KoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 8/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 6.7/10

Arbitrage este filmul cu Richard Gere intr-o forma de zile mari. Avem in fata o combinatie interesanta de Law & Order si Wall Street, unde constiinta si ceea ce este corect sa faci sunt inlocuite de ce se poate face atunci cand, oricum ai alege, vei pierde. Acest film a trecut aproape neobservat, cu toate ca Gere a primit o nominalizare la Globurile de Aur pentru interpretare.

I’m a child of the ’50s. My father welded steel for the Navy, and my mother worked at the V.A. They lived through the Depression, Pearl Harbor, and the bomb. They didn’t think that bad things might happen. They knew that bad things would happen. (Robert Miller)

Robert Miller (Richard Gere), un magnat de pe Wall Street, este in criza de timp si cauta sa finalizeze vanzarea companiei sale catre o banca, mai ales cand trebuie sa acopere fraudele comise. Bani, o familie scoasa parca din revistele glossy, o amanta aterizata taman din Franta cu oarece talent artistic (Laeticia Casta), Robert nu se poate plange ca-i lipseste ceva, poate remuscarile, dar are suficiente si le poarta dupa el fara sa se dea de ceasul mortii. Taman cand totul parea sa se limpezeasca in viata sa, Robert are parte de acel moment standard in filme, cand se trezeste la realitate intr-o maniera deloc placuta.

Dupa un rendez-vous cu amanta, Robert adoarme la volanul masinii sale si are un accident. Supravietuind acestui necaz, magnatul nostru alege varianta acoperirii oricarei urme ce-l plaseaza la momentul accidentului. Totul ar merge ca pe roate, doar ca se gaseste un detectiv, pe numele lui Michael Bryer (Tim Roth), sa miroasa ca ceva e putred cu alibiul lui Miller. Decis sa faca dreptate, Bryer se arunca intr-o ancheta unde la mijloc ii gasim pe Jimmy Grant (Nate Parker), protejatul lui Robert, si pe Ellen (Susan Sarandon), sotia sa. Nimic nu este alb si negru iar mustrarile de constiinta si dreptatea parcurg un drum intortocheat. Nimeni nu castiga, nimeni nu pierde. Poate pierzi doar sufletul, constiinta s-a impacat demult cu realitatea.

When I was a kid, my favorite teacher was Mr. James. Mr. James said world events all revolve around five things. M – O – N – E – Y. (Robert Miller)

Am tot asteptat sa-l revad pe Richard Gere incercand un rol greu de mestecat si usor atipic pentru cariera lui pana la acest moment. Gere se simte bine pe post de magnat plimbat prin oras cu limuzina, posesor de familie plus amanta, prieten cu frauda si mai lunecos decat toate outfit-urile din latex ale lui Lady Gaga. Daca va indoiati de talentul lui Richard Gere, uitati-va la Arbitrage. Personajul Robert Miller ma duce cu gandul la Gordon Gekko (Michael Douglas) din Wall Street, chiar daca Gere nu aduce forta si cinismul oferite de Douglas cu lejeritate. Miller este un personaj spilcuit, destept, cunoaste lumea in care se invarte si-l intereseaza sa-si vada familia ca o duce bine, in clipa cand se vede incoltit n-are nicio jena sa ofere bani pentru a scapa basma curata.

Batalia la nominalizarile Oscar din acest an pentru cel mai bun actor s-a dus intre Gere, Washington si John Hawkes, unde Washington a castigat un loc printre nominalizati, iar Gere s-a multumit cu nominalizarea la Globul de Aur. Arbitrage este imbracat in haine de thriller, actiunea se desfasoara greoi pe la mijlocul filmului iar finalul este oarecum brusc, genul de final la care nu asteptai. Arbitrage este genul de film inteligent construit pe schimburile de replici dintre personaje, unde actorii intra sau nu in rol. De asemenea, este genul de film ce merge pe ideea: viata data peste cap unde personajele trebuie sa aleaga intre o iesire demna sau o iesire unde castiga, chiar daca pierd. Pe undeva, Arbitrage are destule in comun cu Flight si se inspira din Wall Street, dar ii lipseste acea sclipire de geniu in scenariu ce putea aduce si ceva mai multe nominalizari.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Arbitrage are norocul actorilor ce au intrat in roluri, mai putin Susan Sarandon, dar scenariul nu a oferit multe momente pentru ca toata povestea sa prinda mai mult contur; finalul este oarecum anost si trantit in partitura doar ca sa incheie periplul lui Miller (Richard Gere) pe ecran. Richard Gere si Tim Roth duc greul, Gere straluceste intr-un rol neasteptat pentru acest actor. Gere n-a avut suficiente scarbe, libidinosi si ambitiosi prin cariera, iar in ultima vreme parca ma obisnuisem sa-l vad obsesiv cum danseaza cu JLo in Shall We Dance, difuzat in continuu pe micile ecrane. Iata un Gere in forma, intr-un rol atipic, jucat convingator. Nu mai e demult june prim, dar are acea sclipire ce ofera personajului priza la public.

Tim Roth putea sa primeasca mai multe replici, detectivul jucat de el are ecouri in prestatia lui Willem Dafoe in American Psycho, dar este mult mai agresiv. Din pacate, Susan Sarandon apare pe post de sotie in decorul filmului, nu ofera prea mult pentru ca scenariul o lasa undeva pe margine, gasind de cuviinta s-o aduca in atentie la final. Nicholas Jarecki mai are timp sa se maturizeze la carma unui film, se vede ca poate multe cu un proiect pe stil vechi, caci Arbitrage se simte bine in compania filmelor despre viata, familie si bani din anii ’80-’90.

Ce spun criticii despre Arbitrage?

Arbitrage s-a bucurat de cronici favorabile, iar pe site-urile de profil situatia se prezinta in felul urmator: pe IMDb gasim o nota de 6.7/10 (cam mica, as zice) din partea a peste 18.000 de utilizari. Pe Rotten Tomatoes, Arbitrage este certified fresh cu 87% si un scor de 7/10 din partea criticilor de film. Pe Metacritic, media oferita lui Arbitrage este de 73/100. Roger Ebert s-a delectat cu acest film si i-a oferit punctajul maxim, comparand pe alocuri stilul abordat in Arbitrage cu cel al lui Hitchcock, iar despre Richard Gere a scris numai de bine. David Cox de la The Guardian la randul sau lauda prestatia lui Gere, in timp ce  Neil Smith de la Total Film simte ca debutul lui Jarecki pe marele ecran nu are suficienta forta, cu toate ca are toate ingredientele necesare. Amy Biancolli de la San Francisco Chronicle considera acest film o pierdere de timp, dar se pare c-ar fi singura care n-a gustat Arbitrage.

Verdictul KoolHunt.ro

Arbitrage merita vazut, desi sansele sa-l vedem pe marile ecrane din Romania in momentul de fata sunt reduse spre inexistente. Acum, vedeti si voi cum faceti rost de acest film, dar merita timpul petrecut in compania unui Richard Gere si a unui Tim Roth.