Home » Filme

Safe House – Denzel, Reynolds? Poarta-n casa!

12 February 2012 scris de 4 comentarii

[Titlu in limba romana: Casa conspirativa]

CoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 7/10

– actorie: 7.5/10

– scenariu: 5/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 7.2/10

Regie: Daniel Espinosa An: 2012
Actori: Denzel Washington, Ryan Reynolds, Vera Farmiga Genul: actiune, thriller

 

Africa de Sud – unde familii-ntregi traiesc in case-chibrit din tabla. Cam asta iti ramane in minte ca trivia, folositoare poate, la zece minute dupa end credits. Ah, si infectiosul No Church In The Wild (Jay-Z & Kanye West Ft. Frank Ocean.) care ruleaza peste ele. Cat despre povestea lui Safe House, se deruleaza rapid, impiedicat pe-alocuri, previzibil prin punctele esentiale, dar mai degraba casti gura la actiunea debordanta decat din plictis. Filmele din categoria B ca acesta sunt un rau necesar, care doar uneori livreaza peste asteptari, dar cand Denzel Washington isi vara coada stii ca orice-ar fi nu mergi la risc. De-aia am si hotarat sa bifez mai multe decat apostrofez.

That’s why we exist. To take advantage of people’s desire to believe.

Desigur insa, dupa cum ma stiu, pana la sfarsitul recenziei voi fi alunecat in practici vechi de carcotas. Asadar, sa incep cu plusurile si sa va confirm ca Safe House nu e un rateu, cel putin nu dupa standardele industriei de entertainment. Are totodata stampila calitatii din partea distributiei – care ii include si pe Ryan Reynolds, Vera Farmiga si Brendan Gleeson – si promisiunea unei savori exotice, din partea scenaristului. Cape Town si township-urile din vecinatate, unde are loc grosul actiunii, rasplatesc spectatorul cu o paleta imagistica destul de rar intalnita in filmele americane. Tot de apreciat este si ritmul imprimat unor mecanisme comune filmelor de actiune, insa nefericitul – a se citi: rasuflatul – subiect ameninta la tot pasul sa anuleze atuurile in momentele de calm. Ca mereu calmul vine inaintea furtunii este probabil cel mai satisfacator procedeu al filmului.

You better ask yourself – can you trust your landlord?

Este un procedeu repetitiv si potrivit tematicii, o cutie de viteze actionata des care doar pe final cedeaza, taman in punctul culminant – un gust amar pe care o sa va las sa-l traiti pe viu insa, fara spoiler-e. Ma rezum la bucata de-nceput care chiar angreneaza asteptarile, mai ales ca, atunci cand agentul Matt Weston (Ryan Reynolds) il intalneste pe co-protagonistul Tobin Frost (Denzel Washington), ambii au avut deja parte de o creionare caracteriala abila. Intr-o prima faza, Frost, fost CIA care s-a subtilizat acum 9 ani, devenind inamicul nr. 1 al agentiei, cumpara un microcip cu informatii secrete de la un agent MI6 si planuieste sa-l vanda. Atacat de niste indivizi talentati in manuirea pustii cu luneta – desi, spre norocul lui, inclinati spre profilare rasiala – reuseste sa scape intrand in consulatul american si lasand in urma “doar” o victima colaterala.

[Intotdeauna m-am intrebat cum anume convingi un om oarecare, intalnit intamplator intr-un bar, sa-ti imbrace hainele si sa devina tinta ambulanta pentru niste asasini care, speri tu, nu stiu sa deosebeasca doi negri mititei intre ei… si in filmul asta, scena schimbului de vorbe e omisa!]

In paralel, undeva in Cape Town, Matt, agent CIA cvasi-boboc si tanar amorez, o minte de-ngheata apele pe iubita lui perfecta Ana (Nora Arnezeder) despre identitatea sa. Care oricum il plictiseste crunt. El ar vrea sa-si dovedeasca aptitudinile pe teren, in schimb e nevoit sa piarda vremea intr-o casa detinuta de CIA pe sest si folosita pe post de inchisoare temporara pentru “pachete” delicate. Traducatorii nostri i-au spus “casa conspirativa”, termen extras nu din eter ci din jargonul Securitatii… acelasi lucru, practic (?!?!). Parerea mea e ca, atunci cand ceva nu exista in metodologia politieneasca autohtona, mergi mai degraba pe englezismul CIA-ului decat sa-l denaturezi de dragul limbii romane. Dar sa revenim. In sfarsit, la Matt in casa soseste un oaspete – ghici cine, iata si meet-cute-ul celor doua personaje principale – care nu e insa deloc “safe” nici macar aici. Dupa un scurt interviu cu waterboarding, care insa nu-i dezleaga limba lui Frost, prizonierul scapa ca prin urechile acului si de asasini, si de CIA… mai putin de zelosul Matt, care il ia-n primire si il alearga prin tot orasul.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Prin uzul si uzura Hollywood-ului, tipul asta de fuga in doi din calea pericolului e consacrat, ca si, de altfel, elementele care se vor turnuri majore de situatie – marul putred din ograda CIA-ului, de exemplu, ii e servit pe tava cunoscatorului de thrillere conspirative (aici, cf. dexului!). Demersul te tine in priza in virtutea actiunii bine dozate, presarate cu gloante, pumni, picioare, ocazional jocuri psihologice indreptate impotriva lui Matt de catre manipulatorul Frost. David Guggenheim (ca muzeul:)), la al doilea efort scenaristic dupa un TV movie despre alti agenti CIA, nu pare neaparat in pana de inspiratie, injectand o bruma de originalitate in dialog. Iar regizorul suedez Daniel Espinosa, si el relativ incepator in ale regiei, nu face neaparat din debutul sau pe meleagurile si pe limba americanilor o treaba de mantuiala.

Scenele de actiune sunt multe si deloc marunte, filmate smucit, puternic sonorizate cu bufnete si icnete aferente, si, din randul al patrulea, as zice chiar ametitoare. Daca nu ti-ai setat asteptarile la cotele unui film cu buget baban, bataile si alergaturile satisfac – mai ales ca multe dintre ele nu sunt gratuite, ci prilejuri de caracterizare a personajelor. Insa problema cu ele este ca nu prea sunt greu de intuit din prima, revelatie timpurie care submineaza ambitia succesoarelor. Iar adrenalina nu suplanteaza arcul personajelor, destul de scurt si la fel de transparent daca ai obisnuinta thriller-elor.

Actorii, in schimb, se achita vitejeste de saltarea filmului din clasa B-urilor. Denzel Washington, acel “black Dorian Gray” dupa cum e poreclit prieteneste in film, nu greseste o grimasa, niciun zambet, oricat de improbabil si fugar, nu cade pe-alaturi de rol. Ba chiar din astfel de mici detalii isi asambleaza aproape in ciuda scenariului un personaj cu miez, caruia ii citesti pe chip o viata cu peripetii. Nici cine ii cunoaste filmografia n-ar putea sa-i prezica personajului o latura eroica, cand apare in custodia CIA-ului si le ranjeste tortionarilor in fata ca un sociopat. Cand in sfarsit, acasa la un prieten, izbucneste intr-un raset onest, rasuflam usurati. Insa, odata cartile date pe fata, se taie si conducta de mister care ne alimentase pana atunci interesul, iar sfortarile “bunului” lui Ryan Reynolds de-a scapa cu prizonierul si-a se afirma in cadrul CIA nu sunt de-ajuns.

Reynolds interpreteaza ca la carte, in rolul agentului incepator, depasit de situatie, care totusi se incapataneaza sa livreze “oaspetele” sefilor. Scenele sentimentale, de asemenea, le stapaneste cu ochi mari, uneori umezi, de inocent – dar rolul tocit, al idealistului exagerat de increzator in calea cea dreapta, il trage in jos, ca atare jocul sau ne capteaza atentia doar in schimburile cu Washington. Si cand isi etaleaza patratelele, desigur. Vera Farmiga si Brendan Gleeson, in rolurile unor agenti CIA seniori si raspunzatori pentru Matt, au o chimie interesanta ca veterani care si ei dau socoteala unui sef si arata frateste cu degetul unul la celalalt cand se cauta vinovatul.

Ce spun criticii despre Safe House?

Pe Rotten Tomatoes, filmul aduna zumzet pozitiv de la 72% dintre mancatorii de popcorn – dar in opinia criticilor, Safe House e doar 52% fresh, acuzat in cor de “lipsa de imaginatie”. John DeFore de la The Washington Post admite ca Reynolds ar trebui sa se scuture de imaginea perisabila a actorului de rom-com­-uri, insa nici in Green Lantern si nici aici nu reuseste. Richard Corliss de la Time noteaza ca scenariul nu se indeparteaza deloc de la cliseele filmelor cu spioni, iar cam toti cronicarii, cu aplomb variant, il invinuiesc pe Espinosa pentru incercarea de a-l copia pe Paul Greengrass (regizorul Bourne-urilor). Scorul lui Safe House pe Metacritic il oglindeste pe cel al agregatorului mai mare: 53% de la critici si nota 7 de la public.

Verdictul KoolHunt.ro

Un thriller de duzina fara pretentii, Safe House satisface, dar ramane memorabil doar ca vehicul pentru actorii care-si flexeaza talentul in roluri neincapatoare. Doar fanii genului vor reactiona pozitiv – nu delirant insa – la Safe House, care relaxeaza neuronii mai ales in mijlocul febrei de Oscar in care ne aflam, prea-plina de filme pentru frunti inalte.

4 comentarii »

  • AleX said:

    La Timisoara inca nu este :(( . Vroiam sa-l vad indiferent daca citeam ca e bun sau prost :P.

  • m@ri@n said:

    Entertainment e tot ce vreau de la acest film. Din ce am citit e un lazy brain de week-end si vad ca This Means War e cam la fel(cu un strop de umor). Dintre cele doua (notate la fel de voi) o sa-l aleg pe asta cu Denzel :).

  • Safe House / Casa Conspirativ? (2012) said:

    […] fac filmul o solu?ie bun? pentru a petrece dou? ore într-un weekend. Ioanina Pavel – Raluk Un thriller de duzina fara pretentii, Safe House satisface, dar ramane memorabil doar ca vehicul […]

  • Liviu said:

    Mi-a placut. Se dezvolta plauzibil.

    De la Denzel ma asteptam sa iasa bine.
    Ryan Reynolds face o figura frumoasa.

    Mi se pare un thriller bun, care merita timpul si banii.

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*