Nu mai e mult din vara, deci vacanta, reducerile si filmele de umplutura vor trage pe dreapta cat de curand. Insa, chiar si in astea doua saptamani care ne mai raman din tortura zapuselii, acum ca mai toti ne intoarcem din peripetii, de festival Anonim :) sau de pe malul marii, tot cinema-ul ramane pe baricade-n Capitala sa ne vindece de socul asfaltului plicticos – si o face cu destule bunatati cat sa ne-ajunga berechet pret de doua weekend-uri, pe putin. Sigur, multe sunt, dupa cum spuneam, “de umplutura”, adica blockbuster-e de calitate indoielnica, dar daca lasam deoparte palaria de carcotasi si luam in primire gigan-troaca de popcorn, sansele unei zile fun fara pretentii cresc exponential.

 Fright Night – That’s a terrible vampire name, Jerry!

Remake-ul filmului cu acelasi nume din 1985, sterge semnul egal dintre vampiri si safe-simboluri, chiar si cu bunaciunea de Colin Farrell in rolul coltosului principal. Imprumutand din raul pur, si, da, sexy, al vampirilor dinaintea erei Twilight, esenta targetata de Farrell imi suna Spike-iana – bila alba #1 – iar, la punctul doi, prezenta lui David “Doctor Who” Tennant in rol de expert in vampirism iarasi nu poate decat sa stimuleze glandele salivare.

Intriga nu sparge tiparele, dar asa ii si sta bine unui remake care nu vrea sa jigneasca fanii originalului. Pe numele sau – totalmente non-Edward-ian! – Jerry, vampirul lui Farrell se muta in cartierul liceanului Charlie, dandu-i viata peste cap. Farrell spune despre rol ca “a fost pur si simplu delicios. A fost distractiv sa ma dezlantui si sa mi se permita sa fiu nemilos si rau”. Un sugator de sange ne-romantizat, ba chiar dand in psihopatologia criminalului in serie? Bring it on!

 Cowboys & Aliens – O fantezie plina de adrenalina, dar cu prea putina profunzime

Desi la ei, peste Atlantic, n-a avut succesul de box-office scontat, si in ciuda improscarii cu rosioare stricate pe Rotten Tomatoes, hibridul western-SF se anunta a fi cel putin o aventura antrenanta pentru devoratorii de popcorn. Empire il eticheteaza “entertainment simplist intr-o vara a dezamagirilor prea alambicate. In plus, mult mai socant decat ar lasa impresia initial”. Eu il voi trece in condica pentru numele de pe afis, si in ciuda rating-ului PG-13 pe care nu-l vad livrand vreun “soc” demn de ochii mei blazati – il voi vedea, deci, pentru ca Olivia Wilde e mult mai sexy decat Megan Fox (=singurul motiv pentru care mi-am pierdut timp din viata cu Jonah Hex) si pentru ca Jon Favreau mi-a regizat competent Iron Man-urile.

 Rise of the Planet of the Apes – Viva la (R)Evolution!

Primul film pe lista mea de must-see-uri, si, daca ne luam dupa criticul nostru Mihai Kolcsár (litera de lege pentru mine!), “primul in stare sa egaleze originalul [Planet of the Apes din 1968]”. SF-ul e dotat la capitolul FX si CGI, desigur, dar are si o latura moralizatoare, sau macar meta-meditativa, care nu lasa actiunea sa pice plata ca in cazul atator alte filme asa-zise “de vara” – de altfel, cred ca asta si atrage Hollywood-ul la remake-uri si prequel-uri pe subiectul maimutelor inzestrate cu mai mult capital “uman” decat homo sapiensii.

 Horrible Bosses – O comedie neagra despre cum sa-ti ucizi seful

O comedie spumoasa cu trei eroi, trei villains si o idee à la Strangers on a Train, clasicul lui Hitchcock, care s-ar vrea salvatoare. Andrei Varban ni-l recomanda “doar pentru o iesire cu baietii in oras dupa o zi grea la serviciu”, considerand umorul putin prea de numitor comun, dar cred ca si fetele il vor aprecia – eu am ras cu lacrimi la one-liner-ele delicioase, chiar daca am si strambat din nas ocazional cand glumitele deraiau prea necontrolat. Insa, per total, jocul actoricesc ridica ceea ce, in maini mai putin capabile, ar fi putut ramane o comedioara de duzina – Colin Farrell face un rol caraghios in maniera de-nerecunoscut-ului Tom Cruise in Tropic Thunder, iar Jennifer “Prietenoasa” Aniston arata o latura de nimfo-femme-fatala care ne da de gandit: pana la urma, Brad nu s-a indepartat de la tipar cu Angelina!

 The Smurfs – Strumfii albastri care vad viata in roz

Strumpfii aterizeaza din nou in poalele noastre, dar iau cu asalt si noile generatii care nu i-au cunoscut inca – pe vremea noastra, cand ne mancam cerealele cu ochii pe sticla dupa ghidusiile lor, nici cu gandul nu gandeam la micutii pe care ii vom duce la cinema azi sa faca fix acelasi lucru! Dorin Apavaloae se bucura in recenzia lui ca asa ceva mai prinde si azi la mini-public, totul gratie desigur “tehnologiei 3D [venite] sa-i ambitioneze pe producatori si sa-i readuca la viata” pe omuletii albastri cu pantaloni albi. Daca “intriga e relativ banala”, ca pentru mintea copiilor, umorul de situatie si slapstick-ul sunt insa numai bune de descretit fruntile adultilor.

 Captain America: The First Avenger – Un trailer de doua ore

Inca un luptator de partea Binelui se profileaza la orizontul platitorului, arborand desigur steagul Americii. Spun “platitor” pentru ca povestea Capitanului se cere vazuta pe ecrane, ca tot restul celor ecranizate dupa o lunga existenta bi-dimensionala, pe suportul desenat de Marvel Comics. Mihai Kolcsár apreciaza “rezonanta universala” a super-eroului, inzestrat de armata cu puterile necesare pentru castigarea celui de-al Doilea Razboi Mondial de unul singur – dar se arata dezamagit de lipsa defectelor care de regula dau eroilor aparenta normalitatii. Cu Primul Razbunator nu putem empatiza, dar, oricum, “vazutul” din dreptul filmului pe lista mea are mai mult de-a face cu antagonistul Red Skull – niciun pachetel de muschi lucrat de Chris Evans nu merita banii ca timbrul lui Hugo “Agent Smith” Weaving!

 Conan the Barbarian – Supereroul dupa care vor ofta multe pamantence

O re-editare a mai vechiului vehicul Schwarzenegger-ian, pe care n-as fi trecut-o in categoria “de vazut”-urilor, daca n-as fi primit un telefon entuziast de la Dorin. El, care tocmai l-a vazut in cadrul select al avanpremierelor pentru ochii presei, m-a convins sa-i dau o sansa: “E de vazut, mai ales ca in pofida faptului ca te-ai astepta la batalii si efecte speciale prelunigite, are si intriga si poveste bine conturata”. In plus, 4 din 7 recenzii agregate pana acum de Rotten Tomatoes – intr-o faza timpurie, pre-lansarea americana – ii sunt pozitive lui Conan. In redactia Urban Cinefile, parerile sunt impartite pe din doua, dupa gen! Imbratisandu-mi tabara feminina, tind sa merg pe mana lui Louise Keller, care se declara multumita de “spectacolul extravagant, cu design-ul tenebros aferent, o coloana sonora deloc subtila si un fir epic mustind de actiune, efecte vizuale si decoruri exotice”.