Home » cinema

Ce sa vedem la cinema in luna februarie 2012?

1 February 2012 scris de 2 comentarii

Marele avantaj al perioadei in care ne aflam, in ciuda gerului, este ca vedem filmele de Oscar, aduse cu picatura pana acum in cinematografe. In februarie, avalansa se porneste cu tot alaiul, singura indoiala care mai ramane fiind cat va reusi imensul bulgare de filme sa incorporeze pana la sfarsitul numaratorii inverse – punctul terminus e 26 februarie, data galei Oscar 2012, desigur.

Asadar, inarmati-va cu fulare si clapari, ca e de mers prin troiene la cinema, cel putin de doua ori pe saptamana! Asta pentru ca trebuie sa tinem cont ca, facand abstractie chiar de data insemnata-n calendar cu rosul covorului de gala,  sunt si alte titluri de vazut, nu de nasul statuetei AMPAS, dar clar pe radarul oricarui cinefil. Deci, la o scurta trecere-n revista, incepem cu indragitii lui Oscar si lasam la final restul filmelor must-see, care sa adauge listei pretentioase un varf de entertainment 100%.

The Descendants

Dintre potential-viitorii Oscar-izati, dramedia lui Alexander Payne se lanseaza prima, vinerea asta. Povestea unui tata absent care, odata cu accidentul sotiei, invata cum sa se poarte cu cele doua fete, este una spusa in cheie tipic Payne-iana – se pune accent pe idiosincrasiile personajului jucat de Clooney, fata de noile informatii cu care e bombardat cand trebuie sa ii ia locul sotiei aflate-n coma. Printre acestea, adulterul ei ocupa primul loc in lista preocuparilor lui George, desi mai are de incheiat o afacere banoasa in numele lui si-al celorlalti “descendenti” din familia sa. Impreuna cu fiica mai mare, cea care si-a desconspirat mama, el va pleca in cautarea amantului si, ulterior, va gasi o modalitate sa depaseasca momentul greu de gestionat, impacand capra cu varza. Cum anume, veti vedea!

Tinker Tailor Soldier Spy

Tot de vineri in cinematografe, ecranizarea romanului omonim (mai putin virgulele lipsa) al lui John le Carré regizata de Tomas Alfredson este delicioasa. Asta daca nu astepti un ritm de Hollywood si efecte asijderea. Arde la foc mocnit, iar spionul din coada titlului nu reinventeaza roata in materie de “cartite” pe marele ecran, dar performantele actoricesti sunt de prima mana si personajele construite chiar evoca o alura credibila a intrigilor la scara inalta. Cu Gary Oldman, Colin Firth, John Hurt, Tom Hardy si Toby Jones in distributie, TTSS muta focusul de la acceptiunea filmelor de gen si muta greutatea direct pe umerii actorilor – ajutati de nuantele gri-afumate si atmosfera de tacere antrenata, imprimate filmului de Alfredson.

War Horse

Din 10 februarie la cinema, o noua iesire la rampa pentru Steven Spielberg va lasa poate muti fanii regizorului care ii cunosc pe dinafara filmografia dedicata conflagratiilor care au scuturat lumea in secolul trecut. Doar “poate” pentru ca War Horse are cu siguranta un public-tinta, si nu cu totii, nici chiar adeptii lui Spielberg, ne vom incadra in felia de placinta definita clar in notiunea asta – inspirat de un roman scris pentru copii, cum ar putea fi chiar pe placul majoritatii? N-ar putea si probabil nici nu si-o propune, insa, sa ne-ntelegem, nici nu e stricto sensu doar pentru ochisori de cinefili cu rotite ajutatoare. Este o productie proiectata pe fundal istoric, al Primului Razboi Mondial, care sarjeaza cu platouri si scenografie evident, de calibrul Hollywood-ului. De asemenea, tematic, este un tearjerker, adica iti stoarce emotiile fara sa-si disimuleze intentia: povestea unui baiat care se-nroleaza in razboi pentru a-si gasi calul mult-iubit nu suna nici mai mult nici mai putin decat a sirop sentimentalist. Insa, ca un candidat cu sanse reale la un Oscar anul acesta, va trebui sa il bifam in carnetul de dans:)

My Week with Marilyn

Cand rolul icon-ului american Marilyn Monroe a fost inhatat de Michelle Williams, nu putini cronicari, carcotasi de profesie, au ridicat o spranceana vizavi de abilitatea actritei de-a juca latura sexy a divei. Atat inocenta cat si sexualitatea lui Marilyn sunt nuantate la fix de Williams insa, ca dovada nominalizarea ei la Oscar si premiul pentru Cea mai buna actrita obtinut la Globurile de Aur (desi nu si-a consolidat pozitia de favorita la premiile Academiei cu un castig si la SAG-urile de duminica – Screen Actors Guild Awards – invinsa de Viola Davis pentru rolul ei in The Help). In filmul lui Simon Curtis, care intra in cinematografe din data de 17, Michelle intra direct in paine, pe platourile din Pinewood unde in 1956 Monroe filma cu Laurence Olivier (Kenneth Branagh) si il hipnotiza cu farmecele ei pe asistentul de regie Colin Clark (Eddie Redmayne). Nu se stie cat din romanta de culise e adevarat si cat o hiperbolizare a faptelor derulata in imaginatia – si in autobiografia din 2000 pe care se bazeaza filmul – lui Clark. Insa majoritatea criticilor s-au pus de-acord in fine ca nu vedem MWWM pentru samburele de adevar, cat pentru maharii ecranului din fisa tehnica.

The Artist

Filmul mut, anacronic si frantuzesc care, in pofida tuturor aceste elemente, a maturat tot in materie de premii ante-Oscar si, judecand dupa cele 10 nominalizari ale Academiei, face deja loc in vitrina pentru statueta mult-ravnita. Filmat in alb-negru si pastrand toate conventiile clasicelor – mai putin orchestratia live, pe care o inlocuieste insa cu o coloana sonora pe placul nostalgicilor – The Artist reaminteste cinefililor de azi cum s-a facut trecerea de la silent la talkie, cat de traumatizanta a fost pentru actori. De asemenea, undeva in surdina, poate ne invata sa tratam avansurile tehnologiei ca si recesiunea in care ne gasim, acum ca si atunci pe vremuri, cu indulgenta: daca Marele Crah din ’29 n-a impiedicat cinema-ul sa dezvolte valente noi si durabile, nici al nostru nu va decima tot in calea sa! Filmele nu au data de expirare, pare a spune regizorul Michel Hazanavicius, ba mai mult, mereu, in orice straie chiar si mai “invechite”, pot aduce o raza de soare in inima si un zambet pe buze. Din 24 februarie, e cazul sa scapam la un specimen de cinema de factura oldie but goldie!

Haywire

Un nou thriller marca Steven Soderbergh, si un nou prilej de bucurie pentru fanii lui Michael Fassbender. Ok, a doua parte poate ca nu are la fel de multa greutate ca prima, dar cei care ma cunoasteti stiti ca n-am putut sa ma abtin. De altfel, distributia numara nume mai cu vechime in inimile cinefililor – Ewan McGregor, Channing Tatum, Antonio Banderas, chiar si Michael Douglas se lasa re-chemat la datorie de Soderbergh – actori care vor recomanda din plin Haywire unui public larg. Dar numele de pe buzele tuturor este altul, al protagonistei de care nu mai auzise industria si cadea ca nuca-n perete in mijlocul starurilor cu acte-n regula. Debutanta in ale actoriei, Gina Carano – luptatoare Mixed Martial Arts! – a fost reactia lui Soderbergh la imblanzirea Angelinei. Sau, in exprimarea lui: cauta “o alta femeie, in afara de Angelina Jolie, care sa fie in stare sa tina pasul cu barbatii”. Asadar, Carano joaca rolul unei spioane redutabile, din senin tradata si vanata de cel care ii aranja misiunile. Premisa – si scuza – perfecta pentru ca Gina sa faca ce stie ea mai bine intr-o lupta pe viata si pe moarte etc.

The Grey

Din 24 februarie, in sfarsit avem parte de noul thriller cu Liam Neeson, inzapezit in Alaska. Regizat de Joe Carnahan care a injectat vana de testosteron in The A-Team, filmul nu se erijeaza intr-o amenintare la box-office pentru alesii cu stofa din lista lui Oscar, dar promite distractie pentru spectatorul cu atentie superficiala si chef de fun ne-diluat. Neeson este victima unui accident de avion, care se pune rapid pe picioare pentru a-i conduce pe restul pasagerilor, exploatatori de titei, inapoi la civililzatie. Deloc de ignorat, peisajul inghetat si intesat de lupi flamanzi fascineaza, inspaimanta si nu prea ne teleporteaza din acum-si-aici-ul geros – dar functioneaza de minune la crearea unui nivel de tensiune pe care alte filme de gen, plasate in decoruri mult mai putin aride, nu-l ating. Cu un R rating care anunta bai de sange si violenta intensa, va fi mai greu de digerat, dar fanii muncii lui Neeson sunt oteliti deja in ale andurantei de dragul experientei.

This Means War

O comedie cu Reese Whiterspoon nu se va aseza chiar la fix in stomacul sensibil al cinefililor, insa ca incercare a britanicului Tom Hardy de-a strapunge categoria-pana a Hollywood-ului merita un ochi indulgent. Din 17 ale lunii, ni se propune aceasta comedie cu spioni, incinsa c-o fundita de Valentine’s Day, la pachet cu o promisiune pentru tipii tarati la cinema pentru a celebra ocazia cu un chick-flick: daca tot trebuie sa le faceti pe plac iubitelor, un rom-com de actiune poate fi solutia perfecta, altfel zis, dupa care nu va veti zbura creierii. Decupat deci pe sablon de him&her, TMW se preocupa cu situatia mai putin fericita in care doi prieteni buni se vad nevoiti sa concureze pentru inima aceleiasi femei. Cand cei doi pretendenti sunt si agenti CIA cu talente aferente si arme la discretie, lucrurile se pot complica – intr-un mod savuros, PG-13 si fara victime, desigur.

Ghost Rider: Spirit of Vengeance

La sfarsit de luna, pe 24 februarie, se lanseaza al doilea episod din povestea lui Johnny Blaze (Nicolas Cage din nou in rolul titular). Nu stiu de voi – desi am o vaga banuiala c-o sa scad in ochii vostri – dar mie primul Ghost Rider mi-a placut, in mare parte pentru ca da, orice-ar face Cage, eu voi fi in primul rand sa-nfrunt “barbateste” si B-movie-urile, si actiunile trase de par, si marile esecuri care lasa ambele tabere, bosii de la studiouri si spectatorii din sala, stupefiate, intrebandu-se ce-a fost in capul lui. Mi se trage de la Adaptation, si, da, realizez ca GR:SoV nu va deveni un cult prea curand, insa pare a fi o portie de distractie deloc de evitat, poate doar de fanii puristi ai Marvel Comics. Pe scurt, in noul capitol pe care producatorii nu-l vor etichetat drept sequel (?!) Blaze va trebui sa isi inghita procesele de constiinta si sa isi foloseasca demonul scheletic pentru a salva un baietel de 10 ani din mainile Diavolului. Noutatea care va anima poate prezenta in cinema este echipa regizorala din spatele camerelor (Mark NeveldineBrian TaylorCrank) si locatiile… unele dintre ele, romanesti (sa fim mandri, zic!).

Si, nu in ultimul rand, sa va amintesc si de doua filme dragi mie care inca ruleaza la cinema si, in mod absolut de neiertat, au fost desconsiderate de Academie.

The Ides of March

Pentru drama politica regizata de ubicuul Clooney membrii juriului de la Oscar au catadicsit sa imparta doar o nominalizare – Cel mai bun scenariu adaptat. Desi rolul la fel de ubicuului (cel putin in 2011) Ryan Gosling nu trebuia, in opinia multora, trecut cu vederea. El intra ca uns in pielea secundului lui Philip Seymour Hoffman care lucreaza pentru campania politica a unui candidat aspirant la presedentie (jucat de Clooney, caruia, la cum ii arata programul de munca, ii iertam burlacia notorie). Pe masura ce cursa se incinge, personajul idealist al lui Gosling descopera subtilitatile si secretele care se impletesc intr-o astfel de intreprindere, fiind nevoit sa aleaga intre ce-i corect si ce-i dictat de mizele mari cat Casa Alba.

J. Edgar

N-am fost niciodata fana DiCaprio, dar cu atat mai mult absenta lui dintre nominalizatii pentru Cel mai bun rol principal m-a revoltat – ceea ce ar trebui sa va spuna ceva despre cat de bine joaca in acest film biografic. Personajul lui Hoover, fondatorul FBI-ului fara de care noi n-am avea atatea seriale procedural (politienesti?) si ei n-ar avea atata, cata e, ordine pe strazi – este urmarit din tinerete si pana la obstescul sfarsit. Filmul lui Clint Eastwood topaie cronologic dintr-un moment in altul al vietii acestui idealist (inca unul!), folosindu-se de tranzitii inspirate si ancorate de prezenta mult-iubitului, dar nu iubitului, Clyde Tolson. Poate ca homosexualitatea din dulap nu a rezonat cu membrii Academiei, poate ca machiajul la batranete – de rang inferior fara-ndoiala – i-a zgariat pe retina. Totusi, performanta lui DiCaprio merita o plimbare prin zapada pana la cel mai apropiat cinematograf!

2 comentarii »

  • Bogdan said:

    Doar pe mine nu ma incanta niciunu cu adevarat?? Sunt cateva ok.. They Grey as vrea sa vad, Tinker, The Artist, J edgar sa zicem si Ghost Rider pentru ca e filmat in Romania :))

  • gadjodillo said:

    …poate chiar o plimbare cu trenul, pana la cel mai apropiat cinematograf…

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*