Home » cinema, Filme

Green Lantern – V de la verde, vointa si bifa ca sa fie

4 September 2011 scris de 4 comentarii

[Titlu in limba romana: Green Lantern 3D: Protectorul Universului]

CoolRank: 6/10

– atmosfera & entertainment: 6.5/10

– regie: 5.5/10

– actori: 6.5/10

– scenariu: 5/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 6.2/10

Regie: Martin Campbell An: 2011
Actori: Ryan Reynolds, Blake Lively, Peter Sarsgaard Genul: aventura, fantastic

 

Stiu ca s-a scris mult, de pe pozitii superior-cunoscatoare si pe ton acid, despre Green Lantern, dar permiteti-mi sa fiu putin superficiala de data asta pentru simplul motiv ca nu am avut onorea sa cunosc toate Lanternele Verzi din toate numerele scoase de DC Comics. Fanii benzilor desenate – uhm, adica ai comic books-urilor, pardon – vor avea mai multe de carcotit decat mine pe subiectul politistului intergalactic cu inel verde, dar eu, din perspectiva unei prime intalniri cu lipici, nu pot fi atat de critica. Am iesit cu zambetul pe buze din sala, ceea ce e mai mult decat pot spune despre ciocnirea cu celalat supererou al verii, Captain America. Am inregistrat cliseele genului, dar doar ca apa pe spatele ratei, adica razant, preferand sa umflu nota filmului din considerente de entertainment, nu subtilitati de critic cinefil – uneori ai chef sa te simti bine in sala de cinema si sa pui deoparte carnetelul de-nrosit.

It’s my job not to be scared!

Din fericire pentru non-initiati, ca in toate filmele inspirate din comics, pedigriul Lanternelor Verzi e rezumat in primele scene, cand aflam ca acesti politisti ai Cosmosului provin din toate colturile lui si fac parte dintr-un Corp de soi militar, care se intruneste pe Planeta Oa sa-si primeasca ordinele, sa-si bata cu pumnii-n piept etc. Tot aici e centrul puterii lor, puterea vointei tuturor creaturilor din Univers, care, foarte-n trend, pulseaza intr-un verde fosforescent. Inamicul public numarul unu este Parallax, care se hraneste din frica, o sursa antagonica de culoare galbena, si care da gongul de-nceput al intrigii noastre cand se elibereaza din inchisoarea lui planetara. Primul lui gand, desigur, este sa distruga Lanterna Verde care l-a poticnit in planeta din cuca cos-macaii, si reuseste, in mare, sa-l zdrobeasca pe Abin Sur.

“In mare” doar, pentru ca Abin Sur, un omulet mov, spre fucshia daca esti fata, se prabuseste pe Pamant si, cu ultima suflare, ii inmaneaza Inelul politienesc alesului Hal Jordan. De ce oare este Hal luat cu japca din viata lui comoda de american cu toate posibilitatie, de ce ar fi tocmai el ales pentru predarea stafetei? Hai sa ne minunam… sau nu – singurul care nu citeste evenimentele premergatoare din viata lui Hal ca pe-un CV de supererou in coacere este, desigur, Hal. Interpretat de Ryan Reynolds, acesta intra in sablonul unui uns al sortii – frumusel, pilot de avion, rasplatit pentru ca… exista, cu atentia tuturor – care inca se joaca doar de-a barbatul. Are si-un tata eroic, cazut la datorie cu ani in urma, pe care vrea sa-l copieze intru totul, dar caruia i se stie inferior – si cand i se avanta un pic prea sus nasul, o are-n coaste pe frumoasa colega si prietena din copilarie Carol (Blake Lively), gata sa-l trezeasca la realitate cu o portie de adevar nediluat.

Responsibility?! You?! Maybe on their planet responsibility just means asshole

Totusi, instinctele lui de fanfaron il parasesc in fata evidentei: povara Inelului Verde, despre care afla-n doi timpi si trei miscari de-antrenament pe Planeta Oa, nu e pentru umerii lui. Sau poate ca e cazul sa se maturizeze si sa nu mai renunte din start in fata unei provocari care implica devotament 100%? Intrebarea, retorica desigur, ciopleste striatia stas pe cheia oricarui biopic de supererou, si Green Lantern nu se dezminte. La polul opus, anti-eroul Hector – interpretat de inegalabilul Peter Sarsgaard – este invidios pe Hal si complexat din cale-afara. Tema emularii unei figuri parentale se oglindeste si ea stramb la anti-erou in dorinta de razbunare fata de tatal absent – senatorul Hammond (Tim Robbins, intr-un rol contre emploi si cam bidimensional).

Triunghiul ReynoldsSarsgaardLively este mai putin memorabil ca unul amoros – nu ca Hector n-ar ravni la frumoasa Carol – cat se remarca pe plan actoricesc. Din doar cateva schimburi, cei trei m-au prins in mreje mai mult ca plot-ul in sine. Doldora de clisee (de la juramantul stupid si rimat depus de Hal, la intregul desfasurator), Green Lantern le are celor trei de multumit pentru amortizarea ineptiilor specifice genului. Insa din trifoiul asta nu se face primavara, si oricat de amorezata sunt eu de domnul Sarsgaard, singurul posesor al unui timbru à la John Malkovich in afara de John Malkovich (ha!), tot regret asocierea lui cu sectiunea pentru geeks a Hollywood-ului.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Acestea fiind zise, Sarsgaard se achita cu flerul tipic (consolidat in indie-uri fabuloase ca The Dying Gaul, An Education, Garden State si inclusiv Kinsey) de rolul de mad scientist: inainte chiar sa se fi contaminat de la cadavrul lui Abin Sur cu plasma galbena, are ocazia sa-si faca de cap cu un personaj dezaxat, dar inzestrat cu un apanaj caracterial realist. Este fiul care ravneste la atentia tatalui, omul de stiinta avid de cunoastere, barbatul frustrat de pozitia sa mereu umbrita de Hal, care intruchipeaza tot ceea ce el nu este: atragator, admirat, mereu pe-un piedestal sau altul, versat si natural in contexte sociale. De-ndata ce Hector se transforma sub influenta controlului mental exercitat de Parallax prin sus-numita contagiune, realismul se dizolva in mutatie – dar chiar si transformat intr-un capos hidos si cocosat, Sarsgaard se incadreaza cu profesionalism in noua gama de emotii exacerbate, iar cumva frustrarea initiala, acum exagerata si dublata de gustul razbunarii violente, ne impiedica sa-l uram ca pe-un anti-erou unilateral.

De Reynolds in schimb, oricat s-ar cazni el sa para vulnerabil si retardat emotional, nu ne e mila nicio fractiune de secunda. Ca atare, procesul lui de Fat-Frumos care se da peste cap de trei ori si gaseste curajul sa se sacrifice pentru binele Universului suna nu neaparat fals, dar fortat – personajul trebuia sa evolueze si s-a executat, nimic mai mult sau mai profund. Insa in dialogurile cu Lively si cu geek-ul de umplutura Tom (Taika Waititi) actorul scanteiaza in tenta comica pe care a arborat-o mai des, si mai reusit, in palmares (The Proposal, The Change-Up etc.). Contributia lui Lively merita mentionata ca punct de referinta si ancora pentru Hal: desi blondina de vita Gossip Girl-iana e inglodata in clisee, mai si demonteaza cateva (“I’ve known you my whole life. You don’t think I’d recognize you because I can’t see your cheekbones?!”).

La capitolul regie (semnata Martin Campbell), Green Lantern scartaie irecuperabil, mai ales pentru ca il trage in jos un scenariu eminamente previzibil. Luate individual, elementele de fantasy sunt constructii pasabile – Hal scoate din joben, adica Inel, niste mitraliere, masini si ferastraie electrice care dau ghes la chichoteli pe seama imaginatiei lui limitate; si nu m-au deranjat nici omuletul mov, cel rosu sau cel peste-form etc., butaforia de pe Oa sau CGI-urile indoielnice – vad mai rau in genialul Doctor Who. Insa, puse laolalta, nu se constituie intr-un arsenal indeajuns de solid cat sa ia ochii spectatorului – ceea ce, cunoastem, este singura salvare a acestui gen de filme deloc ajutate de plot. Ca atare, dupa ce pe Pamant filmul are ceva tractiune, cand se rupe de gravitatie si-o da in super-eroisme sufera din pricina unei prezentari defectuoase cu efecte ordinare – desi Parallax, ca forta a Raului suprem, clocoteste destul de tenebros in chip de nor negru acaparator cu tentacule noduroase.

Ce spun criticii despre Green Lantern?

Aventura intermitent distractiva a lui Campbell a rodit, mult sub asteptarile tuturor, un punctaj slab, poate tocmai pentru ca am fi vrut un alt erou DC Comics, in afara de Batman-ul lui Nolan, care sa se ridice la inaltimea celor din tolba Marvel. Green Lantern acumuleaza doar 39/100 pe MetaCritic, unde Lou Lumenick de la New York Post pune un punct pe “i” rautacios cand sesizeaza lipsa de alchimie dintre Lively si Reynolds. Pe Rotten Tomatoes, Green Lantern urca in tomatometru doar pana la un scor calai de 27%, ilustrat de un consens glacial: “Zgomotos, vadindu-si costurile de productie la fiecare pas, ca si scriitura slaba, Green Lantern iroseste un buget impresionant si mitologia construita de benzi desenate pe parcursul a decenii intregi”.

Scotocind printre randuri-randuri de vitriol, am gasit si o recenzie cat de cat favorabila supereroului, scrisa de Leonard Maltin pentru IndieWire.com: “Principala problema a lui Green Lantern e ca are un surplus de personaje si subplot-uri, dar nu si destul timp sa le adreseze cum ar trebui. […] Dar, in ciuda avertismentelor de-acest gen, filmul ofera o gama ametitoare de efecte vizuale, un erou simpatic, o frumoasa protagonista, un anti-erou multifatetat si un context bine construit. De asemenea, nu se ia prea in serios.”

Verdictul KoolHunt.ro

Fanii lui Sarsgaard – eu si inca, sa zic, zece suflete de romani care stim ca exista! – vor bifa Green Lantern dintr-un simt denaturat al datoriei, si se vor delecta cu taveleala lui profi in cetatea popcornului, care sigur ii va finanta cateva incursiuni indie pe viitor. Nu stiu daca restul platitorilor s-ar lasa momiti la cinema de un film asa prost primit de critici si box-office deopotriva. Dar Warner Bros. deja se pregatesc de-un sequel, pe care il vor vrea “mai tensionat si mai tenebros, cu mai mult accent pe actiune” si fara Campbell la carma, asa ca, daca avem noroc, poate urmatorul va vira pe taram mai Nolan-esc. In conditiile astea, trebuie vazut acest prim episod, macar pentru continuitate – si, da, pentru o doza de fun deconectat de creier.

4 comentarii »

  • AleX said:

    Nu-mi vine sa cred ca regizorul din spatele lui Casino Royale a regizat si Green Lantern. Ma asteptam sa fie macar decent, dar a fost mediocru, plin de stereotipuri. Facut pentru copii de 10 ani. Nici Thor nu mi-a placut in mod deosebit, dar Green Lantern a fost dezastru.

  • Lotus said:

    @AleX

    Hehe, mie mi-a placut Lanterna asta mult mai mult decat Thor-ul.

    @Ioanina

    Legat de incantatie, e copilareasca dar în film este chiar o mantra. E adevarat insa ca nu am vazut nici o banda desenata, poate pur si simplu s-au inspirat de acolo în ce priveste puterea logosului.

    De acord si ce daca s-ar face un film fantasy cu un plot inteligent, ar sparge box-office-urile.

    Imi place cum scrii.

  • Safe House – Denzel, Reynolds? Poarta-n casa! | Koolhunt.ro - Vezi Bucurestiul cu alti ochi said:

    […] Reynolds ar trebui sa se scuture de imaginea perisabila a actorului de rom-com­-uri, insa nici in Green Lantern si nici aici nu reuseste. Richard Corliss de la Time noteaza ca scenariul nu se indeparteaza deloc […]

  • Razer said:

    Lanterna Verde e cel mai tare serial NR 1

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*