Home » Stiri cinema

Ce sa vedem la cinema de Paste?

22 April 2011 scris de 2 comentarii

Aud ca-n perioada sarbatorilor va luati o mini-vacanta, de altfel binemeritata, n-am nicio indoiala – dar ce putem face mai exact cu zilele libere, adunate atata amar de vreme, si “cheltuite” cum tasneste-n ierburi primul ghiocel? De Paste, dupa drob, miel si oua la fiecare masa, variantele se-mputineaza vazand cu ochii – si indurand cu stomacul in linia-ntai – dar mereu va ramane optiunea “la cinema”, un gol asigurat in deplasare, fara prea multa deplasare necesara din partea atacantilor cu burta plina. Mai ales anul acesta, cand “piata de desfacere” e plina de filme bune, unele aduse de peste hotare, altele romanesti get-beget, si toate pentru gusturile variate, atot-tolerante, ale mai-mult-sau-mai-putin cinefilului. Sa le trecem in revista, in ordinea preferintelor… ei bine, ale mele – asadar, devoratorii de comedii pentru minti odihnite sunt sfatuiti sa-si exerseze cursorul pe scroll :)

Water for Elephants – prezent in cineplexuri in regim de avanpremiera, ecranizarea romanului lui Sara Gruen va fi pe placul fanilor ei, cartea primind un “tratament glossy, cu buget baban”, ne spune Peter Debruge de la Variety. Intriga este rezumata astfel in cronica de pe Variety.com: “Un prolog plasat in zilele noastre ni-l prezinta pe Jacob, fugar de la azilul de batrani […], care isi aminteste acea perioada din viata dusa in cortul unui circ. Luat sub aripa de un tanar lucrator la circ, si apoi incurajat sa-si impartaseasca povestea, Jacob incepe sa explice cum o tragedie in familie, in ajunul sesiunii de la facultatea de medicina veterinara, l-a scutit de o viata previzibila pe aspirantul absolvent de Cornell, determinandu-l, in schimb, sa se alature circului itinerant al Fratilor Benzini.”

127 Hours – Mihai Kolcsár ne pune in garda, in fata unei “ore si jumatate de agonie si extaz”. “Filmul”, continua el, “ne da sentimentul de a fi legat de personaj la fel cum e el legat de bolovan, iar intimitatea rezultata e pe atat de necrutatoare pe cat e de profunda. Simpla, dura si directa, pelicula nu iarta publicul nici la scena inevitabila a auto-amputarii, fortandu-ne din nou sa participam la fiecare detaliu. Scena, pe cat e de agonizanta si sangeroasa, e necesara, fiind momentul de catharsis si pentru personaj si pentru public”.

The Roommate – Se iau doua vedete din sfera TV-ului american, preferabil bombonele cu un oarecare aer instabil, si li se tranteste-n fata un scenariu previzibil, de tip love-hate, cu accent pe hate. Desi thriller-ul de fata – impropriu numit “thriller”, mai mult o intensa telenovela psihologica – are loc intr-un campus universitar, mi-a amintit intr-o mare si deranjanta masura de “Homecoming”, si probabil multe alte filme care-si mizeaza succesul la box-office pe scenele de slasher-eala intre femei sub dus. Barbatul e entitate neglijabila si aici, dar trebuie adus in atentia spectatoarelor ca don’sorul Cam Gigandet este o alegere femme-fericita, aproape memorabila.

Paul – Comedia britanica despre un extraterestru improbabil numit Paul marcheaza inca un succes pentru Simon Pegg, care semneaza scenariul alaturi de Nick Frost, cei doi formand totodata un cuplu protagonist imbatabil. Doi englezi obsedati de “adevarul de dincolo de noi” traverseaza Atlanticul cu ocazia Comic-Con-ului, si intreprind un road-trip pentru a prinde-n poza toate obiectivele turistice legate de OZN-uri. Prin preajma renumitei Zone 51, dau nas in nas cu Paul, un omulet verde pe-atat de comic pe cat e de natural, si se vad urmariti ca-n filme (ha!) de agentii guvernului american. Roger Ebert recomanda calduros filmul contingentului “geek”, care va vibra pe-aceeasi frecventa cu referintele facute pe parcurs.

Battle: L.A. – Un “thriller decent, starea de alerta este mentinuta pe intreaga durata a filmului. Nu are o poveste prea sofisticata, dar impresioneaza prin actiune si prin modul de filmare […]Nu abunda in detalii cu extraterestri, povestea lor este una simpla, au venit sa colonizeze, iar accentul este pus pe partea umana. Rar gasesti un film care sa transpuna starea de conflict si tensiune din timpul unui razboi, iar acesta este unul dintre ele.” (Lucian Bodnar)

The Lincoln Lawyer – La Avocatul din limuzina, veti tine poate minte ca am convocat un forum cu 3 critici, care s-au suprapus in laudarea filmului drept un must-see categoric. Andreea Ciobanu se declara multumita pe deplin: “The Lincoln Lawyer are de toate si satisface si cei mai mofturosi cinefili”, ca si Lucian Bodnar, pe care Matthew McConaughey il convinge in rol de avocat scena dupa scena. Iata cum suna verdictul lui: The Lincoln Lawyer este “un film care merita vazut. Are scenariu bun, actorii joaca excelent, iar singurul regret pe care il ai la sfarsitul filmului este ca s-a terminat. E genul de film la care eu imi doresc sa se faca o continuare, chiar daca nu ar avea aceeasi calitate.” Nu in ultimul rand, Dorin Apavaloae este mai cumpatat in aprecierile lui, confirmand ca la capitolul regie si actorie, se poate spune numai de bine, dar nici sa nu exageram – “in sensul ca [The Lincoln Lawyer] nu rupe gura targului, dar este de vazut.”

Biutiful – Ca orice productie coapta pe malul vechi, european si dur al cinematografiei, Biutiful nu este o pelicula usor de inghitit – veti rumina mult pe marginea ei, mai ales voi, cei proaspat intorsi din periplul cu numarul 100 de prin Barcelona, care-mi veniti cu tolba plina de promisiuni, pare-se, desarte. Pentru noul film al lui Alejandro Gonzalez Inarritu, Mihai Kolcsár nu s-a zgarcit cu laurii: “Indepartandu-se de artificialitate, prezentand viata ca o serie de intamplari mai mult sau mai putin legate, care nu se termina acolo unde se termina filmul, Inarritu incearca sa redea o lume realista in Biutiful. El foloseste povesti minimaliste si actori in mare parte necunoscuti care interpreteaza personaje puse in fata cu situatii dramatice veridice”

Source Code – Nou-nout la cinema si dotat cu elemente de prima mana care-s legate fedeles intr-un fir narativ tensionat ca sfoara acrobatului, Source Code a primit 8 stele de la Raluca Georgescu, binemeritate toate. “Un thriller uman, de buna dispozitie, cu suflet,” scrie ea, un film care nu aduce neaparat o viziune inovatoare, semanand “pe undeva [cu] un Groundhog Day la limita SF-ului”. Dintr-o recenzie foarte echilibrata, retinem ca “Nu este niciodata clar ce se va intampla si chiar 100% sigur trick-ul din spatele actiunii, asa ca oricum vom fi incitati,” – dar si ca “Nu este nimic complicat, nimic foarte logic si, mai ales, nimic foarte inteligent”.

Io sono l’amore – Un tur de forta al Tildei Swinton. Tilda abordeaza roluri diferite, care mai de care mai neconventionale – dar parca nicaieri nu e mai aproape de acea Fiinta absoluta, statuara, din imaginatia mea, cea pe care am ridicat-o la rang de maiestrie infailibila, nicaieri ca in filmul Io sono l’amore, un film care isi recompenseaza spectatorul dornic de o experienta marcanta.

Limitless – O poveste SF populata de actori buni, unii cu pedigree care valideaza din start vizionarea (Robert de Niro), Limitless introduce-n prim-plan o pastila magica – nu si-albastra, dar la fel de… potenta. Daca trailer-ul nu va convinge, cu siguranta Lucian Bodnar va va seduce printr-o cronica ce incepe glorios, cu un CoolRank de 8: “Daca va plac filmele cu speculatii, comploturi si teorii ale conspiratiei cu siguranta Limitless va va satisface setea pentru gen. Toate astea plecand de la o intriga deja destul de actuala.”

The King’s Speech – Despre marele castigator in serie la gala Academiei s-au scris multe, iar Mihai Kolcsár a consacrat si el niste cerneala subiectului, avand grija sa nu epateze printr-un endorsement prea categoric: “filmul este net superior contemporanilor sai, are o poveste bine scrisa, personaje intense, un regizor care stie ce face si actori de nota zece, dar parca ii lipsesc unele elemente care ar face din el unul dintre acele filme care sunt vizionate de cinefili cu placere si nu doar cu ocazia a douazeci de ani de la premiera”

The Adjustment Bureau – “The Adjustment Bureau este un film echilibrat, cu putin din toate, un film facut sa distreze, sa te tina lipit de ecran o ora si jumatate […] Scenariul este construit pe schelet matrixian, cu trimiteri catre aparenta putere de liber arbitru asupra destinelor noastre”. (Lucian Bodnar)

Sucker Punch – O actiune fara rima, ratiune sau simt al ridicolului, care ruleaza la IMAX, si doar acolo trebuie vazuta (daca va da ghes plictiseala la asa ceva) pentru a-si valorifica costurile de productie. Caci la imagine se reduce totul in cazul lui Sucker Punch, dupa cum ne avertizeaza Mihai Kolcsár, care se arata dezamagit de regizorul Zack Snyder: “Un film frustrant, la fiecare minut e evident cat de mult potential avea de a fi bun, absurd, dar bun, si cat de simple sunt crucialele greseli care-i distrug sansele de a fi o experienta placuta.”

Hop – Spicuim din recenzia lui Lucian Bodnar ca “animatia este mult mai amuzanta decat multe alte comedii din ultima vreme. Nu vei rade cu lacrimi dar per ansamblu a iesit o treaba destul de buna. Ideea este foarte simpatica mai ales pentru copii sau pur si simplu pentru cei care vor sa uite de cotidian si sa vada o poveste moderna.”

The Rite – Acestui horror care-ti exorcizeaza sperantele unui film bun cu exorcisti i-am dat un CoolRank de 5.5, desi poate m-am lasat dusa de valul prea multor sperieturi proaste, care m-au indispus. Fanii de horror-uri vor reactiona cu strambaturi blazate, insa restul populatiei – indraznesc sa zic, majoritatea – se va entuziasma la vederea capului de afis (Anthony Hopkins), ca si la autenticitatea lugubra cu care se mandreste productia “inspirata din fapte reale”.

The Eagle – Andreea Ciobanu s-a ocupat de coolrank-ul lui The Eagle, un 6 cu indulgenta, explicand in recenzia ei ca “Cel mai mare minus al filmului il constituie plotul necredibil. Chiar daca filmul se bazeaza pe legenda acvilei de aur, nu este plauzibil ca pentru un astfel de simbol sa se verse atat de mult sange. Apoi, sa nu vorbim de auzul selectiv al lui Marcus Aquila. El aude inamicii din mijlocul asezarii in timp ce dormea. Sa fie The Eagle un SF despre super-eroi?” In fine, ca ultim cui in cosciugul Acvilei, nici actorii nu livreaza la inaltime: “Filmul a incercat sa promoveze o morala: loialitatea si onoarea primeaza in fata statutului social, a limbii, a locului de provenienta s.a.m.d. Dar cine mai poate aprecia asta cand nici macar prestatiile actorilor nu sunt convingatoare?”

Buna! Ce faci? – Promovata pe toate canalele, coproductia romano-italiana se anunta ca o gura de aer proaspat, in plin Nou Val Romanesc doldora de filme greoaie, chiar si cand se vor a fi comedii. Insa Tiberiu Ivanoschi nu s-a lasat dus cu zaharelul, iar impresiile sale sunt inregistrate intr-o cronica delicios de amuzanta, fara inconjur: “Ideea e ca nu primesti puncte pentru ca ai incercat ceva nou. Daca e slab, e slab si atat. In ceea ce priveste actorii, cei doi protagonisti s-au descurcat onorabil. Au reusit sa joace bine inocenta care caracterizeaza cuplul, insa tot ce-au facut ei, a stricat feciorul lor, care-si tavalea mandrele dupa toate ulucile. A fost cam ca-n Fight Club. Dar aia inserau doar cadre de filme porno. Astia au inserat scene intregi.”

I Am Number Four – “Cand s-a terminat filmul, la iesirea din sala credeam ca au trecut 3-4 ore. Cele aproape 90 de minute sunt obositor de dilatate incat nevoia de a iesi din sala creste exponential incepand cu jumatatea filmului. Povestea deja rasuflata si raspusa in prea multe filme de duzina nu aduce nimic nou, nici macar un 3D care sa ii aduca cateva puncte in plus. O poveste cliseica, pentru copii, cu indulgenta pentru liceeni. Sunt dusmani, se impaca, se urasc, se iubesc dupa cum bate vantul.” (Lucian Bodnar)

Just Go With It – “Just Go With It este o comedie slaba si un must-avoid. Nici macar formele si nuditatea actritelor de prima clasa nu au putut sa salveze creatia lui Dennis Dugan. Nu va lasati pacaliti de numele sonore care apar pe afisul filmului. Nu v-as recomanda Just Go With It nici daca va plictisiti groaznic de tare si nici daca toate filmele existente la cinema sunt trecute pe lista de vazute.” (Andreea Ciobanu)

Morning Glory – “Morning Glory este o comedie draguta, digerabila, nu foarte desteapta, dar nici nu-si propune asta […] este acel tip de film la care te poti uita in timp ce crosetezi sau faci curatenie pentru ca sigur nu vei pierde secvente relevante din el. ” (Andreea Ciobanu)

De asemenea, pe repede-nainte, mai avem cateva must-see-uri: Scream 4, Red Riding Hood, Tangled, Your Highness (placeri vinovate) La Princesse de Montpensier, Periferic, Des Hommes et des Dieux, Rango si Rio (deliciile criticilor). De cealalta parte a problemei, must-avoid-urile ar fi: Mars Needs Moms, Big Mommas: Like Father, Like Son, Animals United 3D, The Mechanic, Hall Pass, Nasa, La bani, la cap, la oase.

2 comentarii »

  • Lucian said:

    Personal recomand tuturor The King’s Speech si nu recomand The Rite (cu toate ca Anthony joaca excelent). Vizionare placuta :)

  • O analiza subiectiva a blogurilor de filme « Simplu si genial said:

    […] KoolHunt.ro este una dintre exceptiile blogosferei de cinema din Romania. O frumoasa organizare, o intindere […]

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*