CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 6/10

– actori: 8/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.5/10

Sampanie, muzica clasica, dulciuri fine, parfumuri scumpe – suna ca si cand as fi nimerit intr-un salon luxos dintr-un vas imens de croaziera. Oh wait… dar nu, eram in totala siguranta in Sun Plaza. Despre cei de pe Titanic se pot povesti insa muuulte si, in al sau film remasterizat 3D, James Cameron chiar incearca sa o faca.

It was the ship of dreams to everyone else. To me it was a slave ship, taking me back to America in chains.

Pe langa sfaturile bine intentionate pe care uitam atat de des sa le ascultam (intotdeauna sa mananci micul dejun, nu bea apa rece cand esti transpirat, nu iti lua o Cola mare la un film de 3 ore cu multa apa), sunt lucruri pe care le stim demult. Faimosul esec de operare si dotarea incompleta a navei de nescufundat este unul din ele. Acum aproape 100 de ani se intampla tragedia care se poate zice ca a marcat simbolic sfarsitul erei Victoriene si noi inceputuri in tehnologie,  schimbari geo-politice, sociale. Ca sa mai simplifice din intrebarile care oricum vor ramane fara un raspuns clar, filmul lui James Cameron incepe cu epilogul. Adica un cautator de comori modern, Brock Lovett (Bill Paxton), exploreaza ramasitele din adancuri ale navei pentru a gasi un diamant, dar cand intr-un seif extrem de promitator se afla doar hartii, reportajul televizat despre asta il pune in contact cu o supravietuitoare (Gloria Stuart) care pretinde ca stie mai multe despre bijuterie. Asa ca alaturi de nepoata sa (Suzy Amis, acum nevasta regizorului, cine-ar fi stiut), batranica de 100 de ani rememoreaza cu fidelitate tot ce s-a intamplat pe acel vas, mai ales ca avem de a face si cu un triunghi amoros, ascuns la fel de adanc (A woman’s heart is a deep ocean of secrets).

Detaliile pe care ni le releva Titanic 3D nu tin doar de experienta aproape organica a dezastrului, ci si de ce s-a vrut un fel de cuplu Romeo si Julieta modern, Jack Dawson (Leonardo DiCaprio) si Rose DeWitt Bukater (Kate Winslet). Avem aici un artist sarac, epicurian, care castiga biletul la un joc de poker, si inteligenta aristocrata scapatata, cu educatie artistica, azvarlita de mama sa intr-un mariaj lipsit de dragoste, cu un logodnic abuziv Cal Hockley (Billy Zane) care ii poate sustine stilul de viata. Nu ne ramane decat sa privim prin ochii de 100 de ani ai lui Rose evenimentele, asa cum si le aduce aminte si cum presupunem ca s-au intamplat.

Yea, though I walk through the valley of the shadow of death… You want to walk a little faster through that valley there?

Filmul este intr-adevar epic  – caci primul film a carui turnare a costat studiourile 200 de milioane de dolari in 1997, care a castigat 11 Oscaruri in 1998, nu are cum sa nu primeasca acest atribut. Cred ca James Cameron a incercat sa ilustreze, pe langa tragedia celor 2200 de pasageri, si drama la scala mai mica, umana, a catorva personaje care au adancime, pe langa arhetipurile care le reprezinta. Lucrul pe care i-l reprosez eu Titanicului este ca e un incredibil santajist sentimental, speculand frica umana fundamentala prin retete clasice garantate sa smulga lacrimi si sa te emotioneze. Ca sa nu mai zic de unele dintre cele mai plate replici pe care le-a putut gandi scenaristul James Cameron (va las sa va alegeti voi singuri preferatele), combinate cu imagini fotogenic foarte frumoase care au devenit deja clisee (“I’m the king of the world!”). Totusi, trecand peste povestea destul de greu de inghitit a celor doi, sau mai eufemist spus, adusa din condei, si lungimea filmului, calatoria propusa te captiveaza pentru ca sunt atat de multe detalii autentic umane in mijlocul grozaviilor care se intampla.

Demnitatea celor care constientizeaza ca vor muri, dar aleg sa isi indeplineasca rolul de mama, preot, parinti, ca sa faca un pic mai usoare ultimele momente din viata celor din jur. Muzicantii tragici care canta pana in ultimele momente pentru ca nu stiu ce sa faca si oricum erau ignorati si in sala de mese de spectatorii lor obisnuiti. Sau miliardarii care refuza vestele de salvare, dar mai vor un pahar de coniac. Pe fundalul atator povesti tragice din care vedem doar sfarsitul, Rose e singurul personaj inchegat, a carui evolutie o stim, care face din Titanic si film feminist. Nu e de mirare ca la vremea lansarii, s-a nascut o Leo-manie, pentru ca, desi stangace si putin credibila, dragostea celor doi e un fel de ideal, intrucat nici unul din protagonisti nu cere celuilalt sa se schimbe pentru ca lucrurile sa functioneze. Jack o indeamna pe Rose sa fie cum isi doreste ea, sesizand povara conventiilor sociale care o aduc aproape de disperarea unui gest terminal. Asa ca da, cuvintele pot fi stangace, situatiile pot fi greu de crezut, dar le crezi si datorita actorilor, suficient de experimentati, totusi debordand de o inocenta care e consistenta cu ce se vede pe ecran. In situatii exceptionale, oamenii isi arata esenta si sunt pusi in fata unor alternative aproape inumane care implica sa aleaga viata sau moartea unor semeni. Dincolo de manipularea sentimentala, Titanic e un film excelent realizat si suficient de candid incat sa ii iertam balbele care pot parea insignifiante cand le comparam cu aspectele reusite.

Despre actori si regie ce se poate spune?

 James Cameron, care si-a dat demisia dupa ce a vazut Star Wars ca sa se implice in industria filmului, e unul din acei pasionati de tehnologie, SF si arta. Din martie 2012 este si unul din cei trei oameni care au ajuns in Groapa Marianelor, pasiunea lui pentru ocean si adancurile sale fiind certificata de gradul de expertiza la care a ajuns (in iunie 2010 i-a fost cerut sfatul in curatarea petei de petrol din Golf) si de documentarele pe teme acvatice pe care le-a filmat. De altfel, fragmentele care prezinta nava, de la inceputul Titanicului, ii apartin. Cel care a regizat primele doua filme din seria Terminator, The Abyss, True Lies, Aliens, si mai recent Avatar (pe care le continua cu Avatar 2 si 3) a reusit sa faca din Titanic recipientul a 11 Oscaruri, inclusiv cele pentru regie si cel mai bun film. Renumit pentru exigenta manifestata pe platou, cu standarde foarte inalte pe care le impune celorlalti, cand filmele scrise, produse, regizate de el produc incasari cu mult mai mari decat cheltuielile, totul se justifica pe deplin in ochii publicului.

Decorurile, imaginile, costumele, montajul – sunt facute la un nivel excelent, si chiar daca la remasterizare producatorii au observat unele neconcordante cu adevaratul Titanic, nu le-au corectat intrucat voiau sa prezinta o experienta imbogatita, fara sa o modifice. Actorii au cu totii o prestatie solida, desi in prim plan nu are cum sa fie altceva decat nava si povestea de dragostea ca un haiku de scurta. Leonardo DiCaprio (Inception, Shutter Island, J. Edgar, The Aviator) si Kate Winslet (The Reader, Eternal Sunshine of the Spotless Mind, Contagion, Carnage) au primit un incredibil boost in cariera odata cu acest film, ba chiar s-a incercat o refacere a retetei in 2008 cu Revolutionary Road. Dar doar “miasma de emotii” relevate de Cameron a avut combinatia incredibila care a doborat atatea recorduri la momentul respectiv. Pe un plan usor anecdotic, o supriza placuta a fost pentru mine descoperirea lui Ioan Gruffudd, in rolul ofiterului barcii de salvare care cauta supravietutori in apar (Elastoman din Cei patru fantastici).

Ce spun criticii despre Titanic 3D?

Condamnat inca inainte de a fi vazut de critica americana din cauza spectaculosului esec al Waterworld, a bugetului monstruos si a intarzierilor care au intervenit, amanandu-i lansarea, Titanic a castigat intai publicul si apoi si-a mai facut si loc in inima criticii. Evident, premiile si nominalizarile, ca sa nu mai zicem de incasari, ne zic “ceva” despre film. Titanic 3D e 87% proaspat pe tomatometru si place la 68% din cei 35,499,561 de utilizatori raportati pe Rotten Tomatoes (totusi, au trecut 15 ani de la lansare). Cotat cu 7.7/10 de critici si 3.3/5 de utilizatori, Titanic se pare ca nemultumeste profund doar pe 13% din cei 149 de recenzori. Iar pe Metacritic, Titanic sta inca si mai bine: 74 din 100 de la 34 de critici si o medie de 7.7 din 242 de ratificari.

Roger Ebert, Chicago Sun – Times,  il lauda cu niste cuvinte extraordinare la lansarea lui, in 1997, dar nici relansarea in 3D din 2012 nu il lasa rece – desi pentru el imaginile 2D sunt reprelucrate neconvingator si filmul nu castiga chiar atat de mult din tridimensionalitate: “It’s to justify the extra charge. That’s a shabby way to treat a masterpiece.” Pe de alta parte, chiar daca “meticulos in detaliu, vast in scop si intentii, Titanic nu trebuie doar vazut, ci experimentat” (James Berardinelli, Reelviews). Si mai sunt si carcotasii care initial nu au putut trece peste simplitatea dialogurilor, si acum sunt complet impresionati de 3D: David Edelstein, “Well, it’s better than good. It’s smashing.” As recomanda un tur de forta al review-urilor negative de-a lungul timpului despre Titanic – vazand argumentele prezentate de acolo, fiecare poate sa decida daca sunt mai mult decat poate accepta in balanta cu punctele tari ale filmului.                                        

Verdictul KoolHunt.ro

3 ore, multa apa, sobolani, costume luxoase si bogati snobi, dragoste, casatorie, demnitate umana, bunatate, cinism, moarte. La fel ca si alte repere cinematografice care au delimitat noi perspective in istoria filmului, Titanic trebuie vazut ca sa stii cum te raportezi la el – chiar daca nu pare neaparat preferatul criticilor, o manevra inteligenta a lansarii intai in Tokyo si Londra (si apoi in LA)  i-au asigurat un succes fulminant la public.

Asa ca, in ciuda atitudinii mele refractare, si trecand cu greu peste manipularea tuturor instrumentelor prin care filmul impune sa fie placut, Titanic 3D e o experienta care trebuie incercata – si nu doar datorita 3D-ului, care nu face decat sa intensifice niste nuante ale originalului.