[Titlu in limba romana: Ea]

KoolRank: 8.5/10

– atmosfera & entertainment: 8.5/10

– regie: 8/10

– actori: 8/10

– scenariu: 9/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 8.4/10

Am mers sa o vad, pe Ea, fara sa stiu nimic despre, nici macar un trailer nu am deschis. Stiam doar posterul siclam cu prim-plan-ul lui Joaquin si a lui privire usor sociopata. Cu toate ca filmul este categorizat drept o drama ce isi dezvolta actiunea intr-un viitor nu prea indepartat din Los Angeles, sunt foarte dese momentele in care razi cu lacrimi. Spre exemplu nu am inteles niciodata, pana acum, de ce unii oameni tin o pisica moarta langa patul din dormitor. Dar a ramas totusi intrebarea legata de moda viitorului cand barbatii vor purta pantaloni de lana ridicati pana peste burta.

The idea really hurts, of not knowing wich fellings are real and wich are not

Filmul incearca sa explice viitorul relatiilor interumane prin intermediul lui Theodore Twombly (interpretat de Joaquin Phoenix) un tip la 30 si de ani, ce lucreaza pentru o agentie care concepe si redacteaza scrisori pentru diversi clienti. Partea placuta a filmului este aceea ca viitorul descris nu pare deloc strain zilelor noastre, unde relatiile si interactiunile dintre oameni se realizeaza mai mult electronic, via SMS, email si cam tot ce tine de digital, iar cele fizice se cam diminueaza, noi deja preferand sa interactionam cu un telefon sau dispozitiv de orice fel in detrimentul unei alte persoane.

Povestea incepe prin a-l prezenta pe Theodore, om foarte sufletist, care pune pasiune in ceea ce face si intelege foarte bine relatiile dintre oameni, empatizand cu ei. Din acest motiv, Theodore este foarte bun in meseria lui, reusind mereu cu brio sa isi ajute clientii atunci cand au nevoie de serviciile sale, si anume sa-si exprime sentimentele fata de o persoana draga. Singura si cea mai mare problema a lui este ca, desi face o treaba excelenta pentru altii, esueaza lamentabil cand vine vorba de relatia lui si de persoana pe care o iubea enorm – fosta lui sotia. Theodore este separat de aceasta si urmeaza sa divorteze, tocmai pentru ca, ii reproseaza ea, a lasat-o singura in relatie.

How it is to be alive in that room right now?!

Filmul ia o turnura interesanta tocmai atunci cand Theodore nu mai crede ca isi va reveni vreodata din punct de vedere emotional. Acum el se hraneste doar cu amintirea trairilor si emotiilor care pana nu demult ii invadau mintea si ii aratau frumusetea legaturii dintre doua persoane mai presus de simturi si cuvinte. Evitand cu fiecare ocazie orice tip de distractie care implica o alta persoana, se intersecteaza accidental cu o reclama in care este prezentat un nou sistem de operare pentru computerele si telefoanele viitorului, sistem care este descris ca fiind o entitate capabila de idei, gandire si constiinta, adaptandu-se personalizat in functie de fiecare utilizator in parte.

Dupa o lunga perioada de suferinta cauzata de despartirea sa de Catherine (interpretata de Rooney Mara) Theodore isi gaseste puterea de a zambi din nou datorita noului personaj din viata lui, si anume Samantha. Desi aceasta este doar un sistem de operare, un calculator cu voce umana si un ras foarte molipsitor al frumoasei Scarlett Johansson, Theodore este cucerit de noua lui partenera de viata. Theodore incepe sa redescopere placerea lucrurilor marunte din jurul lui, in mare parte datorita setei de cunoastere ce o motiveaza si o fascineaza pe nou-nascuta Samantha care, fiind limitata in simturi, exploreaza lumea inconjuratoare prin intermediul camerei de filmat din telefonul lui Theodore.

Growing with her or growing appart

Relatia dintre cei doi escaladeaza exponential, Theodore fiind fascinat de capacitatea Samanthei de a fi umana prin calitatile de care da dovada – intelegatoare, dragostoasa, grijulie si mereu alaturi de el, aproape distrugand linia de demarcatie dintre iubita si asistenta personala. La randul ei, Samantha este fascinata de Theodore si de experientele senzoriale care i se deschid alaturi de el, in completare cu intreaga cunoastere a umanitatii la care are acces instant prin intermediul internetului. Cu toate ca amandoi au nevoi si trairi total diferite, acest lucru nu ii impiedica sa vada si sa simta unicitatea relatiei lor si sa savureze la maxim putinul care ii leaga, dincolo de o definitie clasica a ce e real si ce nu.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Regia si scenariul filmului sunt asigurate de Spike Jonze despre care nu stiu sa fi regizat si alt film de lung metraj in afara de Being John Malkovich si Adaptation, iar ca scenarist stiu ca mai colaboreaza cu baietii de la Jackass. Pe de alta parte, a facut o treaba extraordinara din Her, un film pe cat de simplu in scenografie si interpretare, pe atat de exponential profund cand vine vorba despre ce inseamna viata. Cadre simple, bine organizate, suficient de aerisite pentru a fi umplute doar cu emotie, spectatorul nefiind deranjat cu detalii minore ce tin de lumea in care se petrece actiunea. Totul este lasat la imaginatia privitorului, cand si daca simte nevoia sa umple golurile.

Personajul principal, Theodore, prinde viata prin intermediul lui Joaquin Phoenix, cel mai cunoscut rol al sau fiind probabil cel din The Gladiator unde il interpreta pe Commodus, fiul nu prea intreg la minte al imparatului Marcus Aurelius. Vecina de bloc si prietena de o viata, cea care are parte de aceleasi trairi cand vine vorba de evolutia relatiilor, doar ca din perspectiva feminina, este Amy, de la numele ei real de actrita Amy Adams. A mai fost vecina cu Joaquin in filmul The Master de anul trecut, dar probabil o tineti minte din mai recentul Man Of Steel unde isi asuma deja consacratul rol al lui Lois Lane sau din si mai recentul nominalizat la Oscar American Hustle, unde chiar ea este nominalizata.

Catherine, fosta sotie a lui Theodore, cea care creeaza precedentul pentru acest rollercoaster al trairilor din film, este interpretata de Rooney Mara, fata cu dragonul tatuat din The Girl With the Dragon Tattoo.

Olivia Wilde are si ea un mic rol in film, mic in sensul ca nu s-au deranjat nici macar sa ii dea un nume personajului interpretat de ea, fiind doar fata cu care Theodore se intalneste intr-un blind date (si tot la fel de orbeste pleaca din poveste).

Samantha, sistemul de operare, este adus la viata prin vocea fermecatoarei Scarlett Johansson. Indiferent in ce filme a mai jucat Scarlett, eu unul m-am indragostit de ea cand am vazut-o pentru prima data in filmul Lost In Translation.

Samantha Morton nu are nici un rol in acest film, insa ea a fost cea care a tras prima varianta de voce pentru Samantha. La montaj, Spike Jonze a considerat ca vocea ei nu se muleaza perfect pe poveste si a inlocuit-o cu Scarlett, pastrand totusi numele.

Ce spun criticii despre Her?

Ma bucura faptul ca tomatometer-ul de pe RottenTomatoes.com indica un scor de 94% pentru Her, iar 86% din public il apreciaza, si pe buna dreptate. Si pe MetaCritic.com, Her se prezinta foarte bine, avand un metascore de 8.5/10 dat de public si un metascore total de 91/100.

Verdictul KoolHunt.ro

Ce mi-a placut in mod special la Her a fost faptul ca nu se pune deloc accent pe asumarea unui chip artificial pentru Samantha. Capacitatea ei de a intelege natura umana in prima faza si mai apoi trairi care ne sunt straine ar fi fost tinute in frau de un corp material daca ar fi existat. Her este in antiteza cu filmul A.I. unde personajul central, o fiinta cu inteligenta si trup artificial, se chinuie sa inteleaga ce inseamna sa fii om. Aici Samantha tinteste spre mai mult, spre ce inseamna sa fii viu si sa traiesti, spre a intelege dupa ce criterii cataloghezi o emotie ca fiind reala sau nu. Ca orice fiinta are nevoie sa evolueze pentru a trai si pentru a se cunoaste pe sine, iar relatiile si conexiunile de orice natura dintre fiinte sunt cele care ne ajuta sa facem asta.