Home » Filme

Intouchables – comedia eleganta care a cucerit Europa

10 April 2012 scris de 8 comentarii

[Titlu in limba romana: Invincibilii]

CoolRank: 9.5/10

– atmosfera & entertainment: 9.5/10

– regie: 10/10

– actori: 9.5/10

– scenariu: 9.5/10

– montaj: 9/10

Nota IMDb: 8.4/10

Regie: Olivier Nakache, Eric Toledano An: 2011
Actori: François Cluzet, Omar Sy, Anne Le Ny Genul: drama, comedie

 

Cinematograful francez este pe val, si nu e vorba de La Nouvelle Vague a lui Truffaut si Chabrol reloaded. Pur si simplu cinematografia franceza a intrat intr-o perioada de gratie de mai bine de un an. Rezultatul? Doua filme cu mare impact la critici si la publicul de pe glob – The Artist si Intouchables. Doua filme despre care se va continua sa se mai vorbeasca mult timp. Le-am vazut pe amandoua si sincer sa fiu mi-a placut de 100 de ori mai mult Intouchables decat oscarizatul The Artist. Intr-o lume cinematografica cu multe clisee – inclusiv deja prozaicele explozii si flacari din spatele eroilor – Intouchables este o explozie de… bucurie a vietii.

Un film-fenomen care a strans deja in Franta peste 19,1 milioane de spectatori (al treilea cel mai vizionat film din toate timpurile, cu mari sanse la primul loc) si alte peste 8,5 milioane in afara Hexagonului, dintre care peste 5,6 milioane in Germania. Regizorii, scenaristii si bunii prieteni Olivier Nakache si Eric Toledano au dat cu adevarat lovitura impreuna cu originalul duo actoricesc Omar Sy (o adevarata revelatie) si François Cluzet. Si, ca admirator vechi al cinematografiei franceze, o realizare precum Intouchables nu poate decat sa ma bucure.

Cateodata dimineata am urechile intarite

Subiectul filmului, unul foarte interesant de altfel, este inspirat din viata lui Philippe Pozzo di Borgo, paralizat din 1993, si din relatia sa cu ingrijitorul lui Abdel Yasmin Sellou. Trebuie sublinat un lucru laudabil de la bun inceput: 5% din incasarile filmului vor fi donate unei asociatii pentru persoanele paralizate.

In Intouchables, bogatul aristocrat parizian Philippe (interpretat de François Cluzet), ajuns paraplegic in urma unui accident de parapanta, il angajeaza ca ingrijitor pe tanarul de culoare Driss (Omar Sy), “proaspat” eliberat din inchisoare dupa sase luni de detentie cauzate de jefuirea unei bijuterii. Altfel spus, ca sa parafrazam un celebru desen animat, “domnul si vagabondul”. Doua lumi antagonice sub acelasi acoperis. Unul asculta Vivaldi, celalalt Earth, Wind & Fire.

Insa filmul nu incepe cronologic. Primele scene se deruleaza noaptea, in centrul Parisului. Driss, avandu-l pasager pe Philippe, conduce Maserati-ul acestuia din urma cu 180 la ora si in scurt timp masina este ajunsa de Politie. Pentru a scapa, Philippe simuleaza ca ii e rau si ca trebuie sa ajunga la Urgente. Astfel, Driss si Philippe ajuns cu Maserati-ul chiar in fata Urgentelor, sub escorta… amabila a politistilor. Dupa ce insotitorii sui-generis pleaca, Driss demareaza in tromba din fata Urgentelor. Intalnirea dintre cei doi este relatata apoi sub forma unui flashback.

Sunt simbolice imaginile care surprind picioarele celor aflati la interviul de angajare pentru a fi insotitorul lui Philippe. Multe perechi de pantofi eleganti si apoi niste adidasi ponositi, purtati de Driss. Acesta este in vizibil contrast si cu locuinta ultra-eleganta, demna de un mini-Versailles. Driss nu a venit de fapt pentru angajare, ci pentru a obtine o semnatura necesara la Fortele de Munca, semnatura care sa ateste ca isi cauta in job. Devinvolt si nonconformist, Driss crede ca Berlioz e… un cartier, o curteaza pe Magalie (Audrey Fleurot) – secretara lui Philippe si fura un pretios ou Fabergé. Premisele unui esec total? Nu! Si asta pentru ca Philippe il gaseste interesant pe Driss, in totala disonanta cu ceilalti candidati conformisti si prozaici. Asa ca Driss revine a doua zi dupa semnatura si ajunge sa fie… angajat ca ingrijitor al lui Philippe.  Daca Philippe este paralizat fizic, Driss era “paralizat” social pana la aceasta intalnire. Locuia intr-un gri – si la propriu si la figurat – HLM la periferia Parisului, intr-un apartament suprapopulat, cu o mama exasperata de problemele lui care il da afara in noaptea de dinainte de a doua intalnire cu Philippe. In acest sens este lesne de inteles incantarea lui Driss cand i se repartizeaza o camera demna de… Ludovic al XIV-lea, cu o baie eleganta si mare cat o sufragerie.

Neindemanatic la inceput (e antologica scena in care il spala pe cap pe Philippe cu crema de… picioare), Driss isi ia treptat sarcinile in serios si intre el si aristocrat se creeaza o originala relatie de prietenie.

Scenele pline de umor si farmec abunda in film. Iar una absolut superba este aceea in care Driss il plimba in scaun cu rotile pe Philippe la patru dimineata pe strazile Parisului, dupa ce acesta avusese o criza psihosomatica. Cei doi impart chiar cateva fumuri dintr-o tigara de… marijuana, iar Philippe i se confeseaza lui Driss ca singurele zone foarte erogene care i-au ramas sunt urechile. “Cateodata dimineata am urechile intarite”, spune cu umor Philippe.

Daca initial Driss este surprins de gusturile lui Philippe in materie de pictura moderna si opera, el ajunge ulterior sa se deschida catre arta si sa picteze un tablou abstract pe care Philippe i-l vinde apoi unei rude cu… 11.000 de euro.

Haios si original, Driss il face pe Philippe sa se bucure din nou de viata si – mai mult decat atat – sa isi faca ordine in propria viata, afectata atat de accidentul de parapanta, cat si de pierderea sotiei din cauza unei maladii incurabile. Astfel, Philippe ajunge inclusiv sa isi disciplineze rasfatata fiica. Elisa. Iar Driss ajunge inclusiv sa il faca pe Bastien, prietenul lui Elisa, sa se impace cu ea dupa o despartire temporara si sa-i aduca… croissante in fiecare dimineata (o alta scena plina de umor). Driss afla si ca de aproape sase luni Philippe are o relatie… epistolara cu o femeie, Eléonore, careia ii trimite poeme, si pe care nu a vazut-o niciodata pana acum.  Driss il convinge sa o intalneasca pe femeia din epistole. Insa aceasta intarzie la intalnire si – de teama handicapului sau – Philippe pleaca fara sa o cunoasca.

Si Driss are probleme. Fratiorul sau Adama are probleme cu o banda si vine sa se refugieze la el. Driss ajunge si el sa i se confeseze lui Philippe privind ranile familiale. Altruist, aristocratul il sfatuieste pe Driss sa isi caute de lucru in alta parte. Iar cu experienta foarte bogata acumulata la Philippe, Driss isi gaseste fara probleme de lucru la o firma de transport. Philippe isi cauta un nou insotitor, insa niciunul nu se compara cu Driss. Ce se va intampla la final? Se va intoarce Driss sa lucreze la Philippe? O va intalni Philippe pe Eléonore? Nu va spun. Va las sa descoperiti singuri finalul plin de… emotii.

Piesa asta e din Tom si Jerry

Dincolo de scenariul original si de dialogurile pline de farmec si umor, Intouchables atrage in primul rand datorita acestui duo formidabil Omar SyFrançois Cluzet. Marea revelatie a filmului este actorul de doar 34 de ani Omar Sy, cel care in film da intreaga masura a talentului si umorului sau. Extrem de mobil si expresiv, Omar Sy este un actor a carui cota a cunoscut o crestere spectaculoasa.

Un exemplu al mobilitatii lui in Intouchables: scena in care, la ziua de nastere a lui Philippe, dupa ce toata seara vizionasera un concert plictisitor de muzica de camera, Omar Sy alias Driss pune hituri ale trupei Earth, Wind & Fire si incepe sa danseze intr-un ritm molipsitor care ii contamineaza rapid pe angajatii lui Philippe. Asta dupa ce inainte, ascultand mai multe piese clasice alaturi de Philippe, Driss comentase la un moment dat la o partitura de Rimski-Korsakov: “Piesa asta e din Tom si Jerry”, facandu-l pe Philippe sa rada cu… prelungiri.

Despre actori si regie ce se poate spune?

In viata de zi cu zi, Omar Sy (premiat cu César pentru rolul din Intouchables) este o personalitate fara fite si un om de nota 10. Traieste de 14 ani cu aceeasi femeie, cu care este casatorit si are patru copii, nu a participat la un pranz cu presedintele Sarkozy deoarece avea de lucru la un film (“Doar nu era sa fac 80 de oameni sa faca pauza la filmari”, spune Omar intr-un interviu in L’Express) si locuieste intr-o casa in Yvelines, departe de agitatia pariziana. Omar Sy a fost ales a treia personalitate preferata a francezilor, dupa Yannick Noah si Zinedine Zidane.

O nota foarte buna si pentru François Cluzet, cel care il incarneaza perfect pe paralizatul aristocrat Philippe, un rol greu pe care insa il duce pana la capat fara cusur, alternand impecabil momentele de umor, nostalgie, pesimism, neincredere ori sobrietate. De altfel, Cluzet a stat zile intregi in scaunul cu rotile, pentru a intra mai bine in pielea personajului. François Cluzet este un nume important in cinematograful francez. S-a remarcat inca din 1983 in L’été meurtrier, film care i-a adus o nominalizare la Premiul César pentru rol secundar.

Prieteni buni, Eric Toledano si Olivier Nakache sunt o echipa de cinci stele in conducerea filmului dovedesc ca poti fi si regizor si scenarist la superlativ fara jumatati de masura. Fara efecte speciale si fara efuziuni sentimentale exagerate, regia celor doi este una inspirata, realista si cu un umor inteligent. La aceasta armonie contribuie si inspirata coloana sonora, semnata Ludovico Einaudi. De altfel, Omar Sy este actorul-fetis al lui Toledano si Nakache (e al patrulea lung metraj al lor in care el joaca).

Rezultatul “retetei” de mai sus? Un film frumos, simpatic, inteligent si care are toate sansele sa fie ales cea mai buna pelicula europeana in 2012 si cu sanse reale la Oscarurile din 2013. De altfel, Intouchables are deja o serie importanta de premii, de la Marele Premiu al Festivalului International de la Tokyo (plus premiile pentru cei mai buni actori) pana la premiile pentru cel mai bun actor – Omar Sy – la César, Globurile de Cristal si Premiile Lumière. Si – nota bene! – la César si Globurile de Cristal Omar Sy l-a invins pe Jean Dujardin, recentul castigator al Oscarului.

Ce spun criticii despre Intouchables?

Intouchables va intra in cinematografele din S.U.A. din 25 mai, asa ca deocamdata nu are critici si punctaje pe RottenTomatoes.com si Metacritic.com. Totusi, o recenzie aparuta in America in Variety considera filmul “ofensator, deoarece flirteaza cu rasismul”. In schimb, jurnalistii de la Le Monde considera ca Intouchables intra “intr-o categoie superioara, aceea a unei comedii elegante”.

Verdictul KoolHunt.ro

Intouchables este, dincolo de uriasul succes de public (ce de multe ori contrasteaza cu parerile critice), un film foarte placut, o pelicula care te face sa iti aduci aminte ca nu trebuie sa uiti de micile bucurii ale fiecarei zile. Sau, ca sa raman in limba lui Molière, as putea spune: “Intouchables, mais si… touchants” (Intangibili, dar atat de induiosatori). Un film emotionat si simpatic, un balsam pentru suflet care nu trebuie ratat sub nicio forma.

8 comentarii »

  • Georgiana said:

    Sunt super entuziasmata de filmul asta, mi-a placut enorm, este unul dintre cele mai frumoase filme vazute vreodata. Este natural, fara artificii, chiar fara cine stie ce actiune si totusi nu are cum sa te lase indiferent. Filmul a fost facut dupa un caz real, care il face cu atat mai valoros deoarece nimeni nu poate spune la final “ye ye ye si au trait fericiti … blabla”. Ambii actori joaca ff bine.

    “Le-am vazut pe amandoua si sincer sa fiu mi-a placut de 100 de ori mai mult Intouchables decat oscarizatul The Artist. Intr-o lume cinematografica cu multe clisee – inclusiv deja prozaicele explozii si flacari din spatele eroilor – Intouchables este o explozie de… bucurie a vietii.” Asa e !!!

  • Despre Filme said:

    Intouchables este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimul an, am ras copios si mi-a tremurat sufletul de frica unui final tragic…
    Il recomand tuturor!

  • Ioana said:

    Am vazut aseara filmul. Este extraordinar! Mi-a placut mult de tot si l-am admirat in fiecare secunda pe Omar Sy. Un film bun, cum rar vezi la Hollywood, amuzant, emotionant, fin, elegant. Iar review-ul mi-a placut la fel de mult:P

  • Intouchables / Invincibilii (2011) said:

    […] poveste de prietenie ce te acapareaz? prin interpret?rile actorilor Denis Grigorescu – Raluk Intouchables este, dincolo de uriasul succes de public (ce de multe ori contrasteaza cu parerile […]

  • Dan said:

    Un film incredibil de frumos! Am observat aceasta chestie la francezi in ultima vreme. Au inceput sa faca filme din ce in ce mai bune, fata de americani…
    Este un film extraordinar pe care-l recomand di inima tuturor

  • Nuit blanche – actiunea imbraca haine noi | KoolHunt.ro - Filme, restaurante, cafenele, ceainarii, baruri din Bucuresti said:

    […] un film frantuzesc care sa mi se fi parut prost sau care pur si simplu sa nu-mi placa. Recentul Intouchables a creat o drama imbinata cu un usor umor care rapid a ajuns la inimile cinefililor. Pentru ca […]

  • Vampire Girl said:

    Superb filmul. Mi-a placut enorm de mult!

  • Intouchables (2011) > Blog de Cinema said:

    […] poveste de prietenie ce te acapareaz? prin interpret?rile actorilor Denis Grigorescu – Raluk Intouchables este, dincolo de uriasul succes de public (ce de multe ori contrasteaza cu parerile […]

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*