Home » Acum la cinema, Filme

Hannah Arendt – “Cel mai mare rau din lume este cel pe care nu-l comite nimeni”

11 August 2013 scris de 1 comentariu

[hannah-arendt-barbara-sukowa3Titlu in limba romana: “Hannah Arendt”]

KoolRank: 8/10

atmosfera & entertainment: 7.5/10

regie: 8/10

actori: 9/10

scenariu: 8/10

montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.1/10

Regie: Margarethe von Trotta An: 2012
Actori: Barbara Sukowa, Axel Milberg, Janet McTeer Genul: drama, biografie

 

hannah-arendt-barbara-sukowa6Faimoasa si controversata ganditoare a secolului XX, de origine Jüdeo-germana, Hannah Arendt, participa, in calitate de jurnalist, la procesul uneia dintre cele mai tenebroase figuri ale regimului nazist, Adolf Eichman, care are loc la Ierusalim, Israel, la 12 ani dupa incheierea celei de-A Doua Conflagratii Mondiale. In urma enuntarii opiniei personale despre acest eveniment la care este martor direct, se creeaza controverse enorme, care o pun pe aceasta in vizorul opiniei publice, dar pun in balanta si relatia cu prietenii ei apropiati.

Dupa opinia mea, chiar tendinta ei de a fi obiectiva – afectata, evident, in multe ocazii, de subiectivitatea ei – si deplina ei sinceritate “politica“ i-au creat statutul de personalitate controversata. De exemplu, nu putea sa produca decat scandal si consternare atat printre respectivii prieteni, cat si printre liderii si propagandistii sionisti fraza aceasta, scrisa in iunie 1964, in “Cuvantul catre cititor“ la a doua editie a cartii care a consacrat-o: “Astfel, numarul total al victimelor Solutiei Finale este o simpla presupunere – intre patru si sase milioane – si nu a fost niciodata confirmat, la fel ca si numarul total al victimelor din fiecare tara implicata“ (Hannah Arendt, Eichmann la Ierusalim. Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, pag. 5 – s.n., A.Z.). Sa scrii, cu nonsalanta, asa ceva, cand propaganda sionista mentioneaza in cartile, studiile, documentele si pe toate monumentele ca este vorba despre „6 (sase) milioane de victime“ nu insemna decat sa-ti pui „toata lumea-n cap!“ De aici, probabil, si compasiunea cu care regizoarea Margarethe von Trotta isi trateaza personajul.

hannah-arendt-barbara-sukowa5“I want to understand“

Avand certe trasaturi feministe, filmul Hannah Arendt ne prezinta o etapa restransa din existenta teoreticienei socio-politice germane, concentrandu-se pe prezenta ei in contextul procesului lui Eichman, rapit din Argentina de catre Serviciile Secrete israeliene si adus pe teritoriul statului nou infiintat, spre a fi judecat pentru implicarea sa in genocidul din lagarele de concentrare naziste.

Facand apel la ideologia Hannhei Arendt despre originea si semnificatia raului, regizoarea Margarethe von Trotta ne indeamna la meditatie si la constientizarea acestui aspect, prin punerea sub lupa a unei situatii istorice, care inca are ecouri profunde in contemporaneitate si se aplica in orice context social si cultural din prezent, indiferent pe ce coordonate geografice ne aflam.

hannah-arendt-barbara-sukowa4Una dintre cele mai proeminente figuri ale „Noii Scoli” de gandire, Hannah Arendt (interpretata de Barbara Sukowa), formata sub indrumarea lui Martin Heidegger, este surprinsa alaturi de cercul ei de prieteni intelectuali, tratand problematici esentiale ale vietii. Curand, destinul o poarta catre o noua etapa, fiind delegata, in calitate de corespondent al publicatiei The New Yorker, sa participe la procesul tinut in Israel, care il are ca protagonist pe infamul Adolf Eichman.

Hannah, desi de origine evreiasca si avand experienta prigonirii etnice, priveste cu detasare situatia lui Eichman, considerand ca autoritatile israeliene doresc, mai degraba, sa faca un spectacol propagandistic din „linsajul“ moral al fostului nazist, pe care il prezinta drept un birocrat dezumanizat de credintele fanatice ale unui sistem totalitar, care l-a facut sa renunte la facultatile lui umane, transformandu-l intr-o entitate fara discernamant, gata sa-si sacrifice propriul tata, daca acesta ar fi fost gasit vinovat de nesupunere fata de acel regim. Tot ea denunta autoritatile israeliene ca evita sa puna punctul pe i si sa ignore posibilitatea ca unii lideri ai comunitatilor/enclavelor evreiesti, vizate de regimul nazist, sa fie indirect vinovati, prin lipsa lor de atitudine si implicare, pentru moartea unui numar enorm de oameni fara vina.

Arendt judeca la rece, prin prisma unei logici cultivate pe parcursul pregatirii ei filosofice, si expune un punct de vedere neasteptat si considerat drept un act de tradare dureroasa, mai ales de catre o parte din prietenii ei si de comunitatea evreiasca din Statele Unite, unde Hannah, impreuna cu sotul ei, Heinrich Blücher (…), emigrasera.

hannah-arendt-barbara-sukowa2“Eu nu am iubit nici un popor, mi-am iubit doar prietenii.”

Margarethe von Trotta ne prezinta o Hannah Arendt calculata, darza si carismatica, o femeie a carei ratiune e la fel de taioasa ca un pumnal. Adesea acuzata ca este lipsita de caldura umana, ganditoarea isi recunoaste cu sinceritate lipsa de afectiune fata de mostenirea ei etnica, reiesind din acest subtitlu-citat ca este capabila, totusi, de atasamente dincolo de conventiile impuse de bagajul cultural.

Paradoxal, ea vede intr-unul dintre pionii importanti ai regimului nazist un om mediocru, nicidecum patologic, lipsit de profunzimi care i-ar putea justifica pornirile, gasindu-i circumstante atenuante pentru rolul jucat in genocid.

In decursul urmatorilor doi ani surprinsi si comprimati de regizoarea Margarethe von Trotte, care a conspectat corespondenta Hannhei cu apropiatii si a purtat discutii cu asistenta ei personala si cu membri ai anturajului, Arendt isi dezvolta teoria privitoare la „banalitatea raului“. In paralel o urmarim in viata de zi cu zi, alaturi de sotul ei, de cea mai buna prietena, Mary McCarthy (Janet McTeer), precum si in confruntarile ei ideatice cu contestatarii ei, care, in urma valvei starnite de opiniile sale, o forteaza sa renunte la catedra.

In paralel, von Trotte si co-scenarista Pam Katz fac un recurs la memorie si intrerup expunerea prin cadre reprezentand-o pe Arendt in anii ei de pregatire, pe cand se infiripa idila ei cu profesorul sau, Martin Heidegger. Din pacate aceste interventii sunt mai degraba obositoare, deoarece nu sunt nici suficient de puternice pentru a prezenta o alta latura a ei, Hannah Arendt-femeia, sa spunem, nici suficient de detaliate ca sa realizam in ce masura influenta din tinerete a determinat-o pe aceasta sa ajunga in punctul care face subiectul filmului cu titlu omonim.

Punctul culminant il constituie, insa, discursul final, pledoaria Hannhei Arendt in fata auditoriului format din studentii sai si o parte dintre rivalii care facusera front comun pentru a o inlatura din mediul universitar.

Aceasta transforma un proces juridic intr-un curs de filosofie, iar cele aproape zece minute in care ea pledeaza in apararea proprie amintesc, oarecum, de faimosul discurs al locotenent-colonelului Frank Slade, jucat magistral de Al Pacino in filmul Parfum de femeie. Nu doar ca este bine sustinut, argumentat si jucat cu insufletire, dar te face sa te detasezi de indoielile cu privire la justetea rationamentelor autoarei discursului, ceea ce inseamna ca, macar din punct de vedere cinematografic, filmul Hannah Arendt este izbutit si captivant, ridicandu-se la nivelul asteptarilor.

hannah-arendt-barbara-sukowa1Despre actori si regie ce se poate spune?

Cine este adevaratul vinovat atunci cand vietile atator oameni sunt curmate in moduri asa de infame? Cate fatete are raul si care este dimensiunea lui reala? Raul absolut apare doar in cazuri exceptionale, sau oricine se poate face vinovat de el, in functie de circumstante?

Regizoarea Margarethe von Trotte indrazneste sa puna aceste intrebari tulburatoare. Prin metode simple si o regie corecta, logica si fluida, von Trotte incearca sa prezinte intr-un mod precis o situatie care a marcat lumea contemporana, insa nu putem sa nu punem la indoiala anumite argumente partinitoare, care prezinta o Arendt rece, dar umana, in acelasi timp, insa oarecum incompleta din cauza circumstantelor atenuante pe care autoarea filmului i le confera.

Imaginile de arhiva cu Adolf Eichman in timpul procesului din Israel, peisaje pitoresti din Ierusalim si cadrele atente care redau perfect atmosfera Americii anilor ’60 fac din acest film unul impresionant, insa tot acest demers reuseste sa distorsioneze realitatea si faptul ca, daca nu cunosti prea multe despre un personaj precum Eichman, risti sa crezi ca el a fost, intr-adevar, o marioneta inofensiva, daca ar fi fost sustras din contextul real, si nicidecum unul din cei mai mari criminali ai istoriei, iar acest fapt imi ridica unele semne de intrebare cu privire la dezideratul Margarethei von Trotte si la intentiile ei mai mult sau mai putin ascunse.

Insa ceea ce da sarea si piperul filmului Hannah Arendt este jocul actritei Barbara Sukowa, care, in lipsa asemanarii fizice, compenseaza prin energie si pasiune, aducand un plus de carisma personajului real.

Ce spun criticii despre Hanna Arendt?

Recenziile favorabile in proportie de 72 la suta pentru filmul Hannah Arendt, prezentat pe Rotten Tomatoes dovedeste faptul ca autoarea acestui film a facut inca o data dovada talentului sau, precum si a insufletirii cu care Barbara Sukowa o infatiseaza pe celebra teoreticiana a „raului“ secolului XX.

„Scriitoarea si filosoafa Hannah Arendt este readusa la viata de fermecatoarea Barbara Sukowa in filmul Margarethei von Trotta“. – Marsha McCreadie, Village Voice

„Singura mea problema cu filmul Hannah Arendt este ca acesta nu a fost realizat sub forma de miniserie“. – A.O. Scott, New York Times

Cu un scor de 65 de puncte din 100, pe site-ul Metacritic opiniile sunt asemanatoare: “Hannah Arendt vorbeste despre morala, nu despre personalitate. Putea sa se descurce mai rau, in loc sa te indemne sa citesti cartile autoarei, asa cum, de altfel, o face“. – Michael Atkinson, Time Out New York.

Verdictul KoolHunt.ro

Dincolo de aspectele partinitoare, care intotdeauna apar atunci cand o opera de arta reda o anumita realitate prin perspectivele filtrului subiectiv al creatorului sau, judecand strict din punct de vedere cinematografic, Hannah Arendt este un film care place si mentine atentia treaza, dar mai important este ca el are un mesaj si ridica intrebari pe care cei mai multi nu indraznesc sa si le puna. El obliga la o gandire profunda si la o analiza onesta, nu doar a unui eveniment petrecut nu demult, dar si a conditiei noastre umane. Apoi, chiar aspectele partinitoare despre care am mentionat indeamna la o aprofundare a istoriei, a operei filosofice si a revizuirii propriei noastre paradigme existentiale.

1 comentariu »

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*