[Titlu in limba romana: Brutele]

CoolRank: 9.5/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 10/10

– actori: 9/10

– scenariu: 9/10

– montaj: 9.5/10

Nota IMDb: 6.8/10

Savages, in regia lui Oliver Stone, are la baza romanul cu acelasi titlu publicat de Don Winslow, roman inclus in 2010 in Top Ten-ul  renumitului cotidian New York Times. Distributia ii reuneste pe tinerii Blake Lively, Taylor Kitsch, Aaron Johnson cat si pe consacratii John Travolta, Salma Hayek si Benicio Del Toro. As putea spune ca Oliver Stone incearca un film de vara, dar premiera lui Savages ar fi trebuit sa aibe loc in noiembrie iar filmul a avut premiera in Statele Unite in iulie. As putea sa spun ca Oliver Stone se intoarce la stilul din Natural Born Killers. dar Oliver Stone nu este regizorul care sa se repete. Voi spune ca Savages este un Oliver Stone exuberant care trimite metafore despre viata langa o balta de sange. Oliver Stone nu a fost niciodata subtil si nici nu trebuie sa fie vreodata subtil. E brutal.

Adrenaline is nature’s way of telling you don’t fuck up. (Chon)

Chon (Taylor Kitsch), fost soldat in marina SUA, Ben, un budist filantrop cu studii aprofundate in botanica (Aaron Johnson) si Ofelia (Blake Lively), o pierde-vara blonda si bogata,  formeaza un ménage a trois in Laguna Beach si isi traiesc viata de zi cu zi cultivand marijuana. Viata este frumoasa pentru cei trei pana cand se trezesc abordati discret pe Skype de cartelul mexican Baja si obligati sa devina parteneri cu acestia. Capul cartelului, La Reina Elena Sanchez, conduce operatiunile cu o mana fier iar incapatanarea celor doi antreprenori de a ramane neafilitati provoaca mania Nasei. Aghiotantul Reginei Elena, Lado (Benicio Del Toro) este asmutit asupra lui Chon si Ben iar in sarabanda americano-mexicana aterizeaza si seful DEA, Dennis (John Travolta), corupt si uns cu toate alifiile, chitit sa castige si el ceva din afacerea ce sta sa explodeze asemeni unei piñata la o petrecere asezonata cu prea multa tequila.

Farmecul lui Chon si Ben se regaseste in diferenta ca de la cer la pamant intre cei doi. Ben este filozof, budist, cauta pacea si o gaseste intre culturile de marijuana si acte filantropice prin Kenya si Indonezia; Chon a cunoscut razboiul, a supravietuit , si-a dat seama ca bunul cel mai de pret al Afganistanului sunt semintele ce dau nastere la un soi de marijuana de cea mai buna calitate. O este naratoarea povestii, cand naiva cand serioasa. Ne amintea subtil ca s-ar putea sa n-o vedem in viata cand va sfarsi de spus povestea. Nu am crezut-o. Cei trei juni protagonisti vor sa ne convinga ca nimic pe lumea asta nu-i pot desparti, un fel de remake la Natural Born Killers numai ca Mikey si Mallory erau doi si Mallory il iubea doar pe Mikey iar Chon, Ben si O nu ne explica de unde atata iubire si sacrificiu de sine pe capul lor.

In schimb, Salma Hayek si Benicio Del Toro ne arata etica si modul de lucru al cartelurilor de droguri. Cu tot cu modalitati de a veni pe pamant american si de a ateriza pe teritoriul indienilor. Reina Elena se vrea o Dona Corleone macinata de pierderile suferite pe plan familial, un sot si doi copii morti, un fiu si o fiica care nu dau doi bani pe ea. Lado este o bruta, zambeste cand te plesneste, rade cand zboara creierii adversarilor. Si Oliver Stone nu-i deloc subtil la capitolul ochi iesiti din orbite si gloante strapungand teasta. Viata e ca o prada si nici Buddha invocat de Ben nu te salveaza. Pentru ca nu este vorba despre salvare in Savages. Viata merge mai departe, happy end-ul este relativ.

They must be taught respect. I found their weakness. (Elena Sanchez)

Intre biopic-uri si filme despre Vietnam, Oliver Stone alege proiecte unde regaseste temele sale favorite: viata, moartea, familia, onoarea, loialitatea, razboiul. In Savages totul este amestecat sub forma unei povesti rememorate de o Ofelie care pare a fi cel mai puternic personaj din tot filmul. Ne place sau nu de Blake Lively, ea reuseste performanta sa te atraga prin prestatia ei in film. Un moment de referinta este scena dintre Elena si O, o Nasa a carei fiica nu vrea sa o vada si O, o tanara ce roaga rapitorii sa o lase sa-i scrie un email mamei sale. Elena este cea care o aduce pe O cu picioarele pe pamant, o blonda de bani gata din California, impartita echitabil intre doi buni amici, o blonda pentru care nu exista un plan de viitor, ci doar hedonismul momentului. Este drama celor trei – Chon, Ben si O – si realitatea unora ca Elena, Lado, Dennis. Or sti junii cum sa faca un ban si or sti si cum sa cultive cel mai bun soi de marijuana, dar lupii batrani vor fi cei ce-si vor imparti lumea, pentru ca lui Chon i-au ajuns sejururile in Irak si Afganistan si violenta in exces nu poate fi infranta la nesfarsit; pentru ca Ben nu este facut pentru a fi o mana forte pe piata drogurilor, iar O nu poate fi nici macar dama de companie a acestor personaje, existenta ei rezumandu-se la completarea si contemplarea celor doi.

Realitatea se revarsa in cadru prin manevrele exercitate de lumea subterana a cartelurilor de droguri ce merg mana in mana cu autoritatile, ce vegheaza asupra celor care ajung sa conduca un stat si isi disputa teritorii. Pentru ca exista onoare chiar si atunci cand ii promiti celui ce ti-a fost partener de afaceri ca vei avea grija ca familia sa primeasca banii cuveniti si apoi il omori in chinuri. Pentru ca se taie capete si in Mexic, nu doar in Afganistan sau in Irak. Pentru ca razboiul si goana de bani produc monstrii, brute cu chip de om, brute ce se lupta sa supravietuiasca. E greu sa privesti ce-ti prezinta Oliver Stone pentru ca iti ia valul ignorantei de pe ochi si iti arata lumea, o lume scaldata de lumina soarelui si de sange.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Lively, Kitsch si Johnson au urcusuri si coborasuri in film. Lively incepe anost si termina demn prestatia de Ofelie contemporana, Johnson se adanceste poate prea mult in filozofie budista iar Kitsch are parte anul acesta de un rol mai bun decat ce a aratat in John Carter si Battleship. Poate si mai bine de atat. In schimb, Salma Hayek straluceste pe post de Nasa. Par negru intins cu placa, costume mulate, machiaj fara de cusur si colier cu diamante la gat – Salma scoate un rol ce aminteste ca a fost cat pe ce sa ia un Oscar pentru Frida Kalho. Dura, dar umana, vaduva, mama, Nasa, bruta, om. Elena parcurge un drum complet in film, scotand in evidenta atat partitura lui Lively cat si pe cea a lui Del Toro. Del Torro este o bruta pana la capat, un calau, un macelar, nu clipeste cand lipeste pistolul la tampla viitoarelor cadavre si are ambitii personale. John Travolta apare putin si nu convinge, in schimb personajul sau este dintre cele cu un final fericit. Oliver Stone are obiceiul de a-l distribui in filmele sale pe fiul sau, Sean Stone, colaborarea tata/fiu incepand odata cu pelicula Salvador si continuand si-n zilele noastre, mai nou aducandu-l pentru a treia oara si pe Gary Stretch (Alexander) pentru un cameo.

Stone este  adeptul unui stil de filmare axat pe simbolism, cadrele surprind de cele mai multe ori cerul in diverse tonuri de culoare, fie apa, pelicula fiind luminata cateodata excesiv, fie alternand tonurile calde cu cele reci, surprinzand calmul urmat de violenta actiunii. Oliver Stone se intoarce la stilul violent al filmelor facute in anii ’90, dar pastreaza tema predilecta de a urmari povestile unor non–eroi. Surpriza filmului este la final, oferind spectatorului o idee despre cum ar fi fost daca s-ar fi concretizat un scenariu viabil al intalnirii dintre Elena, Chon si Ben, fata de ce s-a intamplat de fapt. Nimeni nu castiga, vietile au fost schimbate iar finalul filmului nu ofera nici happy-end, nici tristete, te lasa la limita dintre debusolare ca cei trei nu au luptat suficient si satisfactie ca au trecut la un alt capitol al vietii lor.

Ce spun criticii despre Savages?

IDMb ofera filmului Savages un scor de 6.8/10 si parerile sunt impartite in ceea ce priveste ecranizarea cartii lui Winslow. Lui Roger Ebert se pare ca i-a placut filmul acordandu-i 3.5/5 si observand la randul sau atat intoarcerea lui Oliver Stone spre stilul ce l-a consacrat, cat si ambivalenta personajelor la capitolul moralitate. John Beifuss in schimb este deceptionat ca filmul surprinde pe final coruptia guvernului, deloc socant desi ar trebui sa fie. Rotten Tomatoes acorda pentru Savages un scor de 6/10 si cronici mixte, mergand de la un triumf al lui Oliver Stone, pana la a fi catalogat drept un dezmat de vara. Metacritic se prezinta cu un punctaj de 61/100 pentru Savages. Criticii considera ca Savages se distanteaza de filmele cu un puternic substrat social sau politic. Si se bucura de acest lucru. Probabil ca trebuiau sa mai cerceteze sau Oliver Stone a produs o surpriza placuta si criticii nu au fost pe faza. Un lucru este sigur, filmul este interzis minorilor sub 18 ani iar violenta, asa cum conchid criticii, isi are rolul in relevanta povestii. Il are si substratul politic – neobservat, dar stergand un pic sangele de pe caldaram s-ar putea sa-l regasim.

Verdictul KoolHunt.ro

Savages este filmul de vara al lui Oliver Stone, numai ca nu respecta reteta filmelor de vara de consum.  Este o lupta pentru supravietuire. Nimeni nu-i perfect si nu incearca sa fie perfect. Hedonism si suferinta, marire si decadere, onoare si tradare. E Oliver Stone, te deranjeanza, te fascineaza si te face sa-ti pui intrebari mult dupa ce filmul s-a terminat. Si asta inseamna ca si de data asta i-a reusit. Pentru ca si brutele trebuie sa traiasca, aceste brute frumoase.