Cu cateva minute inainte de spectacol
Cand vin la Odeon pentru un spectacol de dans, am, de fiecare data, fluturi in stomac… poate pentru ca aici am vazut Un tango mas cu Razvan Mazilu, un spectacol care mi-a gadilat simturile.
M-am asezat in randul doi si priveam scena de la Odeon, sala Studio, incercand sa imi imaginez ce urmeaza sa se intample. Lumina s-a stins si a inceput momentul magic pe care l-am asteptat toata saptamana.

Inainte de a cumpara biletul la spectacol… fa un exercitiu de autocunoastere care suna asa:

… servite cu supa cu taitei, caltabos si taitei cu varza!
Context
M-am decis sa vad spectacolul joi.megaJoy pentru ca in ultima vreme am primit semne din diferite surse (un interviu TV si un articol amplu in D.O.R. cu dl. Radu Afrim, am cunoscut oameni care imi spuneau ca trebuie neaparat sa vad o piesa regizata de dl. Afrim) ca a venit timpul sa ies din ignoranta si sa aflu cine este si mai ales ce si cum face domnul Radu Afrim spectacol. Si asa am ajuns sa vad joi.megaJoy intr-o miercuri, la …

Doi tineri decid sa-si ia zilele in acelasi loc si aceeasi zi, dar din motive diferite. Acesta este subiectul piesei ce se joaca in Club B52, intr-un spatiu intim si relaxant. Spectacolul este o adaptare a piesei O zi de vara a celebrului dramaturg polonez Slawomir Mrozek. Regizoarea Gina Lazar a pastrat esenta piesei, insa pentru un plus de umor a mers pe o abordare moderna.

Vineri seara, Palatul Copiilor a fost gazda evenimentului inaugural al celor doua noi spatii de spectacol, sala “Ion Cojar” si sala “Octavian Cotescu”, cu scopul de a gazdui spectacolele de licenta ale Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica Ion Luca Caragiale.

Zaruri si carti este o comedie  ce surprinde relatia dintre doua personaje: un angajat imbecil si optimist si un sef mic imposibil.

Dupa cum va povestisem, saptamana trecuta am vazut Ieudul fara iesire, o punere in scena a poeziei contemporane romanesti, si m-am gandit ca nimic nu mai poate fi imposibil in teatru, asa ca Micul Print de la Odeon mi s-a parut o noua provocare.

Asa cum autorul marturisea, este o piesa care “nu-si propune sa dezbata teme mari, universale. E doar inspirata din realitatea imediata si povestita cu onestitate.”

Despre Teatrul de Foc nu auzisem mai nimic pana aseara si nici de  proiectele lor ambitioase. Cu zero buget, ei incearca promovarea prin teatru a poeziei contemporane romanesti.  Spectacolul de aseara, ce s-a jucat la Teatrul Podul, are la baza cartea “Ieudul fara iesire “ a lui Ioan Es. Pop. si a fost pus in scena de Anda Saltelechi, Rodica Bunea, Sandra Simon si Cristian Rus.

Daca pentru un moment titlul piesei iti sugereaza ca  ar surprinde viata unor femei, s-ar putea sa te inseli. Actiunea este mult mai surprinzatoare, cu un final mult mai neaspteptat.

Nu sunt genul de persoana care merge frecvent la Opera, sau care mergea. Pentru ca, daca imi aduc bine aminte, ultima data cand am fost la Opera Nationala Bucuresti, era in timpul Facultatii, cand un foarte bun prieten din Constanta care, in acel timp, era in corul Operei Nationale Bucuresti, mi-a daruit mai multe invitatii la Festivalul National de Opera. Dar de atunci, de abia daca am mai am avut timp, in rutina profesiei, sa mai ajung pana si la cinematograf.

Vineri seara am fost pentru prima data la un spectacol in regia lui Alexandru Mazgareanu, unul dintre cei mai tineri si talentati regizori despre care putem spune ca deja este consacrat. Spectacolul a avut loc la sala ArCub, iar cele patru artiste au fost: Roxana Ivanciu, Ioana Anastasia Anton, Coca Bloos si Sorina Stefanescu. Cabina artistelor este o piesa de Arnost Goldflam, dramaturg, regizor si scriitor ceh, dar si actor in o mare parte din piesele ce le-a regizat.