[Titlu in limba romana: X-Men: Cei dintai]

Coolrank: 8.5/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 8/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8.5/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 8.2/10

Desi X-Men Origins: Wolverine a fost o mare dezamagire, gustul meu pentru aventurile elevilor din scoala pentru oameni cu abilitati speciale nu a scazut. De la trailer pana la actori filmul parea extrem de promitator, iar sperantele mele s-au dovedit a nu fi desarte, caci filmul a atins potentialul sursei de material. Acolo unde primele au fost niste filme de actiune reusite, aici avem atat actiune de prima calitate, dar si de un subtext social si uman bogat.

Witness the origin

Pentru cei care nu sunt familiari cu universul prezentat de aceste filme, tot ce trebuie sa stiti este ca este vorba despre acelasi univers in care traiesc Spider-Man, Thor, Iron Man si Hulk. Unii oameni au super-puteri, fie in urma unor mutatii genetice sau din cauza radiatilor. Aceste puteri variaza ca manifestare si intensitate, unii pot controla unde magnetice, altii citesc ganduri, unii sunt deformati fizic sau au abilitati animalice, iar cei care au aceste anomalii sunt denumiti mutanti.

Cei care au urmarit filmele initiale stiu ca profesorul Charles Xavier e un mutant cu puteri telepatice care a fondat o scoala pentru alti mutanti, care se gasesc respinsi de societatea speriata de ei. Acesta crede intr-o cale pasnica intre oameni normali si mutanti.

Inamicul sau e Erik Lansher, cunoscut ca si Magneto, care odinioara era cel mai bun prieten, dar a carui drum a luat-o in alta directie din cauza credintei sale ca mutantii sunt superiori oamenilor si trebuie sa ii elimine pe acestia.

Filmul de fata urmareste evolutia celor doi, de la copilarie, la prima intalnire, pana in momentul in care devin dusmani. In 1945, Erik, doar un baiat, ajunge intr-un lagar de concentrare nazist, fiind evreu neamt. Aici un om de stiinta ii observa puterile si pentru a i le studia, il tortureaza pe copil, inclusiv ucigandu-i mama in fata ochilor. Aproape douazeci de ani mai tarziu, in 1963, si in plin control asupra puterilor sale, barbatul a carui copilarie i-a fost furata, cauta razbunare. Doar ca omul de stiinta care l-a chinuit, se ascunde undeva in Statele Unite unde si-a luat numele de Sebastian Shaw (interpretat de Kevin Bacon), si a facut o trupa de mutanti puternici cu care planuieste sa domine lumea.

El este de asemenea urmarit de agenta CIA Moira McTaggert (interpretata de Rose Byrne) care, dupa ce vede pentru prima data puterile mutantilor, apeleaza la un expert in mutatii, Charles Xavier, proaspat numit profesor in Oxford. Nu dureaza mult pana cand cei trei isi unesc drumurile si incep sa recruteze un mic batalion de mutanti pentru a-l opri pe Shaw, care planuieste o apocalipsa nucleara si aparent este mintea din spatele crizei din Cuba.

You want society to accept you, but you can’t even accept yourself

In 2000, primul X-Men incepea cu o scena intr-un lagar de concentrare. Un baiat e despartit de parintii sai, care sunt inchisi dupa un gard de fier. El fuge dupa ei, dar un soldat il opreste, si incepe sa-l traga inapoi. Brusc, gardul incepe sa se indoaie si soldatul nu reuseste sa mai miste copilul, nici cand il mai ajuta doi colegi. Finalmente, un alt soldat il loveste pe baiat peste cap, acesta lesina si cade in noroi, iar imaginea se ridica sa ne arate gardul complet deformat.

E drept ca aveam doar 11 ani la vremea aceea, dar aceasta scena mi s-a parut atunci foarte puternica, si sincer sa fiu inca mi se pare, si imi ridicase sperantele foarte mult pentru restul filmului, din pacate acesta nu s-a ridicat niciodata la acelasi nivel, nereusind sa echilibreze atat de bine emotionalul si umanul cu actiunea si tensiunea.

Am fost foarte placut surprins cand am vazut ca X-Men: First Class a inceput cu exact aceeasi scena, de parca si producatorii au simtit ca inca nu indeplinisera inca potentialul acelei scene, iar din fericire de data asta, am primit filmul pe care il voiam.

Dintre toti eroii din benzile desenate Marvel, X-Men au fost mereu considerati cei mai complecsi, pe de o parte deoarece nu se concentreaza pe un singur personaj, iar pe de alta parte, pentru ca trateaza probleme umane si sociale serioase, de la rasism si prejudicii, la probleme cu imaginea fizica. Facand paralele si alegorii la viata reala, se reuseste o imbinare foarte eleganta a super-scenelor de actiune cu un fundal mai profund.

Desigur, filmul nu este lipsit de defecte. Astfel, fiind axat pe mai multe personaje, filmul nu reuseste explorarea fiecaruia in mod egal, motivatiile si personalitatea chiar a unor personaje ramanand cam necunoscute publicului. Chiar antagonistul principal este cam slabut schitat si nu devine niciodata atat de amenintator sau memorabil precum ar fi putut fi.

De asemenea filmul, initial, urmareste cateva fire narative diferite, ceea ce poate fi putin derutant, dar din fericire reuseste sa lege aceste fire fara cusur si spre o satisfactie cu atat mai mare. In plus, in ciuda numarului mare de personaje, sunt cel putin patru care sunt foarte bine create si care ancoreaza filmul la nivel emotional si uman (mutant).

Despre actori si regie ce se poate spune?

Filmul e impestritat cu delicatese pentru ochiul ambelor sexe, copilandrul James McAvoy in rolul profesorului Xavier, si chipesul si bine-facutul Fassbender ca si Erik Lansher pentru fete, iar pentru domni avem o selectie bogata in fuste mini si cu picioare lungi de la minunate Rose Byrne in rolul agentei CIA Moira Taggert, delicioasa January Jones in rolul mutantei periculoase Emma Frost si Jennifer Lawrence in rolul lui Raven, aka Mystique, care ne incanta in forma blonda umana, dar pe care nu am refuza-o nici in forma albastra (Rebbecca Romjin Stamos care o juca si ca si adulta in celalte filme; are o aparitie de cateva secunde in forma complet umana).

Din fericire, acesti actori nu au fost alesi doar pentru aspectul lor fizic, de la actori secundari pana la cei principali avem actori de calitate. Pe Oliver Platt il veti recunoaste de cum il veti vedea, pe Rose Byrne o stiti din 28 Weeks Later, Sunshine, Wicker Park si Troy. Nicholas Hoult a fost cules din filme mai serioase precum A Single Man, iar Kevin Bacon nu are nevoie de introducere. Intr-un rol secundar mai important am fost surprins sa o vad pe Jennifer Lawrence, care anul trecut si-a facut debutul rezonant in drama intensa Winter’s Bone, pentru care a fost si nominalizata la Oscar.

Cei doi actori principali sunt insa cei care ridica filmul la clasa intai. James McAvoy s-a facut remarcat prima data intr-un rol principal in mini-seria Hallmark Children of Dune, demonstrandu-si extraordinarul talent in filme universal aclamate precum The Last King of Scotland, Atonement, Becoming Jane sau The Last Station. Aici surprinde perfect englezismul, compasiunea si idealismul tineresc a lui Xavier. Placerea principala a filmului e insa Michael Fassbender. Magneto a fost mereu unul din cei mai carismatici si iubiti villaini din cultura vestica si Sir Ian McKellen a reusit sa-l transpuna pe ecran asa cum si-l doreau toti fanii sa-l vada, insa aici avem de-a face cu un Magneto cu ambitii mult mai mici decat dominatie gloabala, un barbat impins de dorinta pura de razbunare si nici un fel de restrictie in aplicarea ei. Michael Fassbender e carismatic, sarmant, seducator si extrem de periculos, reusind insa si cateva momente de vulnerabilitate, dand personajului dimensiuni complet noi. Daca Daniel Craig decide sa se retraga din rolul lui James Bond, producatorii nu vor trebui sa mearga prea departe in cautarea unui nou actor perfect pentru rol. Pe actor l-ati mai putut urmari in Inglourious Basterds, Centurion si 300, dar rolul care i-a aratat de departe talentul si dedicatia pentru meserie a fost drama violenta din 2008 „Hunger”.

Regizorul Matthew Vaughn nu e nou genului cu super-eroi, el fiind si cel care ne-a adus anul trecut filmul inovator Kick-Ass. Celalalte doua filme regizate de el sunt fantezia Stardust si filmul britanic de gangsteri Layer Cake cu Daniel Craig. Viziunea sa e perfecta pentru acest film, reusind un echilibru perfect functional intre scene de actiune de mare scala si momentele intime dintre personaje.

Ce spun criticii despre X-Men: First Class?

X-Men: First Class are un Certified Fresh de 86% pe Rottentomatoes, si o nota relativ slabuta de 66 din 100 pe metacritic, bazat pe 32 de critici, din care insa numai una e negativa. Sukhdev Sandhu de la Daily Telegraph, top critic pe Rottentomatoes, spune ca e un prequel entertaining si adesea violent, care nu pare niciodata a fi mai lung decat cele doua ore pe care le are, si care sugereaza ca inca e viata in franciza. Todd McCarthy de la Hollywood Reporter spune ca filmul e sigur pe el si plin de energie, un castigator garantat pentru un public global.

Pe MetaCritic.com X-Men: First Class a obtinut pana acum un metascore de 65/100.

Exista si recenzii negative, desigur, Karina Longworht de la The Village Voice spune ca filmul nu are nici o singura gluma sau imagine memorabila, dar daca astea sunt standardele dupa care judeca ea filme, nu pot sa zic ca ii voi urmari cu mare interes de acum incolo recenziile (ca sa nu mai zic ca filmul are cateva replici care au scos rasete de la toti din cinematograf).

Verdictul KoolHunt.ro

X:Men: First Class este un must-see pentru toti fanii seriei, e cea mai buna cerere de iertare pentru X-Men Origins: Wolverine. Dar mai ales, e filmul de convertire a scepticilor, caci e scris fara sa se bazeze pe celelalte filme, deci nu e nevoie sa le fi vazut, iar personajele bogate si actiunea epica il fac o experienta entertaining pentru oricine.