Home » Filme

Sucker Punch – un fel de Matrix-Inception fara logica, dar cu gagici

12 April 2011 scris de 7 comentarii

CoolRank: 4/10

– atmosfera & entertainment: 6.5/10

– regie: 3/10

actori: 7/10

– scenariu: 2/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 6.6/10

Regie: Zack Snyder An: 2011
Actori: Emily Browning, Abbie Cornish, Vanessa Hudgens Genul: actiune, fantasy

 

Vroiam sa-mi placa filmul asta. Chiar vroiam. Cand am vazut trailerul am zis ca e absurd, dar atat de exagerat de absurd ca ar putea fi amuzant. Nu in sensul ca e asa prost incat e bun, ci efectiv in sensul in care imi doream sa vad un film entertaining. Niste fete faine care trebuie sa scape dintr-un spital de nebuni si intra intr-o alta lume pentru a indeplini acest scop. Aici se bat cu roboti, orci, dragoni, samurai, zombie; un omagiu exagerat si amuzant la toate filmele de actiune epice, legat de o poveste nu prea profunda, dar placubila.

Recunosc, imi doream cam multe de la Zack Snyder. Am ramas cu dorinta.

You Will Be Unprepared – cam asa-i

Dupa moartea mamei lor, doua fete (una de cam 12 si una de 20 de ani) raman cu tatal lor vitreg, care, desigur, nu are o singura calitate pozitiva si incearca sa fure averea pe care mama a lasat-o exclusiv fiicelor. Cand incearca sa o violeze pe fata cea mare, Babydoll (interpretata de Emily Browning), aceasta incearca sa-l impuste, dar o ucide din greseala pe sora ei cea mica. Ca urmare, tatal o trimite la un spital de nebuni, unde urmeaza sa i se faca o lobotomie.

Aici imaginatia ei, care aparent e foarte bogata, transforma spitalul intr-un bordel, iar fetele institutionalizate devin dansatoare/prostituate, din motive de… din motive.

Cand e pusa sa danseze pentru prima data, cade intr-o transa care o duce intr-o lume magica unde apare un mentor care ii spune ca are nevoie de cinci obiecte din spital/bordel, a caror obtinere implica astfel de transe, care mai apoi le includ pe inca patru fete din spital. Aici ele trec prin genurile principale de filme de actiune: fantasy, SF, Al Doilea Razboi Mondial/steam-punk; unde au loc batalii pline de adrenalina si actiune.

A mind insulting vision of reality

Din clasa a cincea incoace, profii de romana ne turnau in cap cele cinci momente ale subiectului: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul. Sa fie atat de diferita programa scolilor americane? Filmul sare peste expozitiune, crezand, poate, ca intriga e mai interesanta, insa problema e ca daca nu petreci putin timp in a defini bine personajele, publicul nu se va atasa de ele, motiv pentru care putin ii va pasa cand acestea trec prin momente dificile. Sucker Punch ne tranteste toate personajele in fata fara a simti nevoia de a le aprofunda mai mult de nivelul:

astia: buni. Punct.

astia: rai. Punct.

Motivatiile, ambitiile sau fundalul lor sunt elemente neglijabile. Abia spre final se face o incercare de a hasura unele din caractere, prezentand fugar relatia dintre ele si mentionand un trecut comun, dar asta mult dupa punctul in care publicului ii mai pasa de astfel de detalii si nu-si doreste decat sa se termine o data toata povestea.

Filmul e comparabil cu The Matrix si Inception, in ideea ca toate trei au conceptul de a intra intr-o alta lume aflata in propria minte de unde se poate afecta realitatea. Ceea ce Sucker Punch nu face insa, dar celelalte doua faceau foarte bine, e sa explice regulile acestei lumi: cum si de ce intri in ea, care sunt riscurile (mori in Matrix, mori in lumea reala) si cum afecteaza lumea de afara. Publicul accepta un concept oricat de nebunesc, atata timp cat i se explica cum funtioneaza acesta. Aici lipseste in primul rand nevoia de a intra in fantezia protagonistei, alta nevoie decat de a ne bombarda cu scene de actiune. De reguli consistente nici sa nu mentionam.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Actorii fac o treaba eficienta cu materialul ce li s-a dat. Nu am gasit vreun moment in care actoria sa fie proasta, dar nici notabila; un element dintr-o masinarie complexa si fara scop care isi face treaba bine. Actrita principala e Emily Browning pe care o stiti din Lemony Snicket’s A Series of Unfortunate Events si care aparent va avea rolul principal in reimaginarea pentru adolescenti a basmului Frumoasa Adormita. In rest, mai apare Carla Gucino care a jucat in Watchmen, alt film al lui Snyder si Jon Hamm din serialul Mad Men intr-un scurt cameo la final.

Despre regizorul Zack Snyder? Cam acelasi lucru care s-a spus si inainte, ca face filme impresionante din punct de vedere vizual, dar altfel goale. El a debutat cu re-make-ul Dawn of the Dead si si-a consacrat stilul vizual cu 300, ca apoi sa-l aplice in Watchmen  si Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole pe care nu l-am vazut, deci nu comentez. Ceea ce a facut el bine pana acum e sa aplice o cinematografie minunata (si mult slow-motion) unor surse de material bogate, creand astfel niste filme optic placute si cu povesti interesante, chiar daca cele doua nu se incheaga intotdeauna ideal.  Aici insa nu a avut norocul ca cineva sa se fi ocupat de construirea povestii si a personajelor pentru ca el doar sa arunce efecte speciale peste ele; filmul a fost scris, regizat si produs de Snyder, iar limitarile sale devin cat se poate de clare.

Ce spun criticii despre Sucker Punch?

Bazat pe 29 de recenzii, scorul lui Sucker Punch de la metacritic urca pana la 33 din 100, in timp ce tomatometrul ii ofera aceluiasi Sucker Punch un generos 21% fresh.

Multi critici compara filmul cu un videoclip muzical mult prea lung, plin de imagini frumoase dar nu mult mai mult.

Cel care a rezumat cel mai bine parerea mea despre film e James Barerdinelli de la ReelViews care spune ca: “Filmul acesta nu e prost in felul in care unele filme incompetent facute sunt proaste, e prost deoarece e dovada de mult talent intr-un exercitiu fara scop”.

Verdictul KoolHunt.ro

Un film frustrant, la fiecare minut e evident cat de mult potential avea de a fi bun, absurd, dar bun, si cat de simple sunt crucialele greseli care-i distrug sansele de a fi o experienta placuta.

As fi vrut sa pot spune altceva aici, dar nu dati banii pe el.

7 comentarii »

  • Lucian Bodnar said:

    acea lume in care ei se desfasoara e generata de propria imaginatie, diferita de la individ la individ, spre deosebire de Matrix unde imaginatia fiecaruia se voia a fi constransa de regulile lumii generate de masinarii, lume creata pe niste reguli stricte, reguli care nu se pot aplica imaginatiei umane, nelimitata din toate punctele de vedere, fapt transpus si in film…

  • kolcs said:

    dar de ce intra in imaginatia ei?
    trebuie sa sa-si imagineze chestii ca aia sa fie hipnotizati?
    si celelalte gagigi ce cauta acolo din moment ce ele sunt afara si imaginatia ei ce se intampla in imaginatie nu afecteaza ce fac ele.

    nu lua termenul de reguli atat de literal. nu ma refeream la reguli stricte pe foaie, dar niste linii de ghidare:
    -de ce cand danseaza cade in imaginatie? si de ce trebuie sa fie lupte? de nu poate sa zburde pe campii de flori cu iepurasi, daca tot e imaginatia ei? si “pt ca altfel nu ar fi fost filmul” nu e un raspuns. asta e masturbare. elementele unui film trebuie sa fie integrate in acesta, nu filmul sa fie o umplutura pentru ca tu vrei sa bagi niste scene de lupta super tari, gen. acele secvente nu deservesc in nici un fel desfasurarii povestii. sunt jocuri video (starcraft de exemplu) unde misiunile sunt mai bine integrate in poveste decat au fost in filmul asta.

    -din cauza ca e doar imaginatia ei, si nu exista de fapt nici un risc, iti vine greu sa te implici. la asta ma refeream la reguli: adica ce se intampla daca misiunile nu le reusesc fetelor in imaginatie? cum ar afecta asta realitatea? si de ce ele pot fi lovite de niste samurai-roboti uriasi cu pumnul si piciorul fara sa pateasca nimic, dar le e frica sa fie taiate de sabiile lor sau sa fie impuscate? adica poti fi ranit sau nu? ca asta nu am inteles-o? ce s-ar fi intamplat daca nazistii le-ar fi impuscat pe toate? din cate imi dau seama: nimic.
    spoiler:
    cand aia moare injunghiata de bucatar, chestia e reflectata in imaginatie, ergo, realitatea afecteaza imaginatia si nu invers (cum era in matrix si inception), ergo, imaginatia e degeaba.

    si batranul? care ii zice cum sa scape? e subconstientul ei? si atunci soferul de la final cine plm a fost?

    sincer, aici am pus doar inceputul lucrurilor care m-au deranjat.
    nu-mi pasa cat de absurd, low-brow si bazat pe actiune e flimul tau, nu poti sari peste niste chestii de baza, sperand ca vor fi umplute de imagini si actiune

  • Lucian Bodnar said:

    @kolcs
    singura buba a filmului, majora de altfel, e ca nu s-au straduit sa-l faca mai inteligibil, de aici si aparenta lipsa de contur. gusturile nu se discuta…

  • kolcs said:

    pai asta ziceam, ca nu s-au straduit cu tot ce nu e efect special si scena de actiune. (nu ca scenele de actiune ar fi fost in vreun fel remarcabile; adica functioneau pe moment pt un soc de adrenalina, dar nu e vreo secventa anume pe care sa mi-o amintesc acum)

    nu-mi dadeam seama ca discutam gusturi. am zis clar ca vroiam sa-mi placa filmul, nu eram ironic. nu criticam genul, criticam filmul in genul in care e.

  • quentin said:

    Ceea ce ma distreaza aproape mereu este modul in care fiecare incearca sa fie un fel de margareta nistor, la fel de esuat/i/a. Daca va apucati sa criticati filme precum Sucker Punch, ati putea la fel de bine sa va aratati nemultumiti de aspectele desenelor animate cu Droopy. Sucker Punch (spre deosebire de Watchmen care dupa parerea mea e un film foarte mult subevaluat) este un fel de DESEN ANIMAT. De ce incercati sa pareti a avea cultura cinematografica atata vreme cat opiniile si limbajul tradeaza aceasta “cultura” a fi bazata pe “ce zice lumea”. ESTE DISTRACTIE. Punct. Incetati sa mai incercati sa pareti mari critici de arta.

  • kolcs said:

    1. ce e gresit in a critica desene cu droopy?
    2. analogia ta e tampita. un film e film, chiar daca e fantasy sau sf.
    3. daca e creatie intra in radarul criticii. daca un critic considera ca isi pierde vremea daca face recenzii unor filme care nu sunt mari drame sau posibile capodopere cinematografice, a esuat ca si critic si cinefil.
    4. oameni ca tine care iarta filme cu defecte mari pentru ca: “nu e film serios. te duci sa vezi efectele speciale nu iti trebe poveste si personaje. e un fel de DESEN ANIMAT” strica filmele. exista destule filme care demonstreaza ca e posibil ca un film sa aiba si efecte, si distractie, si actiune, si personaje, si poveste (nu toate egal dezvoltate, dar sa existe cel putin). cat timp cumparam orice cacat nu se va simti nevoia sa ni se serveasca altceva decat cacat. (o fi o viziune romantata, dar nu renunt inca la ea)
    5. watchmen nu e subevaluat. a primit exact atentia care o merita. singura parte buna din el e povestea lui Alan Moore. Znyder nu a facut decat sa puna pe ecran benzile, ca si film, slab efort. (ok, a schimbat finalul, si chiar a functionat, dar cam atat)
    6. poate suntem doar niste papagali care repeta ce au citit pe rottentomatoes, sau poate am studiat filmul si critica de film si (GASP) suntem fucking critici de film, si cu asta ne ocpupam. ok, nu esti de acord cu ce am scris, dar nu te apuca tu sa-mi spui mie ce sunt si ce nu sunt si la ce ar trebui sa fac recenzie si la ce nu. nici eu nu ma duc la un bucatar profesionist sa ii zic sa se lase de treaba pentru ca a facut macaroane cu branza si doar oricine poate sa faca macaroane cu branza

  • Scarpelius said:

    Imi pare rau sa dezgrop subiectul asta, vad ca voi a-ti comentat prin aprilie, dar Sucker Punch nu merita un review atit de aspru. Faptul ca tu nu l-ai inteles si ai inceput sa-i cauti nod in papura, nu-l face un film prost. Nu stiu in ce masura se apropie de universul Marvel, dar mie asa mi s-a parut, ca e un film din acel univers.
    Este clar ca la tine nu s-au desteptat conexiunile necesare, mie cel putin mi-a placut pentru ca face referire la multe alte elemente din filme si chiar jocuri video. Referitor la plot, tin minte ca am vazut un film foarte serios in care mostenitoare unui imperiu financiar era internata in spitale de psihiatrie deoarece avea o personalitate nonconformista si o imaginatie foarte bogata, complet iesita din comun cu canoanele anilor 40-50 in america. Ala a fost un film dur, in care in final personajul principal dupa ce trece prin ani de torturi psihice in spitale, de umilinta personala, violuri si batai, este reintegrata in societate si acceptata de elita lumii in care traieste doar dupa ce i se face lobotomie. Un abuz si un viol mai “cosmic” decat asta nu exista, sa ti se repare personalitatea pe cale chirurgicala, sa ti se scoata o parte din creier ca sa fi acceptat de societate.
    Nici chiar cel mai sangeros criminal nu merita un astfel de tratament in numele reintegrarii in societate. Daca e un caine turbat care nu mai are nici o sansa sa-i fie reparat “softul” mai bine il impusti.

    P.S. Daca citeste cineva raspunsul meu si stie cum se numeste filmul de care am pomenit, poate imi ziceti cum se numeste, mi-ar face placere sa-l vad din nou.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*