[Titlu in limba romana: Capitanul America: Primul Razbunator]

CoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 6.5/10

– regie: 7/10

– actori: 8/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 7.6/10

Ultimul din seria din filme Marvel care sunt toate interconectate, Captain America are misiunea nejusta de a functiona ca film in sine si de a prezenta o serie noi de personaje publicului nestiutor si in acelas timp de a pava drumul pentru urmatorul film.

Avenge… something

Undeva prin Cel De-al Doilea Razboi Mondial tanarul Steve Rogers (interpretat de Chris Evans) vrea neaparat sa se alature camarazilor sai pe frontul european. Singura sa problema este ca fizicul sau nu este chiar ceea ce cauta armata; e mic de inaltime, e slab ca o scandura, are astm si palpitatii la inima. De patru ori incearca sa se inscrie si de patru ori e refuzat, dar a cincea oara are noroc caci un om de stiinta german, Erskine (interpretat de Stanley Tucci), ii observa determinarea, si il accepta intr-un program special al armatei menit sa creeze un soldat superior.

Dupa o serie de probe in care Steve isi confirma dizabilitatile fizice dar isi afirma superioritatea morala, este ales sa fie primul soldat pe care Erskine va incerca un proces de dezvoltare celulara. In urma experimentului Steve devine un super-soldat, inalt, bine facut, foarte puternic si ager. Trebuia sa fie primul dintr-o armata de astfel de oameni, dar un saboteur distruge datele procesului si astfel Steve devine primul si singurul super-erou american.

Initial devine mascota armatei, care ii da un costum patriotic si stupid, un nume pe masura, Capitanul America, si un rol intr-un spectacol moralizator pentru populatie si trupe. Dar, facand un tur al Europei, acesta afla ca prietenul sau cel mai bun, a fost capturat in urma unei misiuni de organizatia HYDRA, condusa de un fost nazist, Johann Schmidt (interpretat de Hugo Weaving), care a considerat ambitiile lui Hitler ca fiind prea mici, si care vrea sa cucereasca lumea pentru sine.

Dupa ce salveaza de unul singur intreg regimentul captiv in spatele liniilor inamice, armata recunoaste adevaratul potential al super-soldatului, si ii dau misiunea de a a-l invinge pe Schmidt, care, trecut si el prin procesul de dezvoltare celulara, a capatat, pe langa puteri, si un efect secundar: chipul sau are acum aparenta unui craniu rosu.

Rise of the Ultimate Underdog

Marvel are un numar impresionant de super-eroi in arsenal, iar de cativa ani incoace, in urma succesului filmelor Spider-Man si X-Men, a pornit un proiect urias de a-i pune pe cat mai multi pe marele ecran; unii insa sunt mult mai potriviti pentru tranzitia de pe banda desenata pe banda de film, in timp ce altii au mare potential sa para ridicoli. Iron Man a fost numai bun pentru ecran, Hulk si Thor au fost cam asa si asa, dar au facut o tranzitie chiar reusita, Captain America insa… hm. Un personaj inventat in timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial ca propaganda patriota impotriva nazistilor si a japonezilor (si ani mai tarziu, desigur, a rusilor), glorificand soldatul american si chiar razboiul.

E un motiv pentru care acesta nu prea era cunoscut publicului strain, cu exceptia inversunatilor benzilor desenate, desigur. De la costum la nume, personajul are toate sansele sa alieneze publicul care nu s-a nascut sub gloriosul Red, White and Blue.

Producatorii au fost foarte constienti de aceste posibile defecte de marketing, si au creat un personaj cu rezonanta universala. Asa cum Capitanul America in anii ’40 era eroul perfect si reprezenta tot ce e American, Steve Rogers, omul sub masca, este azi protagonistul perfect: un om slab din punct de vedere fizic, batjocorit de brute mai puternice, dar care nu isi pierde curajul, sau determinarea, si care nu incepe sa vada lumea intr-o lumina mai intunecata. Din reflex tii cu slabanogul cand ti se prezinta o poveste, pentru ca adesea te simti si tu slab, si victoria sa asupra situatiei iti da sperante in posibilitatea propriei victorii.

Atat de mult insa s-a incercat crearea unui arhetip incat aproape ca nu a ramas nimic pe langa functia de simbol a pesonajului. Fiecare fatada a personajului e atat de dusa la extrem incat devine ideea a ceea ce reprezinta. Cand e slab, e perfect slab, cand e puternic, e perfect puternic, iar valorile sale morale sunt incoruptibile (nici macar nu e in stare sa se imbete, nici macar acest defect nu i-a ramas). Ca erou, e prototipul perfect, ca personaj, e cam anost. Neavand niciun demon interior, nicio zgarietura in platosa sa, nu avem niciun detaliu de care sa ne legam. Un personaj are nevoie si de defecte ca sa ne putem atasa cu adevarat de el, pentru ca si noi avem defecte. Daca nu ai diverse nivele, nu ai un personaj complex. Lucru care se aplica si antagonistului: e un sadist cu chip de monstru care vrea putere si sa cucereasca lumea. Marele sau plan e sa anihileze cateva metropole. Atat. Nici o explicatie despre cum va actiona mai departe. E raul pur. Ceea ce e perfect pentru desenele pentru copii, dar cam slabut pentru un film care se vrea a fi atat pentru adolescenti, cat si, la fel de mult, pentru adulti.

Fara personaje concrete nu ai o poveste ca lumea. X-Men are unele dintre cele mai complexe personaje din orice film de actiune (si chiar unele drame), Spider-Man duce povara faptului ca a cauzat moartea unchiului sau, Iron Man e un alcoolic, arogant, afemeiat, dar care e in esenta un om cu valori morale ridicate, ah si e pe moarte, Hulk duce mereu lupta dintre animalic si uman, si pentru a apara ceea ce iubeste trebuie sa renunte la acestea, si in Thor avem o poveste Shakespeare-iana intre un tata si cei doi fii. Aceste dimensiuni necesare lipsesc in mare parte acestui film. Da, avem o tipa de care sa se indragosteasca, dar alt scop nu are, si mai e si povestea celor doi prieteni, dar e de abia explorata.

Cand e om, despre Rogers stim doar ca e un slabanog ultra-patriot cu o inima de aur, cand devine Capitanul America, stim doar ca e un super-erou ultra-patriot cu o inima de aur si chipes desigur, desi nu stiu daca un blond inalt cu ochi albastrii e raspunsul ideal de dat nazistilor. Orice alt detaliu despre el ne lipseste.

Daca insa noi avem nevoie de un personaj de care ne putem atasa sau de un simbol care sa ne inspire, daca avem nevoie de un antagonist ale carui actiuni sa le intelegem sau pur si simplu o manifestare a raului, asta ramane la alegerea fiecaruia.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Regizorul nu se afla la prima ecranizare a unui film cu super-eroi, el a regizat The Rocketeer in 1991. Alte filme de-ale lui pe care probabil le stiti sunt Honey, I Shrunk the Kids, Jumanji, Jurassic Park III, Hidalgo si recentul The Wolfman. Desi povestea prezentata nu e cea mai captivanta, regizorul ne ofera niste minunate scene de actiune imbinate destul de consistent cu cateva momente de drama si umor.

Actorii angajati sunt si ei de un calibru inalt, asa cum ne-am obisnuit cu filmele Marvel din ultima vreme. Chris Evans, care a mai jucat un super-erou acum cativa in Fantastic Four se pricepe bine sa reprezinte atat slabiciunea personajului si frustrarea sa, dar si spiritul de otel. Reuseste sa fie un erou care crede in bine, fara sa para naiv sau nerealist.

Alti actori notabili sunt Tommy Lee Jones care mai ofera cateva momente de umor, Stanley Tucci in rolul omului de stiinta Erskine, care ofera momentele mai profunde ale filmului. Iar de partea negativa ii avem pe Toby Jones, omuletul cu chip ciudat dar care nu isi pierde niciodata demnitatea, si care joaca un antagonist ambiguu, uneori pare de fapt victima si alteori pare la fel de malefic ca cel principal; adica Hugo Weaving, care desi are un personaj nu chiar memorabil, scoate din materialul pe care il are rezultate de minune. Se vede ca iubeste rolul si da tot ce ii poate, un fel de Agent Smith cu accent german.

Ce spun criticii despre Captain America: The First Avenger?

Pe RottenTomatoes, Captain America a acumulat un Certified Fresh de 78% pe cand pe Metacritic nota lui Captain America ajunge abia la 66 din 100. David Denby de la The New Yorker apreciaza ca filmul nu incearca prea tare sa fie ironic sau sa aiba stil, si ca sensibilitatea de benzi desenate ramane pura si jovial de stupida. Peter Bradshaw compara filmul cu altele de genul, egalandu-l cu Thor si considerandu-l mult superior lui Green Lantern.

Alti critici deplang insa lipsa complexitatii, comparand filmul nefavorabil cu X-Men: First Class sau chiar cu Inglourious Basterds.

Verdictul KoolHunt.ro

Nu am vazut The Incredible Hulk, dar din toate celelalte filme din mega-proiectul The Avengers (filmul care va iesi anul viitor si ii va avea ca personaje pe eroi din ultimele filme Marvel sans X-Men) asta mi s-a parut probabil cel mai slab. Dar, considerand ca aceste filme sunt printre cele mai bune filme dupa benzi desenate, cel mai slab nu poate fi atat de rau. Si nici nu e. E un film entertaining, nu iti vine niciodata sa te uiti la ceas, si nu regreti cu nimic ca l-ai vazut, dar putea fi mai bun.

Merita vazut deci? Da, cu siguranta, mai ales de amatorii genului, dar nu numai, si mai ales de cei care au urmarit celelalte filme din serie, caci mult mai mult decat celelalte acesta a parut un simplu pas necesar pentru The Avengers.

PS: Nici de data asta sa nu plecati pana nu se termina tot genericul. Scena secreta e deja o traditie Marvel.