Home » Evenimente, Timp liber

Cand a ancorat Titanicul la The Harbour

25 September 2012 scris de 1 comentariu

Gazdele restaurantului The Harbour ne-au  oferit luna trecuta “augusta” placere a unei noi seri tematice numita de aceasta data “Titanic”, dupa celebrul vas scufundat chiar acum 100 de ani in urma unei coliziuni cu un aisberg. Si daca va imaginati ca nu a mai ramas nimic nou de aflat despre povestea Titanicului, date fiind numeroasele filme, carti, expozitii  si evenimente memoriale, probabil aveti dreptate. Dar un lucru la care sigur nu v-ati gandit ar fi sa incercati sa “gustati” Titanicul. Adica sa serviti cam ce au servit si pasagerii faimosului vas, inconjurati de aceeasi atmosfera.

O seara pe Titanic

O idee absolut stralucita, am zis, pregatindu-ma de noul popas culinar. Neaflandu-ma printre cei care au studiat cu voracitate fenomenul Titanic, mi-am permis surpriza de a afla la fata locului ca restaurantul cel mai luxos al vasului, adresat pasagerilor de la Clasa Intai, servea in regim à la carte bucatarie frantuzeasca (si nu englezeasca, in caz ca la asta va gandeati). Bucataria franceza, poate la fel de populara atunci ca si acum, isi gasise un spatiu de excelenta la bordul vasului nu numai prin intermediul restaurantului, ci si in cadrul elegantei Café Parisienne invecinata cu restaurantul. O premiera la vremea sa, cafeneaua servea delicatese frantuzesti pentru elita platitoare de bilete la Clasa Intai, pe care acestia le savurau admirand peisajul oceanic prin geamurile mari ale Cafenelei.

Gustul excelentei

Ca de fiecare data, gazdele de la The Harbour au pregatit seara tematica avand cate un ochi de vultur pentru fiecare detaliu, fie el cat de mic: ambianta sonora a fost asigurata de un delicat cvartet iar mesele au fost impodobite cu servete matasoase si buchetele de orhidee. Pana si tacamurile au avut eleganta clasica la care ne asteptam atunci cand ne gandim la Titanic. Iar piesa de rezistenta a serii, Chef Arnaud Dunand (pe care in restul timpului il gasim gatind la Hotel Epoque) a selectat si preparat cateva feluri care au interpretat propria simfonie de nuante, texturi si gusturi. Daca se putea si mai mult, vinurile ce au insotit periplul si au completat desfraul au fost si ele de elita: Chateau la Verriere 2010 (premiat cu medalia de aur la Bordeaux in 2011) si Baldik Merlot.

Meniul a constat, ca de obicei, in aperitiv urmat de doua feluri principale si de un superb desert. Atentia cu care au fost alese preparatele face din nou cinste organizatorilor. Nu e lucru  usor sa alegi “acele” preparate care sa multumeasca pe toata lumea si care sa reprezinte, in acelasi timp, si ceva inedit. Pofta ne-a fost deschisa cu un “vol au vent, vollaile et ris de veau”: cu alte cuvinte, un foietaj consistent la gust dar delicat la muscatura, umplut cu bucatele de pui si pancreas (mare delicatesa mare) de vita scaldat  apoi cu un delicios sos de ciuperci proaspete si branza nobila. O nebunie a papilelor care nu mai vroiau sa guste altceva si imi strigau subliminal sa mai cer inca doua portii.

Desfatarea a continuat cu un “somon aux épices et sauce mousseline”. Adica pe romaneste ceva peste stropit cu sosul blond preparat din unt, ou si smantana din aceeasi familie de sosuri cu Bearnaise sau Hollandaise. Daca pestele a  fost conform asteptarilor, adica bine facut dar nu fiert intr-atat incat sa nu mai stii ce gusti, continuarea a fost exploziva:  “parmentier de queue de boeuf”. As aduce o grava jignire preparatului si chef-ului sa traduc drept “coada de vita cu piure”, asa ca voi detalia. Cea mai gustoasa carne (pentru ca mancand-o nu iti dadeai seama din ce parte a corpului provine), asezonata bine cu morcovi, ceapa si tot felul de mirodenii, fiarta pana la schimbarea starii de agregare din solid in pufos, acoperita cu un strat delicat de cartofi piure si imbogatita (daca mai era posibil) cu un sos dens si carnos. O nebunie care nu poate avea alt efect decat lustruirea farfuriei cu o bucata de paine (sau doua, pana la obtinerea unei farfurii stralucitoare, facand astfel viata mai usoara personalului din bucatarie).

Desertul a fost si el o surpriza: daca toata lumea se astepta ca la o seara frantuzeasca sa mancam crème-brûlée sau diverse fructe fierte si transformate in jeleu, Chef Arnaud a ales sa ne rapeasca ce mai ramasese din mintile si papilele noastre cu un mille feuille cu zmeura. Foaia de mille feuille era delicata ca un vitraliu de murano, iar crema, cuminte asezata sub foaie, inca mai vorbea despre povestea de dragoste dintre lapte, oua si pastaia de vanilie. Zmeura, cum altfel decat proaspata, adauga acea nota piscatoare cat sa te trezeasca putin din extazul gustativ. Cat sa mai ceri si aici o portie.

Cine mai ancoreaza la The Harbour si  cand?

Si daca pana acum deja ati inceput sa inghititi in sec, este cazul sa va bucurati: in 26 septembrie la The Harbour ancoreaza ceva bunatati venite de departe, pan-asiatice dupa numele lor. Domnii Henrik Sebok (care ne-a aratat ce inseamna fusion in seara Fusion not confusion) si Krishna Bohat (care ne-a insotit in calatoria culinara in India) au pregatit o selectie de preparate care mai de care. Si cum n-am intalnit pana acum loc unde o seara tematica sa fie mai aproape de absolut decat la The Harbour, as zice ca este obligatoriu sa va rezervati o masa (si o puteti face chiar la numarul 021 319 72 57). Ne vedem acolo!

 

1 comentariu »

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*