Home » Evenimente

Masterclass Radu Mihaileanu – Reteta libertatii si pasiunii totale

23 March 2012 scris de Niciun comentariu

Mihaileanu, regizor auteur care, desi plecat din tara in ’80, inca vorbeste romana cu fluenta oratorului innascut (si ocazionale frantuzisme ale bilingvului), a fost invitat la B-est IFF cu ultimul sau film, La source des femmes. Suindu-se pe scena Studio-ului dupa proiectia din prima seara, primea aplauze si ovatii din partea publicului – poporul isi imbratisa fiul ratacitor. Cum ne mai plac ai nostri cand revin multipremiati…

Ce-i drept, un artist roman care a dovedit ca se poate – desi, da, intr-un mediu strain, mai pregatit, cultural si ca infrastructura, sa impinga talentele in fata. Cum reuseste Mihaileanu sa dea lovitura dupa lovitura pe piata europeana si mondiala nu era un subiect pe care impatimitii artei a saptea si-ar fi putut permite sa-l rateze. Asadar, ziua urmatoare, sala Berlogea a facultatii de arte teatrale era full. Organizat intr-o conjunctura festivaliera, si, aflam la sfarsit, inghesuit nu chiar cu usurinta in programul ocupatului regizor, acest curs razant care-i viza pe UNATC-isti era urmat de pasarea unui Premiu de Excelenta din mainile directoarei B-est, Dana Dimitriu, in cele ale regizorului.

Momentul “premierii ad-hoc” venea ca o confirmare, cumva “se cerea”, si in niciun caz nu s-a clasat nici in top 3-ul highlight-urilor zilei – acest podium era deja ocupat de cuvintele lui Radu, care timp de doua oare tinusera spectatorii prinsi in mreje si nu alunecasera o data pe teren accidentat. Discursul lui, daca-l putem numi asa, nu parea invatat pe de rost, sau repetat ad nauseam, avea in schimb simplitatea exprimarii pe care o ghicesti naturala cineastilor de geniu. Cei care stiu ca filmele sunt o opera de arta, care stapanesc tehnicile aferente acestui mediu, basca pe cele doar tangential legate de arta lor – si care lucreaza metodic, migalos, din dragoste.

Despre Chaplin: ne arata ca unul mic poate sa-l invinga, prin agilitate, inteligenta, umor, pe unul mai lent si mai prost

Venit setat pe ideea de a preda, Mihaileanu a reusit sa inspire o sala de studenti la actorie, regie, scenaristica etc. – desi anunta din start ca “fiecare trebuie sa-si gaseasca motivarea si metoda”, toti aspirantii la o cariera de succes in domeniu tanjeau din scaun dupa retete. Regizorul ii indemna insa, prin propriul exemplu, sa se gaseasca pe ei insisi – tema operei lui e evadarea, libertatea, dar unghiurile altor cineasti (in devenire) pot fi cu totul altele. “Important e sa stiti exact cine sunteti, de ce sunteti si ce vreti sa faceti”.

Desi grosul acestei auto-descrieri – a lui si a procesului sau creativ – s-a adresat celor care nu stiu inca de unde sa apuce un film, Radu explicand pe etape cum lucreaza si hipnotizand generatia tanara a viitorilor cineasti – au existat si divagari de la abordarea how-to-ista. Expunandu-si parerea despre starea lumii (“Diversitatea punctelor de vedere cladeste democratia”) sau a Frantei (care favorizeaza si sustine, nu in ultimul rand financiar, cinema-ul autohton) il simteai un om conectat la pulsul omenirii. Vorbea cocotat pe o masa, fara pic de aere sau cenzuri, cu o generozitate rar intalnita pe la noi.

Sunt un dictator! – si alte momente de colaps gravitational al falcii de spectator

Absorbiti, in causul palmei lui Mihaileanu, spectatorii au ramas pana la final, multi dintre ei stand in picioare sau pe jos. Pentru ca livra invataminte, experienta, castigate de-a lungul a multi ani de munca, pe banda rulanta. Trimitea des la filmografia sa si in special la cel mai recent film al sau, La source des femmes, al carui subiect indeplineste cerintele lui: “un subiect pe de-o parte umoristic, pe de-o parte tragic, pe de-o parte absurd, si pe de-o parte pe care nimeni nu l-a remarcat pentru ca e diferit”. In afara de a fi specific, subiectul trebuie sa aiba un “ecou universal”: cu La source… am rezonat si cei de la Cannes, si noi, aici, chiar daca experienta de zi cu zi a femeii arabe nu ne este familiara.

Mihaileanu continua pe firul dezvoltarii, purtandu-ne intr-o calatorie imaginara de la subiect, prin sinopsis, pre-productie, documentare si pana la munca pe platou propriu-zisa. Punctele notabile atinse de el pe acest parcurs sunt recomandate cineastului in devenire si insumeaza un adevarat tutorial. Printre asii care trebuie adunati in maneca:

– ideea de subiect trebuie sa fie buna, nu fals-buna, “cand subiectul nu e destul de bogat ca sa se dezvolte […] Unele subiecte mor de moarte naturala, alte continua si altele devin urgente – deci in capul meu incep imediat sa se deschida sertare, usi…

– asigura-te ca personajele tale sunt credibile, cauta persoane reale care, prin experienta lor de viata, corespund celor imaginate de tine (documentarea teoretica, “o perioada cam de 2-3 luni de zile, unde incercam sa citim cat mai mult, documentare, tot ce e filmic, audio, [urmata de cea fizica] unul dintre momentele cele mai fericite din procesul de creatie pentru mine”)

– noteaza-ti emotiile pe care le incerci intalnind persoanele reale si ascultandu-le povestile, caci ele pot deveni scene in film. De exemplu, pentru La source…, “cand mi s-a povestit scena cu dusul – ca prima oara cand au venit, au facut dus si mai multi ne-au povestit cum acopereau scurgerea apei, ca nu vazusera in viata lor atata apa scurgandu-se si pierdandu-se in atat de putin timp.

treatment-ul, “cam de 30-40 de pagini, unde scrii povestea ca pe un roman […] perioada cea mai importanta in scriitura, in echilibrarea structurii, momentelor, personajelor.

– producatorii trebuie sa aiba cunostinte solide, “care sa-ti dea un raspuns pe care tu nu poti sa-l vezi, pentru ca esti prea bagat inauntru.” Un exemplu dat de Radu era al filmului The Artist, care, inainte de-a fi oscarizat, nu gasise finantare – “nimeni nu vroia sa-i dea bani, toata lumea spunea: ‘Sunteti nebuni?’ Michel e un prieten de-al meu, imi plangea pe umar [pentru ca toti credeau ca] lumea de la televizor va schimba programul sau va incerca sa repare televizorul – asta pana cand producatorul Thomas Longmann i-a dat o sansa.

– la incropirea primei versiuni de scenariu, “mai dau o patura de personal, sa ma intreb inca o data – Radu, de ce filmul asta e al tau?” Scenariile lui Radu vor avea pana la final 12-13 draft-uri, pentru ca se adauga ideile colaboratorilor veniti pe parcurs, ale actorilor, ale operatorilor etc. “Sunt un aspirator!” Montajul se face din scriitura: “Incepi sa creezi montajul si ritmul, sa le vezi din scriitura.

inca de la sinopsis trebuie sa anticipezi viata filmului, in vederea promovarii lui:“un bun producator trebuie sa aiba o gandire pe termen lung, stiind ca filmul va fi gata cam in doi ani si sa incerce sa-si imagineze ce se va intampla in doi ani, din punct de vedere social politic etc.”

– actorii nu trebuie sa fie neaparat “apropiati de rol”, ci sa aiba “o paleta foarte mare, inteligenta si generozitate”, sa se poata adapta la aventura implicata de filmarile on location si, nu in ultimul rand, sa fie naturali… chiar cand nu vorbesc pe limba lor! Cativa dintre ei vor fi vedete pentru ca, desigur, “cu vedetele se finanteaza. Cand te duci la financiar nu e suficient sa le placa scenariul, sau sa fie un regizor bun”. Pe acest subiect, al lucrului cu actorii, a vorbit mult Radu, aratandu-se un bun psiholog al mintii umane si, da, un expert manipulator: “orice actor, in complexitatea si subtilitatea lui sublima, are ceea ce numesc eu butoane. In orice moment intr-o scena vom avea poate nevoie de un buton. De un buton pentru a declansa o stare pe care actorul n-a atins-o pentru ca constientul opreste prea mult inconstientul.

Radu Mihaileanu, virtuoz si vizionar – Realitatea cateodata e mult mai nebuna decat fictiunea

Din punct de vedere financiar, Franta este intr-adevar o masina bine unsa de lansare a filmelor. Mihaileanu povestea cum unii “genii politici ca André Malraux au pus bazele unui sistem de nutrire a spiritului de cineast independent: un mecanism atat de complex si atat de diversificat, incat suntem capabili – una, sa producem 240 de filme pe an, sa avem inca in sala 220 de milioane de spectatori, sa avem numai 40% din procentaj, pe bilete, de filme americane […] si sa coproducem […] cinematografiile din lumea intreaga.” “Pretul la bilet in Franta […] 18% se duce spre productia nationala franceza. Deci cand un film american merge ca Titanicul, face 21 de milioane de spectatori, suntem fericiti.

Insa razboiul cu cinematografia de dragul balantului final nu este castigat, iar regizorul este la curent cu noile si viitoarele obstacole din calea cinematografiei de calitate, considerand ca “activitatile politice, audio-vizuale [sunt] astazi indispensabile din punct de vedere si national si european, sa se apere aceasta libertate – ca toata lumea sa se poata exprima liber”. De exemplu, un potential adversar care se profileaza la orizont este, in opinia lui Mihaileanu, televiziunea integrata. Un mamut amenintator care speram ca nu-l va dovedi pe artist – ar fi o pierdere de nesuportat pentru fanii cinema-ului frantuzesc, printre care ma numar si eu.

Cumva, pe nesimtite cum i se cade oratorului cu har, Mihaileanu a impletit in tesatura-discurs despre filmele sale si probleme istorice, politice, sociale, de la comunism la criza mondiala. Aceasta din urma considerata de el “un efect, nu o cauza […] poate din cauza prostiei. Pentru ca daca am fi fost un pic mai inteligenti, am fi vazut dinainte ca virtualitatea […] si toate problemele bursei creeaza niste bule virtuale. […] Astazi suntem intr-o absurditate, care e un film tragi-comic de facut, unde te duci la maternitate, se naste un bebelus si ii dai trei palme si ii spui ‘Tu imi datorezi 12 mii de euro!’” Toata sala – tineri artisti, idealisti si prea putin preocupati de piedici – a izbucnit in ras, caci, desi era sinistra comunicarea ca “lumea noastra e indatorata pe trei generatii”, modul livrarii evita sa ne deprime, ci ne dezarma in fata acestui fin observator al statu-quo-ului.

Important este sa va bateti!

Cu ce am ramas din masterclass-ul lui Radu Mihaileanu? Poti instrui fara a cadea in capcana didacticismului, poti realiza ceva durabil cu o minte brici, nu batandu-te cu morile de vant, doar poate cu Goliatii politicului. Ce conteaza insa, mai presus de receptia publicului si/sau a criticii, este ca filmul sa te reprezinte – si sa fie conform cu adevarul, pentru ca “audio-vizualul si mai ales cinema-ul e vectorul de educatie cel mai important in lume.” Si am ramas cu pofta de-a vedea un nou film de-al lui – aflat in coacere, cel cu masai, mentionat ca un teaser ici-colo printre povete si povestiri, va fi probabil inca un “tratat” despre o cultura rar explorata pe ecran, pe care abia asteptam sa o surprindem filtrata prin “patura de personal” a lui Mihaileanu.

Credit foto: BucharEST IFF (www.cristinastanciu.com)

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*