E aproape ora doua (dimineata),  sunt in pijama in fata computerului si ma gandesc cum sa va explic unde am fost si ce am facut, in seara asta de la 20.00. De fapt putin peste ora 20.00. Stiu! Voi proceda cu povestirea asa cum fac cand aleg o carte. Incep mereu cu ultima pagina din carte, cu finalul. De obicei in librarie aleg mai multe carti, ma asez, citesc ultima pagina de la fiecare si raman la cartile al caror final sau ultima pagina sau chiar randuri imi dau o emotie. Si nu m-am inselat niciodata cu cartile mele.Deci, voi proceda aproape in acelasi mod si cu piesa asta. O voi descrie pentru voi, de la sfarsit.

Marti seara, Green Hours plin. Oamenii stau jos si se uita fix la scena, curiosi. Cativa dintre ei inca mai aplauda. Toti aplauda. Aplauzele sunt lungi, in trei reprize. Actorii ies din scena, intra, ies, intra, se inclina in fata noastra, ies, intra. Aplauze.

Trei actori , o fata si doi baieti: Ana Ularu, Istvan Teglas si Radu Iacoban.

Publicul chicoteste, comenteaza, se uita curiosi la actori. Toti trei stau in fata noastra si ne spun franc ca asta e tot, ca piesa s-a incheiat. Actorii intra in scena.

– A treia parte a piesei: Istvan pe scena – cu o voce blanda, convingatoare, are cuvintele potrivite si, cu mana pe microfon, ne spune povestea lui de provincial venit din Sfantu Gheorghe. Istvan intra in scena.

– A doua partea  a piesei: Ana Ularu si Radu Iacoban.

Ies din scena. Ea prostuta, el mincinos.  Asezati la masa, curiosi, iti arunca unul altuia tot ce au mai coerent si mai sexy in ei. Dau totul la prima intalnire offline. S-au cunoscut pe internet.

Actorii intra in scena.

– Inceputul piesei:  Ana rade de noi – de public – pentru ca suntem creduli. Ana ne cearta ca, dintre toti, pe ea am numit-o mincinoasa.

Publicul voteaza.

Timpul expira.

Personajele isi spun secretul rand pe rand in fata noastra. Noi ii ascultam atenti si curiosi.

Cei trei concurenti intra in scena.

Bezna totala. In seara asta nu imi notez nimic, voi pastra emotiile si voi scrie cronica folosind bucatele din emotiile mele. Renunt la pix si la foaie.  Lumina e din ce in ce mai difuza. Cer o ciocolata calda. Am ajuns in Green.

Acesta a fost experimentul meu cu voi. Cronica unei povesti spusa de la coada la cap.

Asa este si Trust Me If U Can. Un experiment social in care cei trei actori te trimit acasa, dupa o ora petrecuta cu ei, plin de indolieli si intrebari. Si totusi relaxat si cu un zambet in coltul gurii.

Detalii tehnice:

Ideea piesei apartine dramaturgului american Neil LaBute si este adaptata de Iris Spiridon.

Evenimentele artistice incep efectiv, la Green, cu 15 – 30 minute dupa ora anuntata pentru ca publicul sa isi poata comanda la bar ceea ce doreste. Daca piesa e intr-o miercuri, e zi dedicata nefumatorilor. Bilete va puteti rezerva la teatru@greenhours.ro – raspund repede si complet la email-uri.