[Titlu in limba romana: Suspiciunea]

CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 7/10

– actori: 9/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7/10

Recunosc cu mana pe inima ca nu ma pasioneaza genul de filme thriller chiar atat de tare, singurul motiv pentru care as putea urmari cu maxim interes un film de genul asta ar face parte dintr-o lista foarte scurta, si anume: a) ma intereseaza (cu scop cinefilic, desigur) un anumit actor/regizor/scenarist care are legatura cu filmul, sau b) sunt intr-o stare deplorabila si singurul lucru care mi-ar putea biciui nervii ca sa imi revina pofta de viata ar fi un film care sa ma faca sa exclam “ei, parca la mine e un pic mai roz situatia”. Da, stiu, e un pic lame, dar avand in vedere ca nu aleg b) prea des…

These are just simple observations. Natural side effects of chronic boredom.

Revenind: La Disturbia e in mod clar in cadrul primului caz. Pe Shia LaBeouf l-am remarcat (aproape fara sa vreau, urmaream pe Robert Downey Jr. si Channing Tatum) in A Guide to Recognizing Your Saints. Asa s-a intamplat Disturbia.

Umbla asa o vorba pe net ca Disturbia ar fi combinatia dintre “disturbed” (sa mergem pe varianta blanda de traducere – “tulburat”, “deranjat”) si “suburbia” (aici nu mai e nevoie de traducere, presupun). Filmul nu iti da vreun semn ca ar fi thriller din primele secvente, ba chiar credeam ca e un film de familie si singurele faze terifiante vor fi spargerea unui set de vase si glasurile ridicate ale unor certuri din bucatarie. Dar nu. Shia e aici Kale, un tanar pe care multi l-ar numi “disturbed” in momentul in care isi vede tatal murind intr-un accident de masina din care el insusi scapa, probabil invinovatindu-se pentru asta.

Okay, you’re all set to go nowhere!

Dupa ce, in urma unui sarcasm un pic deplasat al unui profesor, Kale ii arde un pumn sanatos, e pus in fata unei pedepse care sa il scuteasca de scoala de corectie – purtarea unei… catuse pana la urma, care ii limiteaza accesul la casa si doar intr-un anumit perimetru in afara ei. Cu o mama care ajunge la capatul rabdarii (pentru mine Carrie-Anne Moss ramane Trinity din Matrix) si nu mai reuseste sa faca fata si crizelor tipice de adolescent dar si intensificarii in urma actiunilor sale, Kale se deda la orice activitate care poate sa ii faca sa treaca timpul. Se uita la televizor, joaca jocuri video – pana cand ii sunt suspendate. Pana la urma, detentia la domiciliu se plateste cu 12 dolari pe zi si cand mai adaugi si abonamentul TV, internetul, mancarea, dezordinea facuta in casa de fiul neglijent… uite-asa se taie (la propriu) firul distractiilor.

Asa ca dupa ce construieste un turn de Twinkies, se apuca sa isi urmareasca vecinii – ba chiar isi face un fel de program dupa tabieturile fiecaruia. Bineinteles ca avem a girl interest – se muta (unde altundeva) vizavi de eroul nostru si logic ca prima oara cand se intalnesc, circumstantele sunt cum nu se poate mai umilitoare pentru Kale: trantit la pamant si verificat de politisti intrucat depasise perimetrul permis.

De aici pana la observarea unor amanunte suspecte, nu mai e decat un pas. Pe care Kale il face fortat de imprejurari si fara sa se gandeasca prea mult, si anume: urmarind-o pe Ashley (Sarah Roemer – yumm) la piscina, impreuna cu prietenul sau asiatic, fara sa vrea se dau de gol. Cand aceasta vine la usa sa ii “confrunte”, se auto-invita sa participe la jocuri video cu baietii. Cum fata le observa binoclul (si isi atinge scopul vizitei, de fapt), Kale incearca sa ii explice ca de fapt… ei urmareau pe vecinul criminal… si aproape din zbor, fabrica o poveste care sa se potriveasca profilului celui care era cautat de cateva zile pentru rezolvarea disparitiei unei tinere. De aici… incep sa se adune toate si sa se stranga ca un lat, si la un moment dat te intrebi: oare ala e chiar criminalul? sau Kale e chiar deranjat la cap… ambele variante sunt cat se poate de valide pana la un punct.

Despre actori si regie ce se poate spune?

 Shia LaBeouf e sigur un actor care o sa ma faca sa ii urmaresc cariera cu interes – in afara de cazul in care o sa se blocheze in genul Transformers, ceea ce sper ca nu va fi cazul. Baiatul asta chiar are potential – ba pot sa zic ca, desi nu cred ca avea (inca) adancimea necesara sa ii faca fata lui Michael Douglas in Wall Street 2 – Money Never Sleeps, mi-a atras atentia si acolo. Desi stau sa ma gandesc ca aproape in fiecare rol pe care l-a facut, Shia e tipul baiatului impresionabil, iute la manie, care supravietuieste celor mai dure incercari. Un fel de Bruce Willis mai in tinerete (cand ar fi salvat doar jumatate de Titanic). De asta pentru mine e inca “de studiat”.

Carrie-Anne Moss mie mi se pare stearsa… aproape in fiecare rol. Poate de aia o si tin minte in Matrix, ca acolo cadra foarte bine si intensitatea era data si de toate celelalte elemente din film. Dar e doar parerea mea.

Mai zic o data ca mi-a placut blondina, ca si lui Kale – doar ca nu a avut cine stie ce “partitura”. Si de remarcat intr-adevar e suspectul de crime care nu o data chiar te face sa te intrebi daca nu cumva ar fi mai intelept sa nu iti intalnesti niciodata vecinii. David Morse a jucat si in The Green Mile, si pentru mine face parte din actorii aia pe care ii stii cumva dintotdeauna, pentru ca au avut o cariera lunga si solida, ii vezi in tot felul de filme si ajung sa iti fie familiari.

Ce spun criticii despre Disturbia?

Cotat destul de bine pe imdb (7/10), Disturbia place la 75% din 1,383,241 utilizatori de pe rottentomatoes.com (ce vreti, e film din 2007 cu star din Transformers). Si din 169 de voturi de la critici, 54 ar fi aruncat cu rosii stricate in ecran – ceea ce da lui Disturbia un scor de 68% bun. La fel suna si verdictul de pe Metacritic, care se pronunta in favoarea lui Disturbia cu un scor 62%.

Majoritatea parerilor pe care le-am citit despre film sunt bune, mai ales atunci cand comparatia cu mai vechiul Rear Window a lui Hitchcock, construit pe o idee similara, nu se face pe de-a-ntregul nefavorabil productiei mai recente. Shia La Boeuf chiar nu e James Stewart si cu siguranta ca D.J. Caruso… intelegeti, dar pastrand proportiile, Disturbia chiar isi depaseste conditia (a serious copy-cat?). “Caruso, a very visual director, serves up some surprises and scares, and he’s paced his movie briskly. You’re out of this disturbing suburbia before you know it, shaken and even stirred” – spune Ruthe Stein de la San Francisco Chronicle.

Verdictul KoolHunt.ro

Chiar daca nu ar fi fost sa aleg filmul pentru Shia, nu as fi regretat alegerea facuta. Pentru ca, desi incadrat cu succes in multe stereotipuri cinematografice, filmul e mai inteligent decat multe altele, ba chiar are tot felul de imagini simbolice – cum e si prima secventa, cand vorbind de pestii din rau, ti se livreaza esenta a ce va urma “He can feel us watching”