Home » Acum la cinema, cinema, Filme

Lawless – Bondurantii, cei trei frati voinici ca brazii

7 September 2012 scris de 1 comentariu

[Titlu in limba romana: In afara legii]

CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 9.5/10

– regie: 8.5/10

– actori: 9.5/10

– scenariu: 9/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.8/10

Regie: John Hillcoat An: 2012
Actori: Tom Hardy, Jason Clarke, Shia LaBeouf Genul: drama, thriller

 

Intr-un timp si un spatiu al legilor putine, usor de indoit si implementate aleatoriu, dupa plac, portofel si talent de pistolar, America era… asa cum inca este, in zonele rurale – ar completa o fire blazata. Distinctiva in tinutul Franklin al anilor ’30 era prezenta contrabandei cu alcool – acum si spirtoasele sunt pe toate drumurile. De Prohibitie s-a ales praful in 13 ani, adica o nimica toata, chiar si dupa standardele istoriei scurte a Americii. Dar acea perioada a dat nastere unor conflicte intre lege si nelegiuiti, unei prezente a Mafiei in orase, si a unei debusolari morale in sanul populatiei de rand – cum nici ca mai traise tanarul continent. Normal, deci, ca Hollywood-ul si canalele TV au tot sondat potentialul cinematografic al Prohibitiei, Lawless fiind unul dintre cele mai noi si reusite exemplare culese din pepiniera cu povesti spinoase.

– You’re an outlaw, Jack.

– No, that’s just a matter of perspective.

Mitraliere Thompson si eroi sfidatori opusi sistemului “prohibitiv” apar in varii doze si intruchipari pe micul ecran (Boardwalk Empire) si pe cel mare, dar in ecranizarea romanului lui Matt Bondurant tot apanajul acelei epoci capata o aura hiperbolica, de mit. Tripticul protagonist, fratii Bondurant din care se trage romancierul, e din start etichetat ca “invincibil”, iar pe parcurs ajungem sa ii admiram pe contrabandisti ca pe figuri legendare din istoria Americii. Nu sunt ei Parinti Fondatori, dar cei trei Bonduranti au avut un cuvant greu de scrijelit in analele istoriei – in bucla Prohibitiei, in inima muntilor din statul Virginia, ei au tinut la respect gangsterii si oamenii legii deopotriva, reusind sa isi apere libertatea de a vinde alcool fara sa-si imparta profitul cu nimeni. Visul american, ce mai!

Fratii se completeaza unul pe celalalt, desi nu cad neaparat in tipologii distincte: nu e vreunul bataiosul grupului, altul creierul operatiunii si-atat, ci fiecare se straduieste sa aduca ce poate la momentul respectiv, sa apere afacerea si familia cum stie mai bine. De confundat, n-ai cum sa-i confunzi insa: naratorul, mezinul Jack Bondurant (Shia LaBeouf) are limbutie si planuri marete de extindere a afacerii pana in Chicago – Forrest (Tom Hardy), in schimb, “bruta” familiei, isi exerseaza corzile vocale mai rar spre deloc, se opinteste in fata pericolului, ca un taur, si cand vede rosu in fata ochilor – pazea! Cei doi ii dau de furca lui Howard (Jason Clarke), pare-se cel mai “neinteresant” (a se citi ne-explorat) dintre toti, existand in film doar ca sa-i impace sau sa-l ajute pe Forrest la condus afacerea. Jack ne asigura din capul locului ca fratii lui mai mari se cred nemuritori – ce urmeaza, o serie de lovituri menite parca sa le testeze pretentia la nemurire, se aduna de-un film bun, pe-alocuri memorabil.

It is not the violence that sets a man apart, it is the distance that he is prepared to go. We are survivors, we control the fear. Without the fear, we are all as good as dead.

Fortareata Bondurantilor, statia de benzina Blackwater, este sub controlul lui Forrest, nimeni nu carteste si nimeni nu atenteaza la calmul caminului pana cand… Maggie (Jessica Chastain), abia sosita de la oras, isi ofera serviciile de barmanita. Cam in acelasi timp, incepe sa se duca de rapa afacerea de contrabanda in Franklin, odata cu amestecul autoritatilor care descind in mijlocul nicaieriului cu o mana de fier inmanusata, a agentului Charley Rakes (Guy Pearce). Se vrea imblanzirea taranoilor contrabandisti si aproprierea unui procentaj din profiturile lor. In timp ce majoritatea afaceristilor din Franklin se conformeaza, Bondurantii il sfideaza pe Rakes si primesc de la el… urari de bine, unse cu smoala si tavalite prin pene…

Naiv si indragostit, Jack se preocupa cu impresionarea unei fete de preot si da sa scape de sub papucul fratilor mai mari, prelungind linia de distributie pana in biroul gangsterului Floyd Banner (Gary Oldman) din Chicago. La un moment dat, tot amestecul de risc, auto-suficienta si machismo va da in clocot – o stim, dar scenariul are grija sa ne intinda curse cu false puncte culminante pe parcurs. Intensitatea creste, asteptarile se aduna si ca un laitmotiv al filmului se profileaza, aproape, dupa colt, moartea lui Forrest, cea pe care o simtim scrisa-n stele inca din primele minute, profetice, ale filmului! In fata Ei, chiar va sti Forrest sa-si comute sfarsitul?

Despre actori si regie ce se poate spune?

Profitand de pe urma unui scenariu inedit semnat Nick Cave si o regie minutioasa marca John Hillcoat (amandoi responsabili si pentru o alta poveste cu frati, baia de sange australiana The Proposition, de care v-am mai vorbit), Lawless este ca un scurt poem epic inchinat celor trei eroi din prim-plan. In aproape 2 ore de film, ei umplu tot ecranul cu personalitati instant captivante, intr-atat ca urmarirea actiunii in sine devine aproape optionala. Aproape – caci are grija sa se impuna cand ti-e lumea mai draga, printr-o turnura care iti ingheata sangele-n vene. Pacat, zic eu, ca s-a simtit nevoia diluarii ei cu mici inflorituri comice, incredintate aproape in totalitate lui Shia LaBeouf – mai mult, il veti vedea proeminent pe afis, cum i se cade singurului nume din fisa tehnica ce-avea sa vanda un astfel de film. Refuzat pe banda rulanta de studiouri pe vremea cand The Help si TDKR erau inca “in coacere”, drumul lui Lawless de la final cut la ziua premierei a fost unul lung, de indie autentic.

Indigest pentru marea majoritate a clientelei de cineplex-uri, filmul a fost pana la urma cumparat si distribuit de compania lui Weinstein, o marca a calitatii lui. Si la nivel de imagine, digitala pentru prima oara in cariera DP-ului Benoît Delhomme, colaborator si el la The Proposition – Lawless exceleaza. Delhomme contrasteaza aici imagini bucolice, senine, imbibate in tonuri aurite si verde crud campenesc cu umbrele cele mai intense, pe care le banuiesti c-ar ascunde faptele cele mai grotesti. Cand ti se confirma banuiala, grotescul este privit in plin, nu sugerat din ocheade. Chiar daca indoaie momentele brutale, de-o socanta intensitate, cu imagini-tablou juxtapuse artistic, chiar daca le imbraca intr-o coloana sonora lina, punkbluegrass, conceputa anume de Cave cu Warren Ellis, te bantuie la final si mult timp dupa. Cand cantareata Emmylou Harris isi serpuieste silabele, atat de melodios, peste cea mai ne-telegrafiata scena din toate cate-au fost la cinema in 2012 – cruzimea te marcheaza, cu atat mai mult, prin contrast.

La capitolul distributie, veti crede ca sunt partinitoare, dar actorii din fratie au functionat impreuna ca o masina bine unsa – de unde eram anti-Shia din oficiu, acum parca mi-a aratat destul cat sa ma dezabuzeze de sechelele Transformers! Campania lui de re-branding intr-un actor imprevizibil – marcata de colaborarea cu Sigur Rós (Fjögur píanó) sau cea viitoare cu Lars von Trier (nu degeaba eroticul nesimulat din Nymphomaniac a tot monopolizat prima pagina a revistelor de specialitate) – capata un alt punct de sprijin cu performanta din Lawless. Nu e o schimbare la 180 de grade, ca personalitate pe ecran, dar idealistul necopt, plin de idei crete si avant de adolescent isi gaseste locul aici, fara sa agaseze.

De fapt, Hillcoat a inteles cum sa se foloseasca de tanarul actor, cu tot cu ampla lui baza de fani, derulandu-i povestea in paralel cu a personajului cheie-de-bolta jucat de Tom Hardy. Shia se ocupa de partile comice, are chiar si faze bufe, si de indragosteala light, balacindu-se intr-ale tineretii valuri cu vadit succes la public; in timp ce Hardy ancoreaza filmul, contrastand puternic cu mezinul si coborand tonul povestii la octava grava unde salasluieste geniul lui Hillcoat. De la grumazul de fier, pana la inelele de bronz (brass knuckles) mereu la indemana, Forrest e o carte inchisa pe care ne e frica si pofta s-o intre-deschidem. Predispus la reactii violente, imprevizibile, si mormaieli intelese doar de el, este un personaj re-compus din elemente de alura si mimica folosite de actorul britanic in roluri anterioare (Bronson, Tommy Conlon) – peste care se adauga o pronuntie cu accent sudic aproape indescifrabila, adica asa cum trebuie, doar o recunoastem din horror-uri cu taranoi carnivori.

Contraponderea feminina, Jessica Chastain si Mia Wasikowska, abia daca iese din umbra cromozomului Y – testosteronul e la loc de cinste in filmele lui Hillcoat, conjunctural nu gratuit – dar cand o fac, fie prin gratie si tandrete, fie prin incapatanare si fronda, isi fac prezenta simtita, apreciata, ca un je-ne-sais-quoi strain, extra-lumesc si destul de magic pentru a-i sensibiliza si chiar a-i deraia pe Bonduranti. Grohaind admirativ cand o vede pe Maggie, elegantul, parfumatul si profund dezaxatul Rakes este anti-eroul complet si il recunoastem ca atare. Stim ca nu se va da in laturi de la nimic pentru a-i dobori pe Bonduranti si il urmarim cu ochii lipiti de ecran – daca ne tine stomacul, sau ii inchidem pe durata scenelor mai dure – pentru ca toata cruzimea, stim, i se va intoarce cu varf si indesat. Pearce are un “dar” de-a-si incarca negativ spectatorii ca nimeni altul, il uram cu atata patima nu doar pentru ca ne conditioneaza filmarea bruscata si unghiurile deloc flatante ale lui Hillcoat – actorul stie sa creasca miza pe parcurs, de la apucaturile superioare si rasul de coana bogatana, pana la izbucnirile sangeroase de psihopat.

Ce spun criticii despre Lawless?

In ochii majoritatii, Bondurantii sunt durabili, chiar daca nu indestructibili. Filmul poate ca nu va trece la stadiul de cult, “imperfect” fiind in opinia criticilor, dar nimeni nu-i poate nega puterea actoriei si frumusetea imaginilor – motiv pentru care Lawless primeste 66/100 ladite cu rosii proaspete pe Rotten Tomatoes. Pe Metacritic, agregatorul mai lent la adunat recenzii, un cusurgiu e total nemultumit, 15 se pronunta indecisi si 22 de critici sunt pro – in total, Lawless abia isi adjudeca majoritatea, in proportie de 58%. Multi dintre cei ce-si exprima parerea la negativ gasesc fisuri in constructia lui Hillcoat, vruta epica, si se agata in anumite scene sau in neconcordante subtile pentru a o declara defectuoasa. Printre minusuri ei enumara ubicuitatea lui Jack care stationeaza prea mult timp pe ecran, dar si aproape episodicul Howard, care, dimpotriva, este bi-dimensionat, in mod nepermis intr-un film care, chipurile, expune povestea celor trei.

Verdictul KoolHunt.ro

“Ce-ai zice sa facem Goodfellas in padure?”, asa i-a propus John Hillcoat filmul lui Shia LaBeouf si fix asa a iesit, un nou specimen de seama in palmaresul auteur-ului australian. Poate ca nu atinge chiar dimensiunea mitica spre care tintisera creatorii lui, poate ca violenta acapareaza ecranul si intimideaza spectatori potentiali, dar vazut in ansamblu, este un pas in directia banoasa pentru un australian vizionar – directia Hollywood-iana – dar fara compromisurile pe care le implica de regula asa un pas. La fel cum Jack leaga destinul distileriilor Bondurant de mafia Chicago-ului, Hillcoat a reusit imperecherea dintre sortimentul lui aparte de arta si entertainment-ul care da bine pe ecranul de mall.

1 comentariu »

  • AleX said:

    Abia astept sa-l vad :D

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*