Titlul de regizor la ei suna mai ambiguu – director, care iti inspira un mare mahar, cu indicatii si comenzi in teaca, tunand si fulgerand dintr-un scaun mai fitos ca al “subalternilor”. De fapt, regizorul nu este un “director” pe platou, ba chiar de multe ori nu are ultimul cuvant nici pe partea creativa, adica felia lui de placinta, ca doar Hollywood-ul e “fabrica de vise”, nu organizatie de caritate. Doar adevaratii auteur-i sau starurile cu CV stufos in spate stiu cum sa ia fraiele in mana si sa fenteze considerentele comerciale.

Deci, cand regizorul, producatorul si studioul ajung pe aceeasi lungime de unda, atunci se intampla magia adevarata – iar Academia anul acesta a hotarat ca in cazul celor cinci regizori de mai jos s-a intamplat asa o aliniere de planete. Urmeaza, pe 26 ale lunii, sa fie celebrat doar acela dintre ei care si-a condus filmul cu cea mai mare dexteritate si ingeniozitate, insa, pana una alta, s-a considerat ca toti cinci carmacii au reusit sa creeze un produs artistic de calitate superioara.

Woody Allen – Castigatorul Globului de Aur pentru Cel mai bun scenariu, Midnight in Paris, este o declaratie de amor, de la Woody pentru capitala Frantei. Desi considerat usurel, poate chiar superficial, filmul expune stilul binecunoscut al lui Allen si surprinde niste interpretari de prima mana – mai ales din partea lui Owen Wilson, un succesor potrivit si demn de-a calca pe urmele actorului Allen.  La 75 de ani, regizorul primeste cea de-a 23-a nominalizare, pentru un film lansat cu mult inaintea perioadei tipice pentru pretendentii lui Oscar, un film relativ redus ca pretentii si buget, care totusi inca ruleaza in cinematografe!

Michel Hazanavicius – iata una din alinierile acelea de planete despre care vorbeam. Hazanavicius a avut sprijinul geniului descoperitor de arthouse Harvey Weinstein, care a fost nominalizat si el in calitate de producator al lui The Artist si a explicat astfel decizia de a se implica in realizarea lui “Am vazut o prima versiune a filmului si am fost impresionat la maxim. Si poate ca eram nebun sau deliram, dar am prevazut ce se va intampla cu el. Am stiut ca tot marsul asta va fi posibil. Stiam ca daca nu cocolosesti filmul asta si il lansezi doar pe baza recenziilor si prin campania de marketing, totul se va sfarsi in doua saptamani. Cineva trebuia sa se dedice si sa fie dispus sa dea un an din viata pentru a face acest ceva. […] Am vrut sa fiu eu acel cineva” Cu 10 nominalizari la activ, filmul este indragit pentru evocarea unei epoci apuse din istoria Hollywood-ului, si un favorit in ochii multor cronicari de specialitate. Insa Michel a fost complet surprins de vesti: “In niciun caz nu ma asteptam la asa ceva. Noi de fapt am facut filmul din pasiune pentru arta – nu am crezut vreodata ca va ajunge atat de departe incat sa fie nominalizat la Oscar. E surprinzator. Serios, a fost un film mic si e incredibil. Cred ca sunt cel mai fericit regizor din lume…”

Terrence Malick – nominalizat pentru The Tree of Life, castigatorul Palme d’Or-ului si o contributie de seama in analele cinematografiei, Malick este un regizor care construieste pe-ndelete, nu se grabeste si nici nu se inghesuie la intalnirile cu presa – ultimul sau film inainte de TToL dateaza din 2005 (The New World). Acestea fiind zise insa, Malick a intrat intr-o perioada creativa intensa, filmand deja doua drame cu Pitt si Chastain din TToL care se vor lansa in 2012, si anuntand inca doua pentru anul viitor. The Thin Red Line i-a adus in 1999 incurajarile, dar nu si laurii, Academiei pentru aportul sau ca regizor si ca scenarist, iar multi critici considera ca nici nominalizarea de-acum nu se va traduce intr-o statueta. Poate fi 2012 momentul de glorie al vestitului lup singuratic? (P.S. In imagine, stanga, este “doar” un operator)

Alexander Payne – regizorul filmului sarac in artificii dar bogat in sentiment The Descendants a spus ca “E de la sine inteles ca atunci cand filmul tau primeste nominalizari la Oscar esti entuziasmat, chiar si doar pentru bucuria tuturor care au muncit din tot sufletul la film. Sunt incantat mai ales pentru ca monteurul cu care colaborez de mult timp, Kevin Tent, a primit aceasta recunoastere. O merita din plin.” Nominalizat si pentru scenariul adaptat si in calitate de producator, Payne are poate mai multe sanse sa repete succesul din 2005, cand lua acasa Oscarul pentru scenariul, dar nu si pentru regia, lui Sideways. Si asta pentru ca stilul sau regizoral este cam prea subtil, minimalist, pentru a surclasa concurenta “neloiala”, preocupata cu imbracarea scriiturii in straie noi de imparat, decat cu scriitura in sine.

Martin Scorsese – Marty a fost nominalizat pentru Hugo, primul sau film 3D si de asemenea unul care abordeaza o tematica diferita fata de thriller-ele, de multe ori ultra-violente, cu care ne-a obisnuit. Multiplu propus pentru statueta de regie, dar perdant in seara cea mare, Scorsese l-a insfacat totusi pe auritul Oscar in 2007, pentru The Departed. Acum ca pune accentul pe Hugo ca o premiera a carierei sale, Academia ar putea sa-l rasplateasca pentru adaptabilitatea sa la batranete – sau, sa nu fim carcotasi, pentru film in sine. Marty s-a declarat “foarte onorat ca am fost nominalizat de Academie pentru munca mea la Hugo. Orice film e o provocare, iar acesta – la care am lucrat pentru prima data cu 3D, HD si cu Sacha Baron Cohen – n-a facut exceptie. E minunat sentimentul cand stii ca ai fost apreciat pozitiv de oamenii din bransa ta”.