[Titlu in limba romana: Sapte psihopati si un caine]

CoolRank: 8.5/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 8/10

– actorie: 8/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 7.5/10

Nota IMDb: 7.8/10

Din seria filmelor care nu au primit nici pe departe tam-tamul promotional pe care l-ar merita, apare acum pe sfarsit de an Seven Psychopaths al lui Martin McDonagh, nume care s-ar putea sa va sune cunoscut daca ati vazut In Bruges, fiind scenaristul si regizorul acelei mici comedii geniale (hint: vedeti In Bruges). Si de data asta, McDonagh e atat scenarist cat si regizor, si din nou ne prezinta o combinatie delicioasa de genuri care face un elegant slalom intre comedie, drama si film brutal cu mafioti.

You think I’m not serious just because I carry a rabbit?

Marty (Colin Farrell) este un scenarist de la Hollywood care are probleme cu noul sau proiect, un scenariu despre sapte psihopati. Prietena sa (Abbie Cornish) nu mai suporta caderile sale in alcoolism si il da afara, astfel incat Marty trebuie sa locuiasca cu prietenul sau cam zalud, Billy (Sam Rockwell). Acesta se ocupa de o afacere prin care el si un barbat in varsta, Hans (Christopher Walken), rapesc cainii unor oameni bogati, pentru ca apoi sa culeaga recompensa. Din pacate, micul shih-tzu pe care cei doi l-au rapit apartine unui cap de mafie fara scrupule (Woody Harrelson), care nu iubeste nimic in afara de cainele sau, si ar ucide pe oricine pentru a-l recupera.

Inevitabil, Marty este implicat in aceasta situatie periculoasa, iar el, Billy si Hans fug in desert pentru a contempla la natura intunecata a omenirii si sa se pregateasca pentru inevitabilul show-down care urmeaza sa se desfasoare cu membrii mafiei.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Inainte de a intra in lumea filmului, Martin McDonagh s-a facut remarcat in Marea Britanie si apoi in lumea intreaga ca scriitor de teatru, piesa sa The Pillowman mai ales fiind jucata pe multe din scenele mari din lume. Dupa ce a luat Oscarul pentru scurt-metrajul Six Shooter, usa spre cinematografie i-a fost larg deschisa, iar el nu a dezamagit, producand unul din cele mai memorabile, originale si adorate filme din ultimii ani, In Bruges, un cult-classic instant. In filmul de fata, el pastreaza temele violente combinate fara gres cu mult umor care reiese intotdeauna natural din situatie si cu un substrat de drama bine contruit si care nu lasa niciun fir despicat si neterminat.

Filmul de fata prezinta povestea propriei sale scrieri, personajul principal fiind avatarul lui McDonagh in film. La fel ca pelicula unui alt film care nu a facut valuri prea mari in ciuda constructiei sale ingenioase, si anume Adaptation., filmul lui Spike Jonze dupa scenariul lui Charlie Kaufman, in care scriitorul cult (Eternal Sunshine of the Spotless Mind, Being John Malkovich) se pune pe sine ca personaj principal, incearca sa ne prezinta povestea despre dificultatea de a scrie filmul pe care il vedem. Aici povestea writer’s-block-ului lui Marty este combinata cu povestea mult mai comerciala a gangsterilor, personajele facand insa mereu aluzii la ideea ca actiunile prin care trec ei sunt pagini de scenariu.

Si ce personaje! Alt talent al autorului-regizor este abilitatea de a crea personaje unice si memorabile. Desigur, contributia actorilor nu trebuie neglijata, iar si aici, ca si in In Bruges, regizorul a reusit sa adune o lista impresionanta de artisti: in rolul principal il avem pe Colin Farrell, care pare a dezvolta o relatie cu McDonagh, ca si Burton cu Depp sau Fincher cu Pitt. Dupa cum a demonstrat si in alte filme (In Bruges, Horrible Bosses, The Way Back), Farrell este mai mult decat capabil de a balansa umorul cu actiunea si cu momentele mai intense emotional. De altfel, acelasi lucru se poate spune si despre Woody Harrelson (Natural Born Killers, The Thin Red Line, Zombieland).

Alt nume mare este Christopher Walken, care cam se joaca pe sine in orice rol al sau, dar intr-un fel care ne face sa nu ne saturam. Cel mai memorabil insa este Sam Rockwell, care in opinia umila al acestui critic este cel mai versatil si talentat actor al generatiei sale. Fie ca are un rol principal (Moon) sau unul secundar (Charlie’s Angels, The Green Mile, Gentlemen Broncos) se vede ca acest om isi iubeste slujba si ca orice ar face se simte complet in pielea sa in fata camerei. Aici, el joaca rolul lui Billy, prietenul cam nebunatic al lui Marty, care contribuie la pregatirea incurcaturilor la fel de mult cat contribuie la rezolvarea acestora, si a carui versiune ultra-violenta si kitschos de dramatica despre cum ar trebui sa se termine filmul lui Marty a dat cele mai amuzante zece minute pe care am avut placerea sa le vad pe ecran in ultimii doi-trei ani.

Alte nume notabile sunt desigur mereu privibilul Tom Waits (Down by Law, The Imaginarium of Doctor Parnassus) si Michael Pitt (Last Days, Funny Games US, Boardwalk Empire).

Ce spun criticii despre Seven Psychopaths?

Pe Rotten Tomatoes Seven Psychopaths a totalizat un certified fresh de 81%, pe cand pe metacritic Seven Psychopaths are nota cam de mica de 66 din 100. Peter Brashaw de la The Guardian observa ca dupa o vreme firul narativ isi pierde inertia si din acel moment nu isi mai revine, iar alti critici nu au fost impresionati de meta-structura scenariului.

Altii insa s-au lasat dusi de val si s-au distrat de minune in timpul filmului. Kim Newman de la Empire Magazine considera ca filmul e incredibil de entertaining, nesfarsit de citabil si are un cast perfect.

Verdictul KoolHunt.ro

Daca ati vazut In Bruges, atunci stiti la ce sa va asteptati si de la acest film – absenta unui loc cu personalitate, ca micul oras belgian care crea atmosfera, se observa si momentele dramatice care isi transcend mediumul si ating la alt nivel sunt mai putine, de fapt as zice ca se limiteaza la unul singur, dar, cu toate astea, ramane un film extrem de amuzant, fara sa ieftineasca umorul, drama sau violenta pe care ne-o pune in fata, fiind cu siguranta printre cele mai originale filme ale anului.