CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 8/10

– actori: 7.5/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 8.2/10 (locul 202)

11 nominalizari Oscar 2012. Mafioti, gangsteri, impuscaturi, sange, New York, Leonardo DiCaprio, Robert De Niro – toate elemente tipic “scorsesiene” care lipsesc cu desavarsire din noul film a lui Martin Scorsese, caci da, regizorul care ne-a bucurat cu filme ingropate adanc in violenta realitatii a facut anul acesta un film cu si pentru copii, si inca 3D.  Se pot prezenta si adultii la cinema fara a se rusina de lipsa acompaniamentului unui minor? Da, magia aventurii lui Hugo transcende varsta.

Isabelle: We could get into trouble

1931, intr-o gara din Paris un baiat orfan traieste printre zidurile cladirii avand grija de ceasurile enorme. Posesia sa cea mai pretioasa este un automaton stricat, un robot cu un mecanism complicat pe care Hugo (interpretat de Asa Butterfield) si tatal sau, un ceasornicar, incercau sa-l repare inainte de tragica moarte a celui din urma.

Hugo fura jucarioare mecanice de la un vanzator in varsta pentru a gasi parti care se potrivesc in automaton-ul care, in aparenta, are functia de a scrie. Cand batranul il prinde, ii confisca carnetelul plin cu notitele tatalui, unul din cele doua obiecte ramase mostenire orfanului, si refuza sa-l returneze dupa ce vede continutul.

In plina iarna si abia imbracat, Hugo il urmareste pe batran acasa, dar acesta ramane neinduplecat si jura ca va arde carnetelul, dar chiar atunci apare Isabelle (Chloë Grace Moretz), o fata de varsta baiatului, care e nepoata vanzatorului si promite ca va avea grija de carnetel.

Cand a doua zi fata povesteste ca batranul a rasfoit toata noaptea carnetelul si aproape a plans, cei doi isi dau seama ca sunt pe cale sa descopere incalciturile unui mare mister, care doar se adanceste atunci cand ei isi dau seama ca fata poarta la gat cheia speciala, in forma de inima, de care e nevoie pentru a porni automaton-ul. Ea, o avida cititoare in cautarea primei ei aventuri adevarate, el dornic sa primeasca un mesaj de la tatal sau, se grabesc se afle ce mesaj va scrie robotul o data ce cheia va fi intoarsa si cum se leaga toate astea de batranul vanzator.

Hugo: That’s how you know it’s an adventure

In contrast cu alte filme de aventura care au iesit in ultimii ani, de exemplu Race to Witch Mountain, pelicula mentine o atmosfera clasica, lipsind scenele de actiune cu masini, eroi marca The Rock, momente fortate de umor si replici pe masura. Ca si in Oliver Twist sau The Secret Garden, nu sunt elemente magice si nu e vorba nici de soarta lumii. Avem doar doi copii care vad “magia” unei aventuri in lumea lor banala, hraniti cu Jules Verne si Robin Hood si alte romane de aventura. Personajele nu se impart clar in bine si rau, lipsind antagonistii comici, avand in schimbi adulti care le stau in drumul aventurierilor, dar avand motive veridice pentru comportamentul lor. Chiar daca e un film pentru copii, e matur si veridic construit, un omagiu adus clasicelor povesti pentru copii, sau mai bine zis un omagiu celor care spun aceste povesti. Si aici e punctul in care cinefilii adevarati vor fi incantati, cand cei doi copii se vad nevoiti sa gaseasca o istorie a cinematografiei pentru a inainta in rezolvarea misterului, cartea pe care o citesc ducandu-i, si ducandu-ne, prin scene din primele filme facute vreodata, de oameni din categoria fratilor Lumière si a lui Georges Méliès. Incantarea copilareasca a celor doi i se transmite privitorului cand se recapituleaza primele eforturi de a transpune povesti pe ecran.

Stand in sala intunecata si privind alti oameni care stau intr-o sala intunecata si privesc unul din primele filme facute vreodata, se evoca un sentiment de calatorie in timp, à la Midnight in Paris, culminand cu scena din filmul Le voyage dans la lune in care o racheta se apropie spre chipul Lunii si aterizeaza in ochiul ei. Si totusi in acel moment, realizand ca privesc una din cele mai vechi si reprezentate imagini ale cinematografiei intr-un Cineplex, prin tehnologia 3D a secolului XXI, un sentiment murdar de vina m-a cuprins – incercarea de evoca trecutul transformandu-se intr-o dorinta nepotrivita si nereusita de a-l contemporaniza, magia neramanand aceeasi in acest centru rece si comercial.

Despre regie si actori ce se poate spune?

Alaturi de Spielberg, Polanski si Coppola, Martin Scorsese a fost unul din noua generatie a cinematografiei care a schimbat filmele in anii ’70, cu productii ca Mean Streets, Taxi Driver, Raging Bull, success continuat in urmatoarele decade cu The King of Comedy, The Last Temptation of Christ, Goodfellas, Gangs of New York, pana in anii recenti cu The Departed, pentru care a castigat Oscarul, si Shutter Island – nu e greu de remarcat ca omul si-a solidificat pozitia printre legendele cinematografiei. Cu toate astea, aici putem vorbi aproape de un debut. Desi nu toate filmele sale au avut tematica gangsterilor, toate erau facute pentru adulti, asta fiind prima sa incercare de a iesi din apele cunoscute. Si trebuie sa recunoastem ca s-a descurcat bine in a transforma o gara intr-o lume colorata, numai buna pentru o aventura, populata de personaje interesante. Filmul are o paleta bogata de emotii transmise veridic, si alterneaza scenele rapide cu cele mai lente intr-un ritm potrivit. Cu toate astea, finalul sentimental e cel al unui film care incearca prea tare sa fie un clasic film de aventura, nereusind insa sa depaseasca filmele de care aminteste.

Alta zona de debut pentru regizor e elementul 3D care se raspandeste tot mai tare. Spielberg deja a scos un film in acest format, Lucas va scoate toate filmele Star Wars in 3D, si asteptam sa vedem care regizor isi va mai incerca mana. Despre Hugo, James “Avatar” Cameron a zis ca e cel mai bun 3D pe care l-a vazut pana acum, si da, e foarte bine folosit, dand scenelor din gara pariziana o multi-stratificare impresionanta, reusind totusi sa nu faca evidenta prezenta elementului: publicul nu e bombardat de obiecte care sar spre el, exceptand o delicioasa scena cu fata la Sacha Baron Cohen. Cu toate astea nu cred ca absenta 3D-ului ar fi fost o pierdere esentiala, asa cum ar fi fost la Pina sau la Cave of Forgotten Dreams; deci in oricare format l-ati vedea, e ok.

Ca orice film de Scorsese care se respecta, Hugo se poate lauda cu o colectie impresionanta de actori, in roluri secundare avandu-i pe Ben Kingsley, Christopher Lee, Jude Law, Ray Winstone (Rango, The Departed), Helen McRory, Frances de la Tour si Richard Griffiths (toti trei din seria Harry Potter), care se potrivesc foarte bine cu filmul, in sensul ca fac o treaba foarte buna in rolurile pe care le ocupa, dar niciunul nu straluceste. Singurul care iese in evidenta este Sacha Baron Cohen (Borat, Sweeney Todd) in rolul unui politist din gara care incearca sa-l prinda pe micul hot orfan; aici, ca in alte filme, reuseste sa faca din cel mai mic rol o delectare, cu tendinta sa naturala de a fi absolut detestabil.

Ca actori principali avem doi copii, care mereu este o alegere dificila, mai ales cand acestia duc filmul. Debutant in rol principal e Asa Butterfield, care reuseste sa fie convingator fara a fi enervant, dar a carui expresivitate faciala e un punct mai puternic decat cea vocala. In rolul lui Isabelle, o avem pe Chloë Grace Moretz (Kick-Ass, Let Me In) care a demonstrat in trecut ca e o tanara actrita foarte talentata, si care si aici ar fi jucat bine daca nu ar fi folosit un accent britanic care le intrece pe toate din Harry Potter puse la un loc. Filmul avand loc in Franta, un accent neutru american nu ar fi parut mai nepotrivit decat incercarea ei de a parea cat mai stereotipic englezeasca posibil. La asta se adauga insistenta ei de a repeta cat de mult iubeste cartile si cat de mult vrea si ea sa aiba o aventura, ceea ce nu face decat sa demonstreze din nou cat de mult incearca filmul sa imite alte filme de gen.

Ce spun criticii despre Hugo?

Pe Rotten Tomatoes Hugo are un Certified Fresh de 94% pe cand Metacritic-ul i-a oferit lui Hugo o nota mai modesta, de 83 din 100.

Mike Scott de la New Orleans Times a fost incantat de film, spunand ca ne aminteste de ce ne place sa mergem la cinema. Iar Scott Tobias de la A. V. Club crede ca pelicula e un amestec complex de istorie adevarata si istorie personala, cu nascociri ametitoare si sentiment curat despre istoria cinematografiei.

Cei de la Daily Telegraph nu au fost impresionati insa de personajul principal, care pare a fi mult prea dragut, si au zis ca partile cele mai bune a lui Hugo sunt cele care nu-l includ pe Hugo. Iar cei de la Daily Mirror au fost complet neimpresionati de eforturile regizorului, spunand ca lectia finala e ca Scorsese ar trebui sa faca ceea ce stie el cel mai bine sa faca, caci filmul nu va place nimanui, si in mod sigur nu copiilor.

Verdictul KoolHunt.ro

Nu e cel mai bun film al lui Scorsese, si nu e cel mai bun film de aventura, dar ramane un film de aventura facut de Martin Scorsese, si se ridica mult peste majoritatea filmelor de familie facute in ultimii ani. Nu va va schimba viata, dar va delecta pe durata sa si il recomand calduros parintilor si copiilor, cuplurilor sau singuraticilor care vor sa se piarda pentru doua ore intr-o aventura care te trece prin magia pura a cinematografiei.