Restaurantul The Harbour a continuat in luna iunie epopeea culinara in jurul lumii. Dupa popasurile precedente in China si Italia, a venit randul unei seri cu tematica fusion, denumita extrem de inspirat “Fusion not confusion”. Cu siguranta nu sunt putini cei care nu stiu la ce sa se gandeasca mai precis atunci cand aud pentru prima oara “fusion cuisine”. Sa fie asiatic? Sa fie frantuzesc? Sa fie japonez? Sau ce sa fie?

Ei bine, fusion este pur si simplu un amestec de tehnici si ingrediente din mai multe bucatarii. Ceea ce poate rezulta intr-un preparat greu de identificat sau pur si simplu in niste alaturari inedite dar extrem de gustoase. Maestrul serii a fost domnul Henrik Sebok, Master Chef la Howard Johnson Grand Plaza Hotel in Bucuresti.

Preparate in loc de referate

Bucatele pe care le-a pregatit domnul Sebok pentru seara tematica de la The Harbour nu au mai lasat loc de explicatii savante pe pagini intregi de dizertatii despre alchimia somonului cu sfecla rosie sau despre atingerea trufelor intr-un sos pe baza de ciuperci. N-a mai fost asadar loc de confuzie.

Deschiderea apetitului s-a facut printr-un antreu cu somon, crema de branza si sos de sfecla. Cubuletele de somon erau atat de bine gadilate cu ierburi si scortisoara incat, daca ai fi degustat cu ochii inchisi, ar fi fost poate mai greu sa identifici preparatul. Crema de branza era extrem de fina si bine asezonata cu ierburi fine, iar sosul de sfecla dadea o nota interesanta si dulce combinatiei. Personal, nu ma declar un fan inveterat al sfeclei, dar in aceasta combinatie si cantitate a fost binevenita.

Felurile principale au continuat periplul, servind mai multe tipuri de carne in combinatii inedite. Friptura de vita si creveti (cunoscuta sub denumirea de Surf and Turf) si un delicios pui (da, delicios) cu sos de ciuperci si o atingere delicata de trufe. Totul era extrem de proaspat, astfel incat gusturile erau autentice, si nu ascunse sub maldare de mirodenii si sare cum se obisnuieste in multe locuri unde compromisul cu prospetimea ia forma aromatizarii mancarii in exces. Astfel, vita era extrem de frageda iar gustul de carne rosie nu era insotit decat discret de un sos pe care puteai alege sau nu sa il adaugi. Crevetii au venit decorticati si dulceag asezonati in timpul fierberii. Iar puiul, fiert sub presiune, nu era deloc uscat sau sec, ci tandru si fin, mai ales dupa tavalirea prin sosul de ciuperci si trufe. Totul insotit de buchetele de legume preparate la abur (presupunerea mea, dupa cat de puternic de proaspat era inca gustul lor): fasole verde, sparanghel, morcov. Am remarcat si gustul inedit al unor “caramele” din legume, un preparat obtinut probabil din piure de legume care primise forma unor bomboane. Totul superb, extrem de proaspat si lejer. Am fost chiar suprinsa ca, mancand atatea feluri, nu m-am rostogolit spre prima farmacie pentru o Ranitidina, ci am avut mai degraba o bucurie interioara a papilelor care gustasera atatea delicii proaspete.

Desertul a fost o incheiere regala, dar deja pana la momentul respectiv nu mai eram curioasa, ci mai degraba nerabdatoare sa vad cu ce bunatate mai avem placerea. Chocoberry, pe numele sau, a fost un tango de ciocolata alba si neagra sub ploaie de fructe de padure. Din nou, fiecare preparat avea gustul sau individual si distinct, iar fuziunea venea din felul in care alegeam sa le combinam. Ciocolata a fost prezentata sub forma de mousse (nu mai e nevoie sa adaug fin, ar fi deja prea multe repetitii) iar gustul amarui se combina intr-un contrast delicios cu gustul dulceag si cremos-laptos. Fructele, mari si proaspete, nu faceau decat sa adauge o nota piscatoare intregului tandem.

Licorile Oprisor

Fuziunea a fost completa in seara “Fusion not confusion” la The Harbour, caci am avut placerea sa degustam si doua vinuri ale Cramei Oprisor: La Cetate Chardonnay si La Cetate Merlot. Din pozitia unui bautor doar ocazional n-as putea sa emit aprecieri despre buchetul unui vin si despre butoiul in care s-a invechit. Dar pot cu siguranta spune ca cel rosu era mai degraba echilibrat decat foarte sec sau foarte dulce, si puternic in acelasi timp. Cel alb a venit sa racoreasca piscator desertul fructat cu ciocolata. Ambele au fost delicioase, din categoria vinurilor care nu raman in pahar, pentru ca sunt pur si simplu bune. Ceea ce cred oricum ca este intotdeauna mai mult decat suficient : un preparat bun, produs cu suflet si cu atentie, va fi intotdeauna iubit si cautat, chiar si in absenta explicatiilor nesfarsite.

Cash or credit?

Pretul degustarii a fost unul extrem de rezonabil, ajungand la 110 ron/ persoana pentru toate cele de mai sus :) Servirea a fost excelenta: extrem de amabila si de binevoitoare, cu multe explicatii si detalii atunci cand le-am cerut.

Cu alte cuvinte, o experienta care ar trebui repetata macar o data la cateva saptamani. Mai aruncati ancora in port pentru a fi la curent cu urmatoarele evenimente vizitand pagina www.harbour.ro. Si in asteptarea lor, cred ca specialitatile marinaresti servite zi de zi la The Harbour (cum ar fi tocanita marinareasca, dorada in sare sau pulpa rata pe varza) merita ceva atentie.

Fotografiile au fost realizate de Andreea Badescu la evenimentul Fusion Not Confusion din The Harbour pentru KoolHunt.ro. Preluarea acestor poze fara acordul echipei KoolHunt.ro este interzisa.