Home » Filme, Gale de film, Oscar 2013, Topuri filme

Ignorati la Premiile Oscar 2013, ei raman preferatii nostri

24 January 2013 scris de Niciun comentariu

Ignorati-la-Oscar-2013Anuntul nominalizarilor la Premiile Oscar 2013 a venit in creierii noptii (la ei) si pe multi i-a lovit in moalele capului – exclusii de la statueta au fost din nou destui, dar cu atat mai multi si mai high-profile intr-un an in care cinema-ul s-a intrecut pe sine. Academia nu poate fi invinovatita pentru preferintele ei, desi poate o doza de indrazneala si niste surprize in lotul nominalizatilor i-ar servi, pe viitor, la ridicat numarul de telespectatori in seara cea mare. Inainte de gala de premiere din 24 februarie, sa trecem totusi in revista numele si realizarile ignorate de votanti in acest an – si sa speram ca acesti perdanti extra-fotogenici ne vor onora cu prezenta in ziua cea mare, pe covorul rosu al Dolby Theater si pe micile noastre ecrane.

1. Leonardo DiCaprio si Samuel L. Jackson

Interpretarile din Django Unchained au fost, in ansamblul lor, laudate, iar Christoph Waltz a primit recunoasterea Academiei pe merit. Insa Leo DiCaprio iar trecut pe sub radarul ceremoniei, o scapare care, spun gurile rele, devine repetitiva si poate simbolica pentru lipsa de respect a Academicienilor fata de munca lui. In Django, Tarantino l-a ghidat in rolul de proprietar de sclavi cu maiestrie, iar Leo a facut din “cel mai mizerabil om pe care l-am citit vreodata intr-un scenariu” un villain memorabil. Daca Waltz si Tarantino au avut de castigat la Oscar pentru aceeasi combinatie (in Inglourious Basterds), de data asta nu le-a mai iesit pasenta.

2. The Intouchables

Pentru ca, la categoria Cel mai bun film strain, Academia nu accepta decat o propunere per tara, Franta a pariat pe succesul de casa al lui Intouchables si, din pacate, n-a ales bine. Eu ii tineam pumnii stransi lui Rust and Bone (r. Audiard, concurent la Oscar in 2010, cu Un prophete), care a avut recenzii pozitive inca de la lansarea sa in cadrul Cannes – dar dintre cele doua mari filme frantuzesti despre triumful spiritului asupra handicapurilor fizice, castigator in prima faza de selectie a iesit cel inspirat din fapte reale si cu lipici instant la public. Academia, mai putin impresionata de succesul comercial, i-a intors spatele Frantei cu totul si ne-a taiat din fasa probabil sansele sa-l vedem pe Omar Sy tronand deasupra americanilor pe covorul rosu din fata Dolby Theater.

3. John Hawkes in The Sessions

Intruchipandu-l pe Mark in The Sessions, inca un rol de paraplegic care e tratat cu sensibilitate si realism la cinema, John n-a fost insa recompensat cu o nominalizare la Oscar. Pe de alta parte, si Helen Hunt s-a achitat cu brio de partitura sa ca “terapeut pe probleme sexuale” care are o serie de sedinte cu Mark, si a fost ca atare inclusa printre cele mai bune actrite in rol secundar ale anului. Poate ca membrii Academiei s-au saturat pur si simplu sa fie acuzati de parti-pris-uri fata de personaje cu dizabilitati – intr-adevar, schimbarile fizice majore la care se supun actorii pentru a intra in pielea personajelor eroice in ciuda unei sorti vitrege, ca si dramele santajiste despre vietile acestora, acum sunt tinute pe tusa ca pledoarii prea transparente pentru Oscar.

4. Ben Affleck, Tom Hooper, Quentin Tarantino

Cum se intampla des ca Oscarul pentru cel mai bun regizor sa dicteze si recipientul celui mai ravnit premiu al serii (Cel mai bun film), mereu alegerea nominalizatilor pentru regie va fi intamplinata cu o droaie de critici. Se stie, la Cel mai bun film concureaza pana la 10 filme an de an, in timp ce doar cinci regizori pot concura pentru statueta, iar ghinionistii anul acesta au fost regizorii unora dintre cele mai laudate filme cu sanse reale la un Oscar. Argo marcheaza inca o realizare rasunatoare in filmografia inca scurta dar deja promitatoare a lui Ben Affleck, iar Les Miserables, care prin introducerea interpretarilor live, propune un nou standard pentru genul musical, i-ar fi putut aduce lui Hooper un nou omulet auriu, sa-i tina de urat celui obtinut cu The King’s Speech. Dar cel mai rau imi pare pentru Django Unchained, cel mai mare succes la box-office al lui Tarantino – bad-boy-ul Hollywood-ului merita cel putin inca o nominalizare daca nu chiar Oscarul, pentru a doua lui baie de sange revansarda.

5. Marion Cotillard si Ann Dowd

Daca Academia ar fi decis s-o onoreze astfel, Cotillard ar fi devenit doar a cincea actrita in istoria premiilor care sa adune mai multe nominalizari pentru roluri jucate intr-o limba straina (celelalte fiind Isabelle Adjani, Penelope Cruz, Sophia Loren, si Liv Ullmann). Dupa ce o vezi in Rust and Bone, chiar daca nu ai avut placerea s-o admiri in La vie en rose sau Inception, te cucereste fara pic de machiaj, in rolul unei dresoare de balene care, dupa ce isi pierde picioarele intr-un accident, invata sa se lase iubita, vindecata, si vindecand la randul ei un barbat cam ursuz si dintr-o bucata. Ann Dowd, actrita cu o filmografie lunga dar prea putina recunoastere din partea breslei, facea in Compliance, indie-ul inspirat din niste fapte reale cutremuratoare, un rol secundar de exceptie. Insa, cum filmul nu a reusit sa isi recupereze costurile la box office, Dowd a trebuit sa-si finanteze singura campania de Oscar, platind 6000 de dolari din fonduri proprii si 7000 din imprumuturi de la prieteni pentru screener-e trimise votantilor din Academie. Numai pentru efortul depus, chiar neluand in considerare interpretarea ei laudata in toate recenziile la Compliance, merita o nominalizare!

6. Looper

Un favorit cult inca dinaintea lansarii, ca la fel de ignoratul Moonrise Kingdom, SF-ul lui Rian Johnson (care semneaza si scenariul) este unul dintre acele ciudatenii rare: un film cu time-travel bine gandit, ce aproape ca rezista studiului celui mai carcotas geek. Sigur ca Academia are dreptul sa rada pe seama contingentului geek cu timpul lui relativ cu tot, dar pentru transformarea lui Joseph Gordon-Levitt in versiunea mai tanara a lui Bruce Willis (cel mai mare truc al anului!) Looper ar fi meritat macar o nominalizare la machiaj. Si sigur ca nu e chiar Inception, nici ca amploare si nici ca buget (de 5 ori mai mic) dar incasarile lui Looper, care si-a recuperat investitia initiala de 5 ori, exact ca filmul lui Nolan, dovedesc ca publicul vibreaza pe cu totul alte frecvente ca votantii pretentiosi – atata conteaza, pana la urma.

7. Matthew McConaughey si Nicole Kidman

McConaughey a continuat in 2012 sa se reinventeze in materie de directie in cariera, iar o nominalizare pentru rolul secundar din Magic Mike fusese vazuta ca de la sine inteleasa. Eu, una, l-as fi recompensat si pentru rolul din The Paperboy, o drama plasata in mlastinile Americii, la propriu si figurat, din anii 1969. Un film independent, ce-i drept, lansat la Cannes in 2012, care restabileste creditul actorului in ochii nostri – desi, dupa cum chiar el recunoastea de curand, mai in gluma, mai in serios, soldul lui a avut numai de suferit de pe urma alegerilor sale indie din ultimul timp. Tot in The Paperboy s-a facut remarcata una din actritele pe care n-ai fi crezut c-o vei cauta vreodata pe IMDb, sa te asiguri ca e chiar ea pe ecran. Kidman, in rolul unei bunaciuni de caracter indoielnic, indragostita pe N/V de un prizonier condamnat la moarte, aparea complet transformata si induiosa din ochi intr-un rol pervers si mai curand antipatic, in modul in care doar marii maestri ai artei o pot face.

8. Anthony Hopkins si Helen Mirren

In Hitchcock, un biopic despre lupta maestrului suspansului cu studioul ezitant sa-i finanteze filmul Psycho, relatia dintre regizor si sotia sa hipnotizeaza gratie performantelor lui Hopkins si Mirren. Desi niciodata precar, mariajul suferea de pe urma fanteziilor lui Hitchcock si frustarilor aferente – captivat de starletele din filmele sale, el o obliga pe Alma sa ii suporte iesirile in tacere si sa il sprijine in intreprinderile artistice ramanand totodata intr-un con de umbra prea stramt pentru o femeie de valoarea ei. Atat Mirren cat si Hopkins, care se cufunda complet in rolul, si silueta, regizorului titular, au fost trecuti cu vederea la Oscar, dar povestea de dragoste urcata de ei pe ecran, ca si in topul relatiilor ecranizate in 2012, este de neratat la cinema  – din 1 martie!

9. The Perks of Being a Wallflower si Ezra Miller

Stiam cu totii ca sansele acestei ecranizari, adaptate de scriitorul cartii cu acelasi nume Stephen Chbosky, erau minime, insa speranta moare ultima. Acum e in cosciug cu totul, dar filmul inca mai arde puternic cu scanteie de cuceritor – James Franco chiar a fost un suporter atat de impatimit ca i-a adresat o scrisoare de recomandare! Este o poveste despre viata de licean la inceputul anilor ‘90, cu mai putina melodrama decat serialele de azi plasate in acelasi context hormonal si aceeasi empatie fata de personaje si situatiile lor aparte (caci nu suntem toti aparte in liceu?) ca cea dovedita de filmele-cult ale genului (The Breakfast Club etc). Miller duce rolul secundar al unui adolescent gay si deloc confuz, ba chiar flamboaiant si mandru, pe cele mai inalte culmi fara a deveni exagerat. Iar momentele de sensibilitate si intelegere tacita cu sora vitrega (Emma “Hermione” Watson, apropo!) livrau unele dintre cele mai memorabile scene ale anului.

10. John Goodman in Argo si Flight

De la Roseanne incoace, Goodman a demonstrat, cu fiecare nou rol, o versatilitate pe care putini actori de sitcom pot conta ca sa lase in urma ani grei de serial. 2012 a fost fara doar si poate anul lui Goodman, care in Argo si, mai ales, in Flight, in rol de dealer si prieten la nevoie, isi adjudeca din doua-trei scene lumina reflectorului dedicata actorilor principali, mai sarmantii Ben Affleck si, respectiv, Denzel Washington. Lupta dintre actorii secundari care se va finaliza pe 24 februarie ar fi trebuit sa-l includa la linia de start, macar in semn de recunoastere a unui talent ce niciodata nu a fost luat in considerare (in serios?) de Oscar.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*