Home » Filme

Unchiul Boonmee Care Isi Aminteste Vietile Anterioare – O calatorie interioara

16 March 2011 scris de 1 comentariu

CoolRank: 7.5/10

atmosfera & entertainment: 6/10

regie: 9/10

actori: 8/10

scenariu: 8/10

montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.0/10

Acum ca a trecut nebunia Oscarurilor ne putem concentra pe lucruri mai relevante. Anual festivalul francez de filme de la Cannes ofera propria versiune asupra celor mai bune filme ale anului; un juriu format din figuri ale cinematografiei internationale premiaza filme prezentate din lumea intreaga, chiar daca filmele nu au in spate bugete imense, nu au incasari record sau nici macar nu au fost puse in circuit in afara festivalurilor.

Editia de anul acesta va avea loc abia in Mai, asa ca doresc sa privim putin in urma la castigatorul editiei de anul trecut, care si-a facut de curand aparitia si in putine cinematografe comerciale: filmul tailandez Unchiul Boonmee Care Isi Aminteste Vietile Anterioare. (traducerea titlului imi apartine; nu am gasit traducerea romaneasca oficiala si nu vad de ce as folosi-o pe cea englezeasca).

Fantomele nu sunt atasate de locuri, ci de oameni

Boonmee (interpretat de Thanapat Saisaymar)  este un barbat pe la vreo 50 de ani care sufera de o boala a rinichilor. El se retrage la ferma sa de la tara pentru o cura linistita, ajutat de un imigrant ilegal pe post de asistent. Filmul incepe cand cumnata sa impreuna cu fiul ei vin in vizita. Seara, cand toti sunt la masa, li se alatura pe neasteptate fantoma sotiei decedate a lui Boonmee si fiul lor care a disparut cu ani in urma si s-a intors in forma de spirit al padurii.

In progresia sa negrabita si meandrica, filmul se prezinta cu imagini ale naturii si ale omului si cu discutii nedramatizate despre fragmentele zilnice ale vietii. La final Boonmee si grupul fac o calatorie in padurea intunecata din apropiere, ajungand la o pestera unde inceputul unei vieti anterioare ne e prezentat intr-o scena intunecata, onirica si incarcata cu simbolism, ca apoi sa ajungem la finalul vietii curente.

Plutire de pana

Des ne este dat sa auzim de la cinefili autoproclamati lamentarile despre conventionalizarea filmelor, despre regulile pe care toate filmele comerciale le urmaresc devenind astfel previzibile. Si este un punct de vedere valid, singura problema fiind ca filmele citate de acestia cu mandrie sunt la fel de conventionale care oricare altele. De la Coppola, Scorsese si Spielberg la Lars von Trier si Gus van Sant, toti urmaresc conventii, o fac mai subtil si regulile sunt mai putin evidente, dar asta nu schimba nimic. A avea un fir narativ e o conventie, a avea personaje care urmaresc acest fir si se supun unei drame e o conventie.

Cand un film insa renunta la regulile de baza al cinematografiei, cand e cu adevarat anticonventional (in limitele posibilului), aceeasi „iubitori de filme” denunta pelicula ca fiind „o labareala pseudo-artistica in care inaptitudinea este deghizata ca si simbolism si ermetism”.

Si asa ajungem la Uncle Boonmee caruia ii lipseste acea calitate de a fi destul de original pentru a fi acceptat de snobi, dar nu prea original pentru a nu-si aliena publicul. Un film meditativ si anti-narativ care-si gaseste egalii in filme de genul „Al Saptelea Pecet” a lui Bergman sau „Oglinda” a lui Tarkovsky.

Desfasurarea aproape fragmentara nu ne da motivatiile personajelor, nu exploreaza drama lui Boonmee de a fi pe moarte sau zbaterea acceptarii acestui destin. Suntem prezentati in schimb cu imagini si momente, discutii si liniste, schite a unor povesti pe care le umplem noi dupa sufletul si mintea noastra.

Despre regizor si actori ce se poate spune?

Pentru regizorul tailandez Apichatpong Weerasethakul nu e prima data cand e premiat de catre juriul de la Cannes, castigand Un Certain Regard in 2002 si Premiul Juriului in 2004, iar Palme d’Or-ul de anul acesta demonstreaza o cariera si o viziune consistenta si o imbunatatire progresiva. Desi filmul e fragmentar si nu are o directie clara, regia in schimb e sigura pe sine si bine calculata. Stilul similar filmelor documentare contrasteaza imaginile poetice prezentate, dar acest contrast doar intareste impactul lor. Si pot sa spun ca de la Apocalypse Now nu am vazut o cinematografie cu afect atat de puternic si atatea imagini singulare memorabile.

Actorii sunt in mare parte amatori si cu siguranta cu totii necunoscuti unui public strain, dar asta nu micsoreaza eficienta lor. Actoria e minimalista, actorii prezentand o complacere continua si nu se lasa tulburati de nici un eveniment (calmul personajelor din scena cand o fantoma apare brusc la masa e amuzant si aproape frustrant pentru publicul occidental). Cat de mult acest calm este influentat de regie si cat de mult de mentalitatea locala nu stiu, dar pentru mine a functionat creand o atmosfera linistita si incarcata, aproape sacrosancta.

Ce spun criticii despre Unchiul Boonmee?

Criticii de pe RottenTomatoes.com i-au acordat lui Uncle Boonmee 87% fresh, nota publicului de pe acelasi site ajungand insa doar la 52%, fiind pentru prima data cand vad o discrepanta atat de mare intre cele doua. Metacriticului i-a placut Uncle Boonmee si mai mult aparent, nota data de acesta fiind de 89 din 100.

Criticile sunt majoritatea pozitive; Rob Humanick spune ca filmul e „etereal, meditativ si surprinzator de amuzant in unele locuri”, iar Kennet Turan ca filmul e „acea combinatie unica a extraordinarului si a mondenului”. Cei de la Empire considera ca „e cel mai bizar castigator al Palm d’Or-ului de o buna vreme incoace” in timp ce criticii mai putin impresionati, putini e drept, se plang ca filmul e plictisitor, taraganat si lipsit de intensitate.

Verdictul KoolHunt.ro

Un film meditativ si lent care tinde mult mai mult spre arta decat spre entertainment, pe care nu l-as recomanda majoritatii prietenilor mei, dar pe care il recomand cu mare caldura celor care cauta o experienta cinematografica poetica si care atinge corzi mai adanci decat cele atinse de povesti si situatii dramatice.

1 comentariu »

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*