i poarta, nu este una din dorintele lui Freddy. Eroina tragica, realizand totusi ca drumul ales in clipa in care a decis sa devina amanta lui Freddy nu mai poate cunoaste abateri, se afla intre ciocan sau nicovala. O viata lipsita de pasiune alaturi de un barbat pe care nu-l iubeste dar care o iubeste, ne-pasional dar nobil, sau o viata intr-o lume necunoscuta lui Hester, dezbracata de traiul cu care se obisnuise, o lume unde e loc si de pasiune dar, ca orice lucru pe lumea aceasta, pasiunea are un pret iar Hester trebuie sa se decida daca il va plati.

She died of a fever and no one could save her and that was the end of sweet Molly Malone. (Irish song)

Filmul se prezinta sub forma unor flashback-uri din partea lui Hester, sugerand atat amintiri ale eroinei cat si efectul constiintei ce se dezlantuie in interiorul ei. Zbuciumul sufletesc al lui Hester este accentuat de deciziile ce trebuie luate, decizii ce nu sunt usor de luat. Eroina poarta numele Hester, aidoma personajului lui Nathaniel Hawthorne din Litera Stacojie: asemeni lui Hester Prynne, Hester Collyer a comis pacatul adulterului si, in prima instanta, deznadajduita, alege sinuciderea ca o solutie salvatoare sau macar a treia varianta la dilema between the devil and the deep blue sea. Atmosfera filmului, cat si constrangerile sociale, sunt apasatoare. Vedem distrugerile razboiului in ruinele inca prezente pe strazi, vedem societatea recladindu-se, clasa conservatoare rigida si clasa de mijloc, clasa muncitoare, cei mici si marunti ce se bucura de o bere bruna bauta intr-un pub alaturi de cei dragi, cantand un refren.

Este o alegere intre siguranta ce o va distruge pe Hester si necunoscutul unei lumi noi in care nu stie daca se poate adapta. O lume unde chiriasii se inclina cu respect si se fastacesc in fata proprietaresei, dar gasesc o urma de compasiune intr-un batran doctor ce-i salveaza viata. Intre ciocan si nicovala, Hester alege sa traiasca, Sir William alege sa o lase sa traiasca pe Hester,  iar Freddy alege sa traiasca o ultima aventura in amintirea gloriei de alta data. Hester Collyer a pierdut totul, a pierdut un sot ce-i asigura un trai sigur, o existenta intr-o lume inchisa, a pierdut si pe cel ce i-a deschis sufletul, cel ce i-a ingaduit o dragoste pasionala, dar nu i-a putut oferi iubirea. Hester a pierdut totul, dar si-a castigat libertatea, constienta de pretul pe care l-a platit si il va avea de platit pe viitor.

Despre actori si regie ce se poate spune?

 Terence Davies aduce publicului o poveste ce facuse furori in anii ’50 cu o distributie perfecta, de altfel Davies fiind mereu atras de anii ’45-’50 in proiectele sale. Rachel Weisz (Agora, The Mummy, The Bourne Legacy) gestioneaza echilibrul dintre fragilitate si tarie de character, Hester Collyer nefiind doar o figura tragica, ci o femeie constienta de propriile actiuni. Nu cauta nici sa fie acceptata, nici sa fie iertata, incearca sa traiasca. Asa cum isi doreste.  Tom Hiddleston (Thor, War Horse, The Avengers) il intruchipeaza pe Freddy Page la limita dintre playboy si erou de razboi. Cunoscut publicului pentru rolul lui Loki in franchizele de succes ale Marvel, Hiddleston are o paleta variata de roluri atat pe scena londoneza cat si pe micul si marele ecran, fiind detinatorul premiului Lawrence Olivier pentru rolul sau in piesa de teatru Cymbeline. Partitura lui Freddy Page este reusita de Tom Hiddleston pentru ca reuseste sa prezinte o gama variata de emotii, de la copilarie, la cinism si spirit de aventura. Page o cucereste pe Hester cu un suras, la fel de usor o aduce cu picioarele pe pamant.

Simon Russell Beale preia rolul lui Sir William Collyer, sotul inselat. Beale este un veteran al teatrului londonez si cunoscut mai ales pentru rolurile din serialul britanic Spooks cat si pentru colaborarea din aceasta vara alaturi de Tom Hiddleston, Jeremy Irons si John Hurt la proiectul BBC, The Hollow Crown, mini serie compusa din piesele lui William Shakespeare: Richard al II-lea, Henric al IV-lea si Henric al V-lea.  Beale a jucat alaturi de Tom Hiddleston (printul Hal, cel ce ulterior va deveni  Henric al V-lea, pentru novici “autorul” celebrului discurs Saint Crispin Day) in rolul lui Falstaff. Beale aduce rolului de sot inselat demnitatea si umanitatea in raport cu alegerea lui Hester. Filmul este filmat in tonuri calde, dand pe alocuri impresia de vis secventelor retrospective venite din partea lui Hester, dar lumina filmului si muzica lui Ian Neil (The Iron Lady, Shame) redau sentimentul de caldura, umanitate si viata intr-o lume ce renaste dupa razboi.

Ce spun criticii despre The Deep Blue Sea?

The Deep Blue Sea s-a bucurat de critici foarte bune. Pe IMDb regasim un scor de 6.2/10, publicul apreciind jocul actorilor si calitatea regiei, Rachel Weisz fiind laudata pentru rolul lui Hester. Pe Metacritic, The Deep Blue Sea are un scor de 82/100, din cele 30 de critici de specialitate 28 fiind pozitive, una fiind mixta si doar una negativa. Richard Corliss de la Time apreciaza capacitatea regizorului si a actorilor de a aduce o poveste din anii ’45 in atentia publicului actual, emotiile traite atunci fiind actuale. Mick LaSalle de la San Francisco Chronicle vede in prestatia lui Rachel Weisz rolul cel mai bun al actritei pana in prezent. Rotten Tomatoes ne prezinta la randul sau scorul de 7/10 pentru The Deep Blue Sea si o ‘’prospetime’’ de 79%, cu un total de 118 critici, 98 din ele fiind pozitive. Asa cum scrie si Rick Groen de la Globe and Mail, este greu sa judeci pe cineva atunci cand esti intre ciocan si nicovala.

Verdictul KoolHunt.ro

The Deep Blue Sea merita sa fie vazut nu doar pentru actorii care joaca exemplar, nu doar pentru regia care este superba, The Deep Blue Sea merita sa fie vazut pentru poveste, pentru atmosfera, pentru umanitatea si capacitatea de a trezi in noi emotii. Un film pur britanic, cu actori consacrati, un film ce iti ramane in minte. Un film ce merita o sansa mai ales datorita faptului ca pe marile ecrane din Romania nu a aparut si nu sunt sanse prea mari sa-l vedem desi are lansari in Europa pe final de an.