Home » Filme

Battleship – Un avion?… Un OZN?… Un aisberg? Nu, e Peter Berg!

13 April 2012 scris de 8 comentarii

CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 7/10

– actori: 6/10

– scenariu: 5.5/10

– montaj: 7.5/10

Nota IMDb: 6.2/10

Regie: Peter Berg An: 2012
Actori: Taylor Kitsch, Liam Neeson, Alexander Skarsgård Genul: actiune, SF

 

Cineva-mi spunea (reprosa?) odata c-as fi prea “ca un tip” – se referea la o lipsa acuta de sentimentalism, dar mi-as asuma fara probleme si restul atributelor tipice… tipilor. De exemplu, ieri seara, ma complaceam in latura asta, pocneam aerul cu pumnii si cu greu imi sufocam in gat urale ca de stadion. Am fost la Battleship, cu asteptari cat casa, in mare parte satisfacute de hit-ul neptunic al actorului-devenit-regizor Peter Berg (Hancock). A zbarcit-o la distributie, dar componenta vizuala a umplut tot orizontul, a fost atat de verde-n fata, intr-un mod atat de sustinut, ca esuau undeva pe lateral cele cateva maimutareli de toata jena…

I’ve got a bad feeling about this… a “we’re-gonna-need-a-new-planet” kind of bad feeling!

Din pacate, unul dintre esuati e protagonistul, care se strofoca pe tot parcursul la aceeasi intensitate, acelasi timbru, parca s-ar fi dopat cu litiu. Taylor Kitsch (Friday Night Lights, John Carter) il joaca pe Alex Hopper, imaturul si ciufulitul frate mai mic al soldatului din Marina SUA Stone Hopper (Alexander Skarsgård). La capatul unei zile de nastere sarbatorite intr-un bar si finalizate in catuse, Alex e… mahmur, desigur – iar Stone se hotaraste sa intervina autoritar in viata mezinului ratacitor, inrolandu-l in Marina. Un tuns – soldatesc si deloc avantajos – mai tarziu, il regasim pe Alex la uniforma… si la fel de impetuos ca atunci cand avea plete. Dar, indragostit de fiica amiralului Shane (o penibila Brooklyn Decker si, respectiv, Liam Neeson, mereu cool), incearca din rasputeri sa se ridice la standardele ei, si-ale tuturor celor care il sprijina.

Cu ocazia exercitiilor navale internationale RIMPAC, la care Marina americana colaboreaza cu japonezii si inca vreo duzina de alte natii, Alex, Stone si amiralul se trezesc in punctul zero al unui potential razboi interplanetar. Pe principiul unde-dai-si-unde-crapa, rasa umana trimisese un semnal in spatiu si iata-i pe locuitorii Planetei G raspunzand – au ales ziua cooperarii inter-navale pentru a face o vizita pamantenilor, care, ospitalieri cum ii stim din atatea alte filme (…!) se angajeaza intr-o batalie pe mare de toata frumusetea. Si nu folosesc epitetul cu lejeritate: fanii actiunii 24/7 vor avea spatele lipit de scaun pe toata durata manevrelor militare care, in larg, capata proportii extra-mega-hiperbolice. Ce vor extraterestrii aterizati in mijlocul Pacificului? Ofiterii nu se preocupa prea tare sa afle intentiile invadatorilor, dar sunt constienti ca daca le permit primilor veniti sa trimita un mesaj inapoi acasa, situatia va degenera intr-o exterminare de tip… amer-indian.

– Let’s see if we can’t buy the world another day!

– Who talks like that?!

Punctul forte al lui Battleship e scenariul, antrenant, deloc pretentios sau flecar si fara timpi morti, la care-si aduc aportul masiv efectele vizuale create de ILM, compania lui George Lucas – plus, un soundtrack plin de rock clasic si o paleta de sunete originala in care cheia de bolta e… un aparat RMN! Ati auzit vreodata ceva mai infiorator? Nici Peter Berg, care a venit cu ideea dupa o vizita la spital… bizar declic, si totusi atat de potrivit in marea schema a filmului! Toate componentele care bubuie pe ecran si-n boxe sunt atat de bine puse la punct si legate intr-un tot ca ramai des cu falca jos. Chiar mai des si mai jos decat la un film realizat in 3D – Battleship si-a pastrat pretentiile modeste, bi-dimensionale, pentru ca regizorul nu vroia sa ne dea dureri de cap – in schimb, ne-a bombardat cu actiune dozata la fix si i-a iesit un blockbuster de zile mari.

Daca ai jucat vreodata Battleship (Vaporase la noi, jocul cu grile ca de sah in care ghicesti in ce patratele si-a pitit adversarul navele pana ii scufunzi toata flota) il vei vedea transpus pe ecran intr-un mod foarte creativ: inamicul fiind invizibil pe radar, miscarea balizelor semnaleaza pozitia navelor, oferindu-le alor nostri coordonate probabile pentru a le ataca. Dar inventivitatea regizorului nu se opreste aici, prezenta extraterestra fiind printre cele mai bine “documentate” din ultimul timp: de la OZN-ul “mama” (sau, mai degraba, OSN, ca-i pe jumatate scufundat), la navele “mormoloc” care sar ca broastele din baliza in baliza, si pana la ghemele de tentacule zimtate, teleghidate (drones), toata aparatura e impresionanta, ca lucratura CGI, la fel si fiecare strop de ocean dislocat de ea.

Mai mult, presupusii “conchistadori” sunt destul de asemanatori noua cat sa dea greutate ideii de viata in alt colt de Univers, si destul de diferiti cat sa provoace panica. Imbracati in armura de tip Iron Man – vizibil “purtata”, pe-alocuri zgariata si-oxidata, iata atentia la detaliu! – fotosensibili si tradand ceva sentimente prin geamul castii de protectie, sunt teribil de… umanoizi. Cand dau dovada si de o camaraderie care aduce a “no man left behind”, intelegi ca Berg a vrut sa-i contureze psihologic – lucru rar in filmele cu extraterestri. Te surprinzi numarand degetele de la mana unui specimen capturat de Alex & company, sau tinand partea non-pamanteanului in lupta corp la corp cu un soldat de-al nostru.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Soldatul bataios din scena de mai sus – una dintre cele mai reusite ale filmului – este un ofiter decorat in realitate, colonelul Gregory D. Gadson, care si-a pierdut ambele picioare in Irak. Aflat la debutul actoricesc, ca si cantareata Rihanna, se descurca, nu admirabil dar la limita – si vei rasufla usurat la genericul final cand realizezi ca nici jocul lor de lemn n-a reusit sa strice atmosfera. In ceea ce-l priveste pe protagonist, canadianul Kitsch ocupa prea mult timp in prim-plan, incercand sa-si consolideze statutul de nou cuceritor al Hollywood-ului, ca sa-l putem menaja: este credibil in prima parte a filmului, cand o arde adolescentin, amintindu-ne de petrecaretul Tim Riggins din FNL. In postura de erou insa, e pasabil doar, lipsindu-i convingerea care-l anima pe big bro – Skarsgård, cu un cap mai mare, dar impozant nu doar in virtutea inaltimii. Chimia e spumoasa intre ei, de altfel lui Kitsch ii ies combinatiile cu alti actori, dar cand pune stapanire pe cadru nu pare deloc in largul lui – in niciun caz nu e un “Donald Trump-Mike Tyson mutant combo”, cum il descrie Rihanna intr-una din putinele ei interventii memorabile.

Cand se tine de cioace, Berg e la fel de exact in turatia rasetelor cum e cand calca pedala in toiul razboiului. “Exact” in sensul unui joc de glezne cu diverse cadre, niciodata scapat de sub controlul sau tiranic: ca un titirez se misca Berg, taie des si schimba perspectiva cat sa ameteasca spectatorul. Schimburile de replici dintre jucatorii “grei” se amesteca cu cele dintre pionii de umplutura (Rihanna si Jesse Plemons) si cumva tot zigzagul se lasa cu glume bune. Cand schimba macazul, de la intro-ul comic la miezul actiunii, isi cocoata camera in inaltul cerului, pana cuprinde tot teatrul de operatii – pentru ca in secunda doi sa se strecoare in cabina navei extraterestre pana la incadrarea scleroticii inamicului! Insusi conceptul acestui echilibru de screen time intre pamanteni si invadatori este original si dificil de negociat cand una din tabere e generata pe computer.

Nu in ultimul rand, Berg da dovada unui adevarat talent de mixolog cand monteaza intr-un spirit unitar reactia rasei umane la invadatori – de la NASA la doi cercetatori ametiti, cocotati pe-un munte Hawaii-an, de la Ministrul Apararii la POTUS insusi, toata lumea se mobilizeaza laolalta. Iar cand veteranii celui de-al Doilea Razboi Mondial dau mana cu tinerii ofiteri ca sa re-intre in lupta pe relicva (adevarata, nu butaforica!) USS Missouri, te trec cativa fiori pe spinare. Chiar daca nu esti o fire sentimentala – canta AC/DC “Thunderstruck” pe fundal, sa te santajeze!

Ce spun criticii despre Battleship?

Filmul a fost lansat la nivel international cu o luna inainte de premiera americana, in ideea ca atentia spectatorilor europeni va fi monopolizata de Cupa Campionilor, apoi de Olimpiade si tot restul evenimentelor sportive care se deruleaza in vara aceasta. Punct ochit, punct lovit: Battleship a torpilat toata concurenta la box-office, ocupand din start locul 1 in mai toate tarile unde a fost ancorat pana acum. Chiar si fara aportul criticii americane, Battleship isi face aparitia pe radarul Rotten Tomatoes, unde inregistreaza un cvasi-rateu cu doar 46% pe tabela de scor. Metacritic-ul numara zilele pana la parcarea Battleship-ului in cinematografele lor si aduna doar patru recenzii, scotandu-i un calificativ bunicel de 43%.

Verdictul KoolHunt.ro

Daca s-ar fi vrut un film serios, care sa urmareasca maturizarea protagonistului, fortata de imprejurari extreme, ar fi ratat tinta. Dar toate ambitiile de-acest gen au fost descarcate din timp, preferandu-se o structura scheletica, aerodinamica, de entertainment suta la suta. Peter Berg insista ca Battleship nu e nici film de propaganda pro-inrolare, “nu e Black Hawk Down si nu e nici Pearl Harbor” – vazut din scaun european, unde asemenea manipulari oricum ne lasa rece, o sumedenie de scene par totusi “imprumutate” din arsenalul militaresc si nu numai al Hollywood-ului. Chiar si-asa, toate coaguleaza impecabil intr-o portie americaneasca de-actiune pura – oricat de “artistic” ai prefera sa-ti petreci doua ore la cinema, permite-ti, doar de data asta, o balaceala in ape superficiale. Nu vei regreta!

8 comentarii »

  • balamuc said:

    Ok omule, cum poti sa-i dai 5.5 pentru scenariu si in review sa sustii ca “Punctul forte al lui Battleship e scenariul”? Apoi, pe ce criterii dai nota aia pentru montaj? Stim cu totii ca la astfel de filme montajul inseamna cel putin 50% din experienta. Si desi nu am vazut deocamdata minunea asta, sunt sigur ca problema nu a fost acolo, pentru ca astfel de realizari cinematografice se bazeaza intr-o masura covarsitoare pe tehnica si experti in domeniu care fac doar asta pentru ca asta fac cel mai bine. Si ca in jocurile cu buget mare si in rest nimic, exceleaza dpdv al formei.

  • AleX said:

    Acum ca l-ai vazut, presupunand ca ai vazut macar unul din filmele Transformers, poti sa-mi confirmi feeling-ul pe care l-am avut ca pana si mix-ul sunetului pare copiat dupa blockbusterele lui Michael Bay ? :D

  • Ioanina Pavel said:

    @ Alex – Ah da da, asta-i clar, tot filmul de altfel e un fel de omagiu pt. Michael Bay:P Evident, nu in mod voit, dar asa se simte:)

    @ Balamuc – La scenariu poate ca nu m-am exprimat eu bine, vroiam sa zic ca pt. un blockbuster scenariul e surprinzator de bun, asta mai ales pt. ca e sustinut de asaltul efectelor vizuale.

  • Battleship (2012) said:

    […] strategii de lupta, „Arta razboiului” pe intelesul(si pielea) alienilor. Ioanina Pavel – Raluk Daca s-ar fi vrut un film serios, care sa urmareasca maturizarea protagonistului, fortata de […]

  • Chronicle – with great power comes great responsibility | KoolHunt.ro - Filme, restaurante, cafenele, ceainarii, baruri din Bucuresti said:

    […] nu va asteptati la un film gen Battleship, Avengers sau Transformers. Efectele speciale din Chronicle nu sunt de ultima generatie si arata […]

  • Liviu said:

    Actiune cat cuprinde, efecte speciale etc. – sa se bucure ochiul :D si s-a bucurat.

    Am cautat actiune, am primit cat am vrut. Scenariul poate sa scartaie, nu ma deranjeaza atata timp cat am primit efecte speciale :))

    Mi-a parut rau de aliens, sincer nu mi s-au parut baietii rai. Adica mai mult au fost in self defense, parerea mea. Daca veneau cu capsa pusa incepeau si ei mai in forta, dar asa s-au luat de oameni dupa ce oamenii au tras in ei…

    Rihana a facut o figura ok, e un inceput bun.

  • Savages – Traim ca niste brute, niste brute frumoase | KoolHunt.ro - Filme, restaurante, cafenele, ceainarii, baruri din Bucuresti said:

    […] budista iar Kitsch are parte anul acesta de un rol mai bun decat ce a aratat in John Carter si Battleship. Poate si mai bine de atat. In schimb, Salma Hayek straluceste pe post de Nasa. Par negru intins cu […]

  • Lone Survivor – In dulcele stil “Black Hawk Dawn” Koolhunt.ro – Vezi Bucurestiul cu alti ochi said:

    […] din Somalia fix prin rapele din Hindu Kush si un Peter Berg ce si-a dorit sa spele pacatele din Battleship cu un elogiu adus curajului soldatilor si satenilor asupriti de talabani fara a uita sa faca […]

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*