CoolRank: 7.5/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 7.5/10

– actori: 6/10

– scenariu: 6.5/10

– montaj: 7.5/10

Nota IMDb: 6.1/10

Grave Encounters este un found footage horror aparut de nicaieri (in traducere libera a avut ca buget alocat marketing-ului o suma doar un pic mai mica decat banii de buzunar pe care ii primeste nepoata mea). Nu o sa lungesc aceasta introducere pentru ca nu este necesar, asa ca va spun de la capul locului ca mi-a placut. Dar asta nu este o surpriza pentru voi, pentru ca ati vazut deja nota. Sa va explic…

They were searching for proof… they found it

Povestea este foarte simpla, ba chiar minim invaziva as spune, ea constituind doar un pretext pentru handheld-horror-ul ce urmeaza. Grave Encounters este un program de televiziune din categoria “paranormal reality show“, anulat dupa 5 episoade. Filmul reprezinta materialul gasit  in urma filmarilor celui de-al saselea episod, in care echipa (ai caror membrii nu cred in Casper, desi pe sticla ei spun altceva) investigheaza un spital de psihiatrie abandonat unde, v-ati prins, cu mult timp in urma s-au intamplat multe nasoale (experimente, omoruri, si alte “chestii” care in State ar primi rating R).

Povestea urmareste un crescendo normal: prima jumatate incepe timid (cu ceva suspans presarat pe alocuri), pregatind scena pentru partea a doua in care spiritele incep sa se agite (sic!) din ce in ce mai mult pana cand se declanseaza tot iadul pe pamant, producatorii “distrandu-se” in moduri din ce in ce mai urate (in sensul frumos, desigur) prin care isi tortureaza psihic si fizic caracterele.

Scenariul in sine foloseste fiecare cliseu din carte (ca regula, daca ai impresia ca urmeaza sa se intample ceva anume, probabil ca ai dreptate), insa le foloseste eficient.

O ultima precizare, finalul mi s-a parut neinspirat, mai ales fata de “calatoria” ce duce la final, care a fost mult mai deranjanta.

Who you gonna call?

Spuneam ca povestea este simpla, ba chiar neglijabila. Reiterez aspectul asta pentru ca nu este genul de film pe care sa il vezi pentru poveste – nu te vei alege cu mare lucru. In afara unor usoare ironii la adresa “reality show-urilor” ce au ca subiect paranormalul, scenariul nu incearca sa transmita un mesaj, nu te va impresiona prin profunzime si nici nu face mare lucru in a evita predictibilitatea.

In schimb, este genul de film pe care il vezi pentru horror. Grave Encounters contine horror care te face sa tresari (metoda folosita de obicei fiind un zgomot puternic subit si/sau un atac rapid de orice natura) dar si genul de horror psihologic deranjant, care prinde radacini in minte si te “supara” mai tarziu, cand esti singur in pat, noaptea si nu ai somn iar mintea ta rememoreaza anumite scene. Te va speria cand il vezi, dar va ramane cu tine si dupa ce l-ai vazut.

Nu poti sa nu apreciezi nebunia (heh) izvorata din imaginatia producatorilor. In majoritatea filmelor exista reguli – zombiii ii impusti in cap si mor, vampirii au regulile lor etc. Aici insa nu exista reguli – fantomele sunt imateriale/materiale/cum vor ele, spitalul are o arhitectura in continua schimbare de parca este viu (si cine suntem noi sa zicem ca nu este), fiecare face ce vrea, cum vrea, mai putin personajele. Una dintre scenele din film, ce implica niste maini, va fi material de .gif-uri mult timp de acum inainte.

Cu toate astea, filmul contine si parti derivate din alte horror-uri, gen stilul de filmare found footage (noua moda pentru filmele horror cu buget redus) sau faptul ca are loc intr-un spital psihiatric (decor preferat al producatorilor de gen), si altele.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Scris si regizat de Collin Minihan si Stuart Ortiz (sub numele de scena The Vicious Brothers), Grave Encounters marcheaza debutul lor regizoral. Avand in vedere stilul filmului (found footage), ma voi feri sa analizez calitatile lor de regizori si voi mentiona doar ca, pentru ce s-a vrut (si mai ales avand in vedere resursele de care au dispus, sau mai bine zis lipsa lor), filmul le-a iesit. Ramane sa confirme cu proiectul lor urmator.

Actorii in schimb, reusesc sa fie mediocrii, in conditiile in care se spune ca o camera portabila ascunde 3 greseli majore: un joc prost al actorilor, decoruri proaste si regie proasta. Cand si in contextul dat remarci mediocritatea, stii clar ca ceva nu e ok. Nu ma intelegeti gresit, actorii raman in personaj, dar parca incearca prea mult… si uneori nu prea le iese.

Ce spun criticii despre Grave Encounters?

Pe RottenTomatoes.com, tomatometer-ul indica 50% pentru Grave Encounters, cu 4 recenzii proaspete dintr-un total de 8 si un Average Rating de 5/10.

Metacritic.com, ii ofera lui Grave Encounters un metascore de 33/100, din 4 recenzii: una mixta si 3 negative. Discrepanta este foarte mare intre parerea mea si cea a majoritatii de pe site-urile de profil, insa horror-ul este subiectiv iar Grave Encounters mi-a oferit (chiar daca in doze mai mici) aceeasi tensiune din [REC].

Verdictul KoolHunt.ro

Pentru mine a fost filmul horror de vazut in 2011, in contextul in care nu a fost un an saracacios (Insidious a fost tot in 2011 la noi, Paranormal Activity 3, Fright Night; nota: Trollhunter a fost comedie neagra si nu horror). Are neajunsurile sale, insa per ansmablu, Grave Encounters a fost cea mai tensionanta experienta oferita de un film horror al anului 2011.