In piesa “Contra Democratiei” sau “despre normalitatea bolnava in care traim” am avut parte de o imbinare excelenta de umor si emotie la teatrul Odeon. Inainte de a dezvalui pe scurt despre ce este vorba in piesa, trebuie sa spun ca m-a socat, m-a dezgustat, m-a facut sa imi fie teama, am ras, am plecat cu intrebari si acum caut raspunsuri. Pe scurt, mi-a dat o emotie. Si asta caut cand merg la un spectacol de teatru: emotie.

S-a scris tot ce s-a putut scrie despre aceasta piesa deja. Aceasta este a nu stiu cata recenzie si tot ce as putea surprinde nou in acest text este, in principiu, reactia mea. Am sa fac totusi o incercare.

Gianina Carbunariu a transformat curajos intr-un spectacol autentic si real dosarul 738  “Elevul”,  apartinand minorului Mugur Calinescu, un tanar din Botosani al carui gest sincer de libertate a prefigurat momentul decembrie 1989.

Adrian Nicolae, actor in spectacol, scrie pe pagina de Facebook in ziua reprezentatiei:
‘Entomofobia – fobia de insecte

Cu cateva minute inainte de spectacol
Cand vin la Odeon pentru un spectacol de dans, am, de fiecare data, fluturi in stomac… poate pentru ca aici am vazut Un tango mas cu Razvan Mazilu, un spectacol care mi-a gadilat simturile.
M-am asezat in randul doi si priveam scena de la Odeon, sala Studio, incercand sa imi imaginez ce urmeaza sa se intample. Lumina s-a stins si a inceput momentul magic pe care l-am asteptat toata saptamana.

Inainte de a cumpara biletul la spectacol… fa un exercitiu de autocunoastere care suna asa:

… servite cu supa cu taitei, caltabos si taitei cu varza!
Context
M-am decis sa vad spectacolul joi.megaJoy pentru ca in ultima vreme am primit semne din diferite surse (un interviu TV si un articol amplu in D.O.R. cu dl. Radu Afrim, am cunoscut oameni care imi spuneau ca trebuie neaparat sa vad o piesa regizata de dl. Afrim) ca a venit timpul sa ies din ignoranta si sa aflu cine este si mai ales ce si cum face domnul Radu Afrim spectacol. Si asa am ajuns sa vad joi.megaJoy intr-o miercuri, la …

Sambata, 30 martie, Art in Bucharest va invita intr-o noua calatorie prin atelierele artistilor din Bucuresti pentru a cunoaste pasiunea, efortul si bucuria creatiei.
Ii vom vizita pe Murivale Muresan Vasile – pictorul fascinant care ne reaminteste de Michelangelo, Adrian Naidin – violocenlistul care ne imbie cu sunete divine si Irina Sarbu – maestra a muzicii jazz. Vom face o plimbare scurta pe cateva stradute incarcate de istorie din Bucuresti, de la un atelier la altul.

Am fost vineri la teatru cu un prieten care in pauza piesei comenteaza surprins: Cum, nu ai vazut niciodata Gaitele? I-am raspuns sincer ca nu si am avut senzatia ca sunt un outsider al lumii teatrului.

Es la primera vez quando vado a ver una historia da Chris Simion. Da, vei vrea te duci la Buenos Aires, sa cunosti un argentinian, sa vorbesti in spaniola si sa dansezi tango dupa ce vezi piesa. Asta am simtit luni cand am fost sa vad piesa A junk Tango Story regizata de Chris Simion.

Piesa, scrisa si regizata de Lia Bugnar, a fost pentru mine prima din toamna asta. Ca un suflu nou, dupa o vara lipsita de emotia unei piese.
Nu stiu cum sa analizez profesionist o piesa de teatru, dar stiu cum sa va descriu emotiile pe care mi le-a dat si insiruirea de ganduri care a venit ca o avalansa, dupa ce s-a incheiat povestea.

Unde? In Green Hours, la teatrul LUNI care produce si sprijina productii teatrale independente. Am auzit de Nils’ Fucked Up Day de N ori dar nu mi-am facut pana saptamana trecuta timp si drum sa o vad. M-am dus intr-o miercuri, dupa munca,  fara asteptari, nici intrebari, nici curiozitati, doar cu mintea deschisa pentru experiment, asa cum m-a obisnuit teatrul Luni de la Green Hours.