Home » cinema, Filme

Undeva la Palilula – o experienta interesanta, dar nu un film bun

7 May 2012 scris de 6 comentarii

CoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 6/10

– actori: 7/10

– scenariu: 3/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 8.2/10

Regie: Silviu Purcarete An: 2012
Actori: Dimeny Aron, Razvan Vasilescu, Horatiu Malaele Genul: drama

 

In 1929 Salvador Dali si Luis Bunuel au facut impreuna filmul Un chien andalou, un film de 16 minute care consta dintr-o insiruire de imagini si momente supra-realiste si supra-interpretabile, fara a avea o legatura evidenta. De atunci, filmul a fost analizat si reinterpretat de critici, de public etc, dar Dali si Bunuel au insistat toata viata lor ca filmul nu are niciun simbolism, si ca regula de aur in timpul productiei a fost ca nicio imagine sa aiba vrea insemnatate perfeptibila. Diferenta dintre filmul lor si cel a lui Purcarete e ca regizorul de teatru nu a zis niciodata ca filmul sau e lipsit de simboluri.

Bolnavi suntem numai noi, astia sanatosi

Undeva prin anii ’60 doctorul pediatru Serafim (Dimeny Aron) este transferat intr-un orasel uitat de lume, pierdut de pe harta, Palilula. De abia ajunge, cand realizeaza ca sederea sa nu va fi una linistita. In primul rand, nu este niciun copil in Palilula. Mai departe, mortii vorbesc si se misca, o femeie se transforma in barbat la luna plina, si, in general, localnicii au gesturi fara noima si se comporta de parca ar fi actori in vreo piesa de teatru romaneasca modernista iar un privitor exterior ar trebui sa le desluseasca simbolistica existentei.

Dar Serafim se incadreaza repede in peisaj, pierzandu-si orice insusire remarcabila, si in curand se deda si el ocupatiei principale paliluliene, bautul.

Apoi apar niste italieni care cumpara broaste si doi Iisusi care fac fotografii cu aparate de fotografiat supradimensionate care nu au cum sa funtioneze, si lucrurile se schimba, oarecum. Spun “oarecum” deoarece schimbare inseamna sa treci de la stadiul consistent A la altul B. Aici consistenta nu exista. Doar foarte multe momente suprarealiste.

Si in Palilula nu mai intelegea nimeni nimic

E prima data cand imi doresc sa fi luat notite in timpul filmului pentru recenzie, pentru ca spre final unul din personaje are o replica care pentru mine a rezumat perfect filmul. Nu o mai tin minte exact dar am parafrazat-o mai sus. Nici eu nu mai intelegeam nimic. Si nu doar spre final, ci in marea parte a timpului.

Filmul are o problema, nu stie ce vrea, sau nu stie sa transmita ceea ce vrea. Lipsit de vreo forma de fir narativ, trece din moment in moment intr-un ritm aleatoriu. Imaginile/momentele insiruite mai sus sunt doar cateva, cele care cat de cat formeaza vreo structura pe care se poate baza filmul. Oarecum. Acum, daca mi-ati citit alte recenzii, stiti ca nu sunt genul de om care sa aiba in general ceva impotriva filmelor non-lineare sau nestructurate clasic: The Tree of Life si Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives sunt printre cele mai bine cotate filme de mine, dar aici e pur si simplu un amalgam cu de toate. Filmul e putin Dali si Bunuel, e putin Greenaway, e putin von Trier, e putin Fellini, un pic de Tarkovsky si inca multe altele,  fratele tematic cat si estetic, fiind Taxidermia. Avem si aici imagini abjecte dar frumoase, depravare amestecata cu noblete, unghiuri si miscari de camera neconventionale, momente supra-reale si/sau paranormale, dar nimic care sa aiba un ton original. Problema e ca nu-mi dau seama daca Purcarete a vazut prea multe filme si a vrut sa ia cate putin din fiecare sau nu a vazut destule filme si nu si-a dat seama ca ceea ce face s-a mai facut.

Poate am fost putin cam rau in introducere cand am zis ca filmul e ca Un chien andalou, in sensul ca nu simbolizeaza nimic. Exista o simbolistica, dar e prost aplicata si nu ni se da nicio cheie de descifrare. Purcarete pare sa sufere de credinta studentilor in anul I la film sau a elevilor de liceu care scriu poeme in proza pentru ca nu-s in stare sa scrie nici una, nici alta bine: si anume ca ajunge ca o imagine sa fie bizara pentru a fi si adanca. Nu asa faci metafore. Ambiguitatea nu e profunzime.

Filmul e plin de momente care nu-si justifica existenta. E practic compus din ele. De ce ala isi tot aprinde toata ziua tigara cu aruncatorul de flacari? De ce aia are un bec in ochi? De ce? De ce? Elemente de decor fara nimic in spate. Cel mai bun exemplu e scena lui Horatiu Malaele, care joaca un postas si apare spre final cu o telegrama foarte importanta pentru Serafim, dar fiindca nimeni nu vorbeste cu el, fuge incoace si incolo pana, frustrat, tranteste scrisoarea in mana unui om la intamplare si pleaca. Acesta se uita la hartie, face o fata foarte surprinsa si atat. Nu mai auzim de scrisoare, de continutul ei sau de postas. O scena fara scop, fara urmari, cu nicio legatura de restul filmului, si dovada perfecta ca n-a avut nimeni curaj sa-i zica lui Purcarete “In p(alil)ula mea de treaba, mai uita-te o data peste el.”.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Ca sa citez persoana alaturi de care am vazut pelicula “Prin filmul asta Purcarete a dovedit ca e un foarte bun regizor de teatru”. Ca un copil care primeste o jucarie noua si in prima zi o intoarce pe toate laturile, si aici regizorul a incercat sa bage mult prea multe si nu s-a putut hotari ce vrea de fapt. E greu de determinat pana si tonul filmului, poate fi satira, sau film serios sau comedie neagra – adica, erau multi oameni in sala care radeau, desi nu-mi dau seama la ce, in fata aveam o bizarerie, nu umor, cam ca acele bancuri cu “un stol de crocodili zbura deasupra…”

Astea fiind spuse, sa nu uitam ca domnul Purcarete este un foarte talentat regizor de teatru si un minunat creator de imagini. Da, este o insiruire de imagini ciudate si ambigue ce se vor a fi mai profunde decat sunt, dar este o insiruire fascinanta vizual. Daca facem precum Serafim, care la inceput incearca sa-si dea seama ce se intampla in jur, dar apoi renunta sa mai caute vreo logica si se adanceste si el in Palilula, atunci filmul poate fi o experienta chiar interesanta.

Majoritatea actorilor sunt luati de la Teatrul National Radu Stanca din Sibiu, inclusiv Ofelia Popii, care a luat premiul UNITER pentru piesa Faust, tot a lui Purcarete, si a gasit si apreciere internationala pentru acel rol. Il avem si pe Constantin Chiriac, actor si director al teatrului, si in rest cam toti actorii majori din oras, cu exceptia notabila a lui Marian Ralea. Sunt toti niste actori de teatru foarte talentati, dar din pacate filmul nu ii ofera niciunuia spatiul temporal de dezvoltare pe care l-ar avea pe scena, actoria lor fiind comprimata. Dand tot ce au in scene scurte ei tind spre exagerari teatrale si adesea lasa impresia ca intre ei era un concurs secret de care poate sa joace mai excentric si mai nenatural. Printre ceilalti actori ii avem pe Aron Dimeny, care a mai jucat in Europolis si care aici se descurca binisor in rolul doctorului Serafim. Alt actor notabil este Sorin Leoveanu in rolul lui Gogu, singurul negru din Palilula. Actorul alb joaca in blackface (adica pictat in negru), lucru ale carui tonalitati de rasism nu pot fi ignorate, mai ales spre finalul filmului. De fapt, si mai puternica e tenta misogina a filmului, nu exista rol de femeie care sa nu fie in vreun fel stricat, ca sa nu mai zicem de scena in care un barbat in toata voiosia ii cara pumni in gura sotiei sale. Welcome to Romania.

Dar, revenind la actori, cel care iese in evidenta este si cel cu o experienta cinematografica mai cuprinzatoare, Razvan Vasilescu care a mai jucat printre altele in Stejarul, Marfa si Banii, California Dreamin’ si a facut un minunat rol din Nikki Ardelean, Colonel in Rezerva.

Ce spun criticii despre Undeva la Palilula?

Va puteti imagina ca filmul nu are note nici pe Rotten Tomatoes nici pe Metacritic, asa ca am apelat la site-uri si bloguri romanesti pentru cateva pareri. Am gasit o recenzie buna si restul cam negative.

Pe cinemagia.ro Undeva la Palilula are nota de 6.8, pe cand recenzia lui Mihnea Columbeanu de pe acest site spune ca “dificultatea si complexitatea fara precedent a imageriei, a mijloacelor tehnice si a elementelor logistice depasesc cu mult tot ceea ce s-a facut in filmul romanesc al ultimelor decenii […] dar in lipsa unei cunoasteri cat de cat mai aprofundate a intentiilor autorului, analiza procesului parcurs de acestea pana la realizare devine problematica, iar concluziile ajung in zona unei severitati poate nemeritate. Asadar, cu rezerva cuvenita, nu-mi ramane decat sa afirm ca Undeva la Palilula sfarseste prin a fi doar un minunat exercitiu de stil in sine – culmea, obositor si chiar plicticos, de la un moment dat…”

Cristian Tudor Popescu crede ca filmul merita vazut caci e plin de imagini fascinante dar “Ma vad silit sa folosesc cuvantul kivetsch in legatura cu compozitia  d-lui Purcarete, care nu e teatru filmat, cum se temeau multi, in schimb e film teatralizat si muzicalizat in exces.”

Andrei Gorzo de la Dilema Veche e si mai dezamagit de film spunand ca e “socant de lipsit de inteligenta, atat in ceea ce spune, cat si in felul in care o face”, iar ca toate imaginile suprarealiste prezentate prin efecte speciale “nu sunt altceva decat party tricks”.

Recenzia aproape complet pozitiva ii apartine lui Vladimir Cretulescu de la evz.ro care concluzioneaza ca “Debutul lui Silviu Purcarete pe marele ecran aduna la un loc tot ce are mai bun cinematografia romaneasca – de la scenografi pana la machiori, de la costumieri la sunetisti.”.

O fi adunand filmul tot acest talent, dar tot degeaba.

Verdictul KoolHunt.ro

Purcarete si-a facut moftul de a face un film si ma indoiesc ca il va interesa ce zice critica despre el, pacat doar ca din banii investiti de CNC in acest film se puteau face chiar doua filme mai putin “ambitioase”, si doi regizori care asteapta ceva de lucru puteau continua in a pune filmele romanesti in lumina internationala, caci de Undeva la Palilula ma indoiesc ca va face turul festivalurilor. Concluzia, si aici o sa radeti, e ca filmul totusi merita vazut. Nu pentru ca ar fi el bun, dar pentru ca este altceva, si lumea bizara in care se afla te poate fascina doua ore.

6 comentarii »

  • Orin said:

    Dac? îmi aduc bine aminte, po?ta?ul despre care vorbe?ti îi aduce personajului principal vestea mor?ii tat?lui s?u.
    Vorbind despre actorii sibieni, mie mi-a pl?cut mult rolul f?cut de Chiriac, în rest, ai dreptate, se pierd în multitudinea de simboluri aruncate de-a valma.
    Mai mult decît de un joc nou, eu îl suspectez pe Purc?rete ?i de un oarecare cinism, con?tient c? publicul îi acord? prezum?ia de genialitate, a-i nega valoarea ar fi un sacrilegiu. Am mai întîlnit silogisme de genul ?sta: X este genial în domeniul Y, în concluzie, dac? X face o încercare în domeniul Z (în care este complet pe lîng?), automat X este genial în domeniul Z.
    A f?cut ?i Iulia Blaga o critic? foarte fain? în HotNews.

  • Undeva la Palilula (2011) said:

    […] senzatia ca nu se intampla nimic, desi e in permanenta agitatie si culoare. Mihai Kolcsar – Raluk Purcarete si-a facut moftul de a face un film si ma indoiesc ca il va interesa ce zice critica […]

  • Undeva la Palilula (2011) > Blog de Cinema said:

    […] senzatia ca nu se intampla nimic, desi e in permanenta agitatie si culoare. Mihai Kolcsar – Raluk Purcarete si-a facut moftul de a face un film si ma indoiesc ca il va interesa ce zice critica […]

  • La Noaptea Alba a Filmului Romanesc luam pulsul cinematografiei autohtone | KoolHunt.ro - Filme, restaurante, cafenele, ceainarii, baruri din Bucuresti said:

    […] Lor li se adauga unul dintre cele mai bizare produse ale cinematografiei romanesti a ultimilor ani, Undeva la Palilula, pe care eu nu intentionez sa il […]

  • Castigatorii Premiilor GOPO 2013 | Koolhunt.ro - Vezi Bucurestiul cu alti ochi said:

    […] Adrian Silisteanu – Undeva la Palilula […]

  • gheorghe said:

    Buna seara,
    Sunt un mare consumator de filme. Cand gasec un film prost vizionez pelicula pana la capat pentru a o compara cu filmul “The Collector” care in viziunea mea este cel mai prost film facut vreodata.Am gasit ceva apropriat de acesta, se cheama “Machete” dar nu-l bate.
    Autorul pentru mine s-a intrecut cu sine si a elucubrat ceva deosebit care duce prostia si aici puteti adauga pe linie_________
    scarbosenie tampenie etc….la valente maxime.Pot sa spun ca am gasit cel mai prost film facut vreodata.The Collector a fost batut.
    Imi pare rau vazand in distributie nume foarte mari .In fata lor ma inchin dar au participat la ceva dezagreabil…
    Filmul va fi vizionat si de copiii de acum.Eu am trait comunismul a fost o perioada neagra,dar ei nu vor intelege nimic din aceasta parabola absurda.
    Ar fi vorba de o societate virtuala (vezi spitalul)dar de ce apar pozele fostilor tovarasi.Ori e abstract sau avem nume…?Se insinueaza revolutia prin nasterea copilului cu picior de capra;si furtul ei cand “Serafim” taie …este foarte …..TAREEE….
    Sper ca filmul a fost facut cu buget privat astfel premiile vor fi de mare consistenta.
    Domnule Autor va rog sa-mi multumiti pentru ca am vizionat aceasta productie super proasta…
    Imaginea si efectele sunt super OK. Bravo pentru profesionisti…restul spunea unul din personaje “C”.
    Cu STIMA …

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*