[Titlu in limba romana: Zborul]

CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 8/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.4/10

Flight este un film bun in sensul ca nu te obliga sa-ti fie mila de personajul principal, Whip Whitaker (Denzel Washington). Norocul lui Zemeckis sta in jocul lui Washington si John Goodman, cu toate ca Goodman apare putin cat sa zici ca-i guest star dar efectul prezentei sale este garantat. Povestea lui Whip este corecta, nu sta in castigarea milei publicului, de fapt, nota de originalitate a povestii este ca ajungi sa-ti doresti sa-l vezi pe Whitaker pedepsit. Si taman atunci se produce efectul de geniu. Cine se simte nevinovat sa arunce primul piatra. Este foarte usor sa dai sfaturi, sa mizezi pe teoria “spune adevarul si totul va fi bine”. Daca adevarul ar aduce atat bine inseamna ca multe inchisori ar fi goale. Cam asa sta treaba cu Whip Whitaker, fortat de imprejurari sa aleaga intre o viata traita in minciuna dar cu aura de erou sau sa-si infrunte demonii cu tot cu adevarul de rigoare si consecintele ce apar de pe urma adevarului. De consecinte de cele mai multe ori ne este teama.

I drink because I choose to! (Whip Whitaker)

Denzel Washington este Whip Whitaker, in aparenta un erou ce a salvat vietile a 98 de pasageri din cei 106 cati se aflau la bordul avionului pilotat de acest as al aerului. Calm, stapan pe situatie, in timpul catastrofei Whip a fost imaginea ofiterului de poveste, pregatit pentru orice fel de situatie. Totusi, o mica mare problema isi face loc prin acest scenariu ce se putea termina bine mersi cu o decoratie pe pieptul capitanului si aplauzele natiunii: Whip Whitaker era beat in timpul zborului.

Whip este un alcoolic si colac peste pupaza, in urma unei anchete in analizele lui Whip se gasesc urme de substante stupefiante, iar din erou, acest aviator poate sa ajunga dupa gratii. In afacerea aceasta intra o intreaga echipa cu sarcina de a reface imaginea lui Whip si de a ascunde autoritatilor slabiciunile si adevarul. Zemeckis adauga in constructia acestui personaj pe langa problemele cu bautura si drogurile, un divort si un fiu instrainat. Whip devine astfel un personaj clasic jucat bine de Denzel Washington, nu face eforturi deosebite sa iasa in evidenta cu ceva, dar isi duce partitura la bun sfarsit fara prea multe batai de cap.

Evolutia sa este liniara dar ceea ce incanta este ca nu asistam la un intreg proces in care sa ajungem sa ne fie mila, trasi de maneca de scenariu. Pe tot parcursul filmului, personajele printre care si Nicole (Kelly Reilly) – dependenta de droguri ce se straduieste sa-si reface viata si ajunge sa se imprieteneasca cu Whip – graviteaza in jurul lui Denzel, dar in afara de multe discursuri luate in deradere de acesta doar John Goodman iese in evidenta pe post de handyman. El vine in sunet de Sympathy for the Devil, cu infatisare de hipiot la pensie si fara prea multa bataie de cap il pune pe picioare pe Whip sub privirea consternata a lui Don Cheadle. Norocul filmului Flight este ca nu insista pe un parcurs moralizator pronuntat, lasand drama personajului principal sa ia fata celorlalte personaje. Poate nu ar fi stricat sa fie ca atentia sa fie concentrata un pic asupra lui Nicole, asupra anchetatorilor, a familiilor indoliate, dar acesta este filmul lui Denzel.

Nobody could’ve landed that plane like I did. (Whip Whitaker)

Whip Whitaker nu este un personaj negativ, departe de noi imaginea lui Alonzo Harris din Training Day, dar stam si ne gandim ce se putea intampla daca Whip nu era capabil sa aterizeze avionul avariat si piederile de vieti omenesti erau considerabile. Intregul film merge in directia unei decizii de ordin moral. Daca Whip va spune adevarul in fata anchetatorilor sau va continua sa minta pentru ca o face de minune si, asa cum spune, de data asta minciuna il poate ajuta, atat ca sa-si pastreze slujba dar si ca sa intre la dezintoxicare. Numai ca, de fiecare data cand avem impresia ca acest ultim aspect este luat in serios, in realitate este contrazis de actiunile lui Whip. Omul are nevoie de ajutor, dar nu-l primeste intr-o maniera sanatoasa, fiind acoperit de echipa si de un avocat pragmatic. Whip are marele talent sa se saboteze. O face cu o naturalete infioratoare ce te duce cu gandul la Leaving Las Vegas si Crazy Heart. Nicole (Kelly Reilley), din dependenta de heroina, ajunge sa se alature grupului celor care incearca sa-l salveze pe Whip. Minune insa, doar John Goodman are darul sa-l lumineze pe Whitaker si sa duca lupta interioara a acestuia spre drumul reabilitarii si asta facand exact ceea ce in mod normal nu ai face intr-o astfel de situatie.

Flight este vaduvit de scene de actiune, este lung si se concentreaza pe trairile interioare ale personajului principal, dar face acest lucru fara sa te oboseasca. Mai mult, reuseste sa te puna pe ganduri gratie ultimului sfert de ora. Acest sfert de ora este poate cel mai bun moment al lui Denzel Washington din tot filmul. Adevarul este o sabie cu doua taisuri, mai ales cand ai de ales intre propria persoana si ceea ce este corect sa faci.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Flight este filmul lui Denzel Washington. Whip Whitaker se gaseste intr-o cursa infernala unde este sortit sa piarda. Un personaj chinuit, traind intr-un iures fara sfarsit, intre betie si mahmureala. Cu toate acestea, cu toate ca din start filmul te pacaleste si te face sa te intrebi daca intreg periplul moral al lui Whip va duce spre scene clasice de provocare a milei, Zemeckis si scenaristul John Gatins dau dovada ca nu sunt ageamii si aleg un fagas normal, in conformitate cu situatia lui Whip.

Denzel Washington atrage atentia de cele mai multe ori cu roluri neconventionale, rolul din Training Day a dat un semnal clar ca este capabil de versatilitate atunci cand are cu ce lucra in materie de scenariu, iar  in Flight asistam la un rol croit pe masura talentului sau. John Goodman este o prezenta pitoreasca in film, apare scurt, doar de doua ori, dar iti ramane in minte la fel de bine cum iti ramane si coloana sonora clasica. Fara Rolling Stones nu se poate face un film despre lupta interioara si morala versus supravietuire. Sympathy for the Devil si Give me Shelter, melodii clasice pentru un film facut intr-un stil clasic. Roluri bune au si Kelly Reilly, poate prea putin utilizata in acest film si Don Cheadle, ce ajunge sa faca mai mult figuratie pe langa Denzel Washington.

Ce spun criticii despre Flight?

Filmul s-a bucurat de cronici foarte bune. Poate ca stilul clasic al povestii a adus aminte de alte reusite gen Leaving Las Vegas, dar pe IMDb gasim in prezent un scor de 7.4/10 din partea a peste  54.000 de utilizator. Pe Rotten Tomatoes, pentru Flight notam: o medie de 7/10 din partea criticilor de film si o prospetime la tomatometer de 78%, cu peste 200 de cronici de film luate in calcul. Pe Metacritic, pentru Flight au fost inregistrate cronici in general favorabile si un punctaj de 76/100 cu 33 de cronici bune. Pentru Roger Ebert de la Chicago Sun Times, Flight este un film aproape perfect in timp ce pentru David Fear de la Time Out New York, Flight se limiteaza la o naratiune axata pe viciile personajului principal fara a iesi din canoanele genului.

Verdictul KoolHunt.ro

Pe parcursul celor 2 ore, Flight reprezinta un regal in materie de actorie din partea lui Denzel Washington. Flight este, de fapt, filmul lui Washington sub bagheta lui Robert Zemeckis ce ofera o abordare clasica, avand marele avantaj de a nu te obliga sa-ti fie mila de personaje. In schimb ajungi sa-ti pui intrebari si finalul acestui film risca sa-ti ramana in memorie mult timp dupa ce-l vezi. Acest lucru face din Flight un film ce nu trebuie ratat si o interpretarea din partea lui Denzel Washington ce a meritat nominalizarea la Oscar.