Maine noapte vom afla, in sfarsit, care sunt marii castigatori ai statuetelor Academiei, ca si marile castiguri ale celor care au pariat bani grei, online sau in cazinouri, pe sansele actorilor. Parca de multi ani incoace n-am mai fost martori la o cursa atat de stransa, sau atat de costisitoare pentru studiourile implicate, ceea ce pentru spectatorul de rand nu inseamna decat ca seara decernarii Oscarurilor va fi cu atat mai captivanta cu cat orice monstru sacru poate fi, teoretic, detronat de un new kid on the block.

Totul depinde de cat de susceptibili sunt membrii Academiei la promo-urile studiourilor si cat de dispusi vor fi sa dea o sansa nou-venitilor ne-consacrati… inca. Cris va prezenta ieri cele 10 actrite nominalizate, iar de la mine veti afla in continuare care sunt omologii lor – favoritii dintre masculii inscrisi in cursa pentru Oscar, dar si underdog-ii carora eu le voi tine pumnii duminica.

1. Hugh Jackman – in ecranizarea cu cantec a faimosului Les Misérables, australianul care, pe post de gazda a Oscarurilor, a facut unul din cele mai memorabile one-man-show-uri din istoria premiilor, construieste un Jean Valjean foarte sensibil… dar oare prea sensibil pentru titlul de “Cel mai bun actor in rol principal”? A convins Academia prin vocea inregistrata live si, da, actorie fara hibe, dar se prea poate ca directia supra-teatrala in care l-a indrumat regizorul Hooper sa nu rezoneze cu majoritatea votantilor.
2. Daniel Day-Lewis – cea mai buna parte a biopic-ului Lincoln este, fara niciun dubiu, multi-dimensionalitatea presedintelui caruia Spielberg i-a adus nuante de gri acolo unde istoria nu lasase loc pentru altceva decat laude la adresa celui care a abolit sclavia in State. Day-Lewis s-a pregatit un an pentru rol si nu l-a abandonat nici pe platou, intre duble, reusind, ca de fiecare data in cariera sa, sa uimeasca prin transformarea de pe ecran. Chiar si fara minunile machiorilor, ar fi fost imposibil pentru un actor de talia lui sa nu se cufunde totalmente in rol – o parere generala care il pune in fruntea predictiilor pentru singurul premiu “de la sine inteles” al serii de decernare.
3. Bradley Cooper – in Silver Linings Playbook, adoptand un rol de maniaco-depresiv convins sa-si recucereasca sotia dupa o perioada de recuperare de care stie toata suburbia, Cooper isi atinge potentialul de care multe din fanele lui hardcore il banuiau. Relatia cu parintii, ca si cea cu o tanara vaduva excentrica, ii ofera din plin rampe de lansare in stratosfera Hollywood-ului frumusel si talentat, iar blondinul profita de toate. Din pacate pentru el, in speta pentru sansele lui la Oscar, Academia nu prea isi alege campionii dintre rolurile realist jucate din filmele-bijoux, si nici comparandu-le performanta cu eforturile mai superficiale din trecut.
4. Denzel Washington – in Flight, un film fara prea multa trecere la Oscar, actorul de 58 de ani arata din nou ca poate traversa genuri fara rateuri, ca cei mai buni colegi de breasla, din toate timpurile. In rolul unui pilot de avion a carui pricepere salveaza multe vieti de la moarte sigura la o aterizare fortata, Denzel exceleaza la echilibristica, personajul navigand pe o muchie de cutit deloc noua la cinema: intre determinarea alcoolicului de a ignora problema si mustrarea de constiinta a barbatului care e constient ca a ajuns la o rascruce.
5. Joaquin Phoenix – in The Master, actorul care a manifestat nu demult o ireverenta in vazul lumii fata de Cetatea Filmului, ne reaminteste ca vocatia autentica merge uneori mana-n mana cu terbilismul in Hollywood, iar asta nu ar trebui sa ii strice sansele la o statueta duminica. Cel mai probabil, insa, va rata Oscarul la care a mai fost nominalizat de doua ori in anii anteriori (caderii nervoase), doar pentru ca The Master a picat intr-un an cand competitia e acerba. E pacat, totusi, ca, desi si Joaquin se topeste in personajul sau uscativ si adus de sale, influentabilul si impulsivul membru al unui cult, lipsa unei transformari (si a lipiciului la public) de calibrul lui Lincoln il va pastra sub linie.
6. Alan Arkin – in Argo, favoritul la Oscarul pentru cel mai bun film, Arkin nu apare decat pret de cateva scene, insa nominalizarea la Cel mai bun actor intr-un rol secundar este binemeritata. El si-a adjudecat-o cu o interpretare de efect, bazata pe Jack Warner, fondatorul Warner Bros. – si a sensibilizat publicul vizavi de masina Hollywood-iana, asigurandu-ne ca, din cand in cand, in studiourile condamnate pentru obsesia cu bilantul final, exista si oameni dispusi sa lucreze pentru ceva mai important. Castigator al statuetei pentru rolul din Little Miss Sunshine, Arkin probabil nu va lua acasa inca un Oscar duminica, desi, intr-un an mai putin competitiv…
7. Christoph Waltz – in Django Unchained, austriacul posesor deja al unui Oscar pentru rolul dintr-un alt film dedicat reinterpretarii istoriei, profita din nou la maxim de pe urma scriiturii lui Tarantino. La trei ani dupa Inglourious Basterds, el seduce spectatorii in saua unui vanator de recompense fistichiu, care recunoaste in sclavul titular Django un aliat de nadejde si un prieten, in ciuda normelor sociale din vremurile sclavagiste. Cu mintea ascutita, o incredere nastramutata in prostia omeneasca si limba mereu de miere, Waltz straluceste in toate scenele, iesind cu pricepere din orice incurcatura pentru a intra, probabil, din nou in condica aurita a Academiei.
8. Robert de Niro – in Silver Linings Playbook, de Niro schimba macazul de la rolul din Raging Bull care-i castigase Oscarul, acum… 32 de ani! Lacrimile personajului sau, exemplu clasic de tata din suburbia americana, frustrat ca nu poate conecta cu fiul sau, descopera o fata noua a actorului care se reinventeaza la batranete. Multa cerneala s-a scurs pe subiect, iar presa de specialitate este convinsa in unanimitate ca, gratie nu in mica masura si campaniei intense de promovare derulata de Harvey Weinstein, Bobby va lua acasa statueta.
9. Philip Seymour Hoffman – in The Master, ca leader al unui cult comparat de multi cu Scientologia, New-York-ezul isi farmeca nu doar adeptii pe ecran, ci si spectatorii din sala. Calmul personajului si, pe de alta parte, bromance-ul cu discipolul si mana lui dreapta, salvat de la ananghie, sunt cele mai hipnotizante aspecte ale filmului lui Anderson. Chiar si-asa – castigator al unui Oscar pentru Capote, Hoffman nu se numara printre favoriti de data asta, dar e cadoul-surpriza pe care ne-am dori sa ni-l faca Academia duminica.
10. Tommy Lee Jones – in Lincoln, Tommy reuseste sa livreze nu doar o interpretare intensa, pe post de politician uns cu toate alifiile, intr-o serie scurta de scene pe care le numaram pe degete – ci si singura intorsatura cvasi-neasteptata de care beneficiaza filmul altfel cam plat. Cu o cariera care cuprinde atatea roluri pe cat exista tipologii umane, un Oscar castigat acum aproape 20 de ani nu este indeajuns, nici pe departe, iar multi jurnalisti sunt de acord, considerandu-l favorit, alaturi de de Niro.