Daniela Staicu

http://www.facebook.com/daniela.staicu


Daca ar fi sa pun tag pe Facebook personalitatii mele si lucrurilor care imi plac as zice: agitata, cu mintea in o mie de locuri, ma reinventez oricat de des simt nevoia, zambesc, respir, plang, sughit, ma bucur, ma intristez (mai rar), flirtez, seduc, simt, dansez; ma poti intalni la teatru, opera, balet, film, lansari de reviste, carte, expozitii, la shopping, pe strada, in aeroport, online. Imi plac oamenii frumosi, animalele, aeroporturile si vremea buna. Si e o vorba care imi place (valabila si in iubire si in munca si la distractie): “If you're going to try, go all the way. Otherwise don't even start.”



Articole scrise de Daniela Staicu:

Teatru, Timp liber »

[13 May 2012 | One Comment | ]
O piesa desantata – o premiera spontana cu textul pe masa

Miercuri, 2 mai, am fost la premiera O piesa desantata la Green Hours (Teatrul LUNI & TEATRUL NU E O CLADIRE). M-am inarmat cu un zambet larg, o curiozitate iesita din comun si pofta pentru un cocktail in Green Hours. Am ajuns putin inainte de 21.00 (ora anuntata pentru inceperea piesei) si ca de obicei, am inceput sa ma uit, un pic pe ascuns, la cei curiosi ca si mine sa vada piesa noua.

Teatru, Timp liber »

[25 Apr 2012 | No Comment | ]
Ciao bella – o piesa pentru toti oamenii fericiti si mai putin fericiti

Am fost la premiera piesei Ciao bella duminica asta la Godot Café-Teatru, pe care l-am descoperit cu doar un an in urma, pe vremea asta (mea culpa!) la un concert de muzica balcanica, cu A Hawk and a Hacksaw, Paul Hitter, Shukar Collective si Dj Vasile. Si mi-a placut ca in Godot se aude muzica asta, ca poti dansa langa scena, liber in simturi si in miscari.

Teatru, Timp liber »

[29 Mar 2012 | 2 Comments | ]
Trust Me If U Can – cum ti-am dat jucaria si apoi ti-am luat-o inapoi

E aproape ora doua (dimineata),  sunt in pijama in fata computerului si ma gandesc cum sa va explic unde am fost si ce am facut, in seara asta de la 20.00. De fapt putin peste ora 20.00. Stiu! Voi proceda cu povestirea asa cum fac cand aleg o carte. Incep mereu cu ultima pagina din carte, cu finalul. De obicei in librarie aleg mai multe carti, ma asez, citesc ultima pagina de la fiecare si raman la cartile al caror final sau ultima pagina sau chiar randuri imi dau o …

Teatru, Timp liber »

[27 Mar 2012 | One Comment | ]
Copii rai – sa stai in banca si sa nu vorbesti neintrebat

Azi m-am trezit la 6:30, la fel ca in diminetile cand ma pregateam sa merg la scoala. Atunci, ca si acum, nu voiam sa ma trezesc devreme si mama (care nici acum nu inteleg cum reusea sa se trezeasca inaintea mea si totusi sa se culce dupa mine si sa mai aiba si capacitatea de a trezi si pe altii si de a fi coerenta) ma zdruncina usor punandu-mi mana pe spate pana cand produceam acel „nuuuuuu” inevitabil, pentru ca apoi sa ma ridic din pat resemnata ca sa merg …

Teatru, Timp liber »

[19 Mar 2012 | One Comment | ]
Marchizul de Sade – Povestea instinctelor sexuale si a fanteziilor ascunse in noi

Piesa Marchizul de Sade este ca o gura de aer proaspat intr-o zi imbacsita si obosita. Inspiri puternic la inceputul ei pentru ca pe toata durata sa iti tii respiratia si la final, sa expiri eliberat si mai bogat spiritual. Si poate fi vazut la Teatrul Odeon.

Teatru, Timp liber »

[14 Mar 2012 | No Comment | ]
Primavara doamnei Stone la… Teatrul Mic

KoolHunt.ro a fost la premiera piesei “Primavara doamnei Stone la Roma”, povestea unei actrite americane bogate si celebre, care isi pierde sotul. Se muta la Roma si intalneste pe rand trei barbati tineri, frumosi, galanti, administrati de contesa matroana Gonzales. Nu putem sa trecem cu vederea si scena scurta de lesbianism dintre Meg, ziarista americana, prietena de o viata a doamnei Stone si doamna Stone.

Teatru, Timp liber »

[29 Feb 2012 | No Comment | ]
Oase pentru Otto – Traviata pe soseaua de centura

Pentru ca mi-era pofta de o piesa de teatru in Green Hours si sa o revad jucand pe Lia Bugnar, m-am uitat sa vad ce se joaca la Teatrul Luni si asa am dat peste piesa Oase pentru Otto. Marturisesc ca titlul m-a pus usor pe ganduri… sincer, mai mult Otto-ul din titlu decat oasele. Cine este Otto si ce este cu el?