Despre Teatrul de Foc nu auzisem mai nimic pana aseara si nici de  proiectele lor ambitioase. Cu zero buget, ei incearca promovarea prin teatru a poeziei contemporane romanesti.  Spectacolul de aseara, ce s-a jucat la Teatrul Podul, are la baza cartea “Ieudul fara iesire “ a lui Ioan Es. Pop. si a fost pus in scena de Anda Saltelechi, Rodica Bunea, Sandra Simon si Cristian Rus.

Totul a fost insa neconventional, incepand de la elementele video de care s-a ocupat Vlad Rotaru si pana la cele muzicale de care au fost responsabili Ioana-Teodora Spinu (voce) si Liviu Negru (chitara); regia i-a apartinut Cristei Bilciu.

Aici viata se bea si moartea se uita

“Ce este Ieudul?”, m-am intrebat prima data cand am aflat titlul piesei, si am descoperit apoi ca este un sat din Maramures. Insa in timpul spectacolului mi-am dat seama ca Ieudul lui Es. Pop este atemporal si aspatial, un loc al suferintei existentiale, un loc unde “viata se bea si moartea se uita”. Inspiratia poetului vine asadar din  partea intunecata a lumii, din partea mizera, insa nu in sens bacovian, ci mai degraba “uratul” lui Es Pop este un “urat frumos”, caci suferinta versurilor lui nu ramane abstracta ci se concretizeaza si se umanizeaza.

Poemele citite in “Ieudul fara iesire” au fost monoloage, unele incarcate de metafore, altele directe in dulcele grai maramuresan: “o venit ciliuaia, noaptea, si s-o pus la voi pa casa/ o auzit-o tata lumea cand o tivlit si-ntr-o noapte/casa s-o uscat si s-o plostit”.

Dintre toate poemele din “Ieudul fara iesire”, cel mai rascolitor mi s-a parut cel care, cel mai probabil, sugereaza conditia poetului de acum si dintotdeauna: “Ma intorc acasa dupa ani si ani de umblat prin Bucuresti/ si ma intorc cu o plasa goala in mana/ si iese ea la poarta si imi zice, pai, dragul nostru, parca ai zis ca mergi la castig/ parca ziceai ca tu, in doi ani,  o sa castigi cat altii in patru/ si uite ca acum nu aduci nimic/ ba uite dragilor, chiar nimic nu am castigat/ si aduc atata nimic acasa cat n-a putut aduna nimeni in astia doi ani/ nici n-am putut cara de unul singur atata nimic cat am castigat/”.

In ceea ce priveste distributia, cei patru tineri talentati au impresionat prin daruire si forta cu care au transmis perfect lirismul intr-o piesa de teatru. Decorul, improvizat pe moment din elastic, intins peste tot pe scena, care sa nu permita nimanui sa iasa din Ieud, si ajutat de materialele video pe care rulau mici scenete ce sustineau poemele, a constituit al cincelea personaj.

Unde vedem “Ieudul fara iesire”

Piesa este pentru cei care nu mai credeau in poezia contemporana, dar si pentru cei care, de fiecare data cand un mare actor ne paraseste, deplang soarta scenei romanesti fara sa stie ca, in poduri, sau in fumul diverselor cluburi, tinere talente duc mai departe bucuria teatrului, de cele mai multe ori cu zero buget, dar cu multa ambitie, talent si daruire.

“Ieudul fara iesire” o putem vedea uneori la Teatrul Podul (Casa de Cultura a Studentilor, Calea Plevnei Nr. 61), unde intrerea este libera, iar alteori in Club Fabrica. Deocamdata nu este stabilita urmatoarea reprezentatie, dar informatii despre acest experiment teatral reusit puteti gasi pe blogul lor http://poezisele.blogspot.ro/p/repetitii.html