[Titlu in limba romana: Cirque du Soleil: Departe, in alte lumi]

CoolRank: 5/10

– atmosfera & entertainment: 6/10

– regie: 5/10

– actori: 5/10

– scenariu: 5/10

– montaj: 4/10

Nota IMDb: 6.2/10

James Cameron testa 3D-ul si s-a gandit sa-si uneasca fortele cu Cirque du Soleil. Forta nu a fost puternica cu ei iar filmul lui Adamson este spectacol – muzica, lumini, efecte speciale si talent din partea trupei – dar lipseste cu desavarsire povestea ce vrea sa fie trunchiul acestui efort colectiv. Avem un el si o ea pierduti intr-o lume imaginara, Michael Jackson si The Beatles se reintalnesc in soundtrack, ramanem fascinati de contorsiunile corpurilor in felurite chipuri dar ce vedem noi nu e film, ci spectacol deghizat in film.

Everyday life can sometimes feel ordinary so it’s natural to crave something more.

Cirque du Soleil: Worlds Away este un spectacol frumos, plin de culoare, cu muzica specifica acestui tip de show – pe langa compozitiile instrumentale, regasim piese din repertoriul lui Michael Jackson si The Beatles – dar, cu parere de rau, nu are o structura bine finisata in ceea ce priveste naratiunea. Ea (Erica Linz) il vede pe el (Igor Zaripov) un acrobat si se indragosteste pe loc de el, cei doi aterizand intr-o lume de vis, un taram ciudat unde putem sa vedem diferite fragmente din show-urile Cirque du Soleil. Adamson, venit din lumea Narnia si incurajat de James Cameron, se joaca cu regia punand la cale un soi de best of cu tenta de poveste unde, pe langa povestea celor doi tineri, apar fel de fel de elemente din lumile Cirque du Soleil, iar noi, spectatorii, stam captivati in fata demonstratiei de talent, echilibristica, contorsiuni si nu intelegem exact ce vedem.

E spectacol? E film? E pelicula exercitiu 3D? James Cameron, dupa ce a refacut Titanicul in trend 3D, acum ofera o mana de ajutor celor de la Cirque du Soleil. Ma intreb, pe langa felurite scopuri de promovare, marketing si testare de tehnica 3D, care a fost motivul acestei lansari ce-si gasea bine mersi succesul in cadrul prezentarilor din Las Vegas, fara a fi nevoie de a oferi un teaser trailer de peste o ora. Recunoscatori sa fim totusi, ca un bilet la Cirque du Soleil este scump comparativ cu pretul unui bilet la cinema. Revenind la film, remarcam impartirea povestii pe acte, o introducere in lumea ce aduce cu universul Doctorului Parnassus si Silent Hill. Substratul filmului este detasarea de realitatea ce intervine in viata celor doua personaje. De la detasare la stare indusa de halucinogene mai e un pas iar povestea, intriga si orice substanta cu iz cinematografic evita sa se arate.

To hunger for something that you can’t describe.

Foamea se instaleaza din dorinta de a vedea ceva in plus pe langa spectacolul de lumini, muzica si echilibristica. Performanta echipei Cirque du Soleil la capitolul spectacol si contorsiuni este demna de aplauze, dar daca eliminam rand pe rand momentele de gimnastica, muzica, fumul si decorurile, avem doua personaje ce se cauta unul pe celalalt, animate doar de o curiozitate nascuta din clipa cand s-au privit si atat. Nu-i nimic in plus, nu-i umbra de scenariu, ba mai mult in goana dintr-un cort in altul ramanem usor zapaciti despre ce se intampla in aceasta lume de vis. Macar intram in forta pe acordurile muzicii marca The Beatles si Michael Jackson, in rest senzatia este de circ fortat sa fie mai mult decat un show simplu, o insiruire de secvente pentru a da nastere unui proiect 3D, iar daca asta era dorinta lui Cameron via Adamson, din pacate si-au dat amandoi cu stangul in dreptul iar Cirque du Soleil mai bine sa ramana la format de show, pana reuseste sa gaseasca ceva ce se numeste un scenariu cu ceva numit dialog unde acel ceva numit dialog are mai multe cuvinte nu doar un cuvant rostit disperat de eroina.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Din prima intreb, care actori? Avem doi interpreti, Erica Linz si Igor Zaripov, arata bine, dau bine pe ecran, dar daca tot vor sa patrunda si in lumea filmului le recomand sa incerce cateva cursuri de actorie. Nu strica niciodata si nu se stie de unde le sare norocul, daca sansa de a evolua alaturi de Cirque du Soleil va cunoaste sfarsitul. Andrew Adamson sare din francizele Shrek si Narnia in barca Cirque du Soleil sub obladuirea lui James Cameron. Banuiesc ca sunt variante mai simple de a iesi in evidenta, decat cu un proiect ce pare un film montat de un student la regie. Un student mediocru. 3D-ul care este subliniat de la inceput are darul sa scoata in relief miscarile performer-ilor, apa, umbrele si fumul, dar in rest mai e mult pana departe, nu se ridica la lumea creata de Cameron in Avatar sau de universul marin din Life of Pi. Daca ar fi sa-i intrebam pe Cameron si Adamson care a fost rostul aventurii Cirque du Soleil, nu ma mir ca raspunsul sa se invarta in jurul banilor si mai putin pentru amorul artei. Daca e sa laudam, laudam echipa Cirque du Soleil si celor ce au ales/compus muzica.

Ce spun criticii despre Cirque du Soleil: Worlds Away?

Critica, dupa ce a vizionat filmul, a ajuns la concluzia ca ce avem noi aici este un spectacol de promovare si mai putin, spre deloc, un film. Un exercitiu de asamblat scene fara substanta, poveste si coerenta. Pe IMDb, filmul are un punctaj de  6.2/10, pe Rotten Tomatoes luam aminte: un rating din partea criticilor de 5.7/10 cu o prospetime la tomatometer de 57%, un interes fata de pelicula de 3.8/5 si 69% pentru Cirque du Soleil: Worlds Away; in timp ce pe Metacritic am notat un scor de 53/100 formulat pe baza a 14 cronici la adresa lui Cirque du Soleil: Worlds Away. R. Kurt Osenlund din partea Slant Magazine afirma ca din punct de vedere compozitional Cirque du Soleil: Worlds Away este un cosmar, iar A.O. Scott de la New York Times are cuvinte de lauda pentru perfomer-ii trupei Cirque du Soleil ce se achita onorabil intr-o productie vaduvita de un scenariu inexistent si un montaj haotic.

Verdictul KoolHunt.ro

Cirque du Soleil: Worlds Away va fi usor uitat, mai ales ca in toamna ne asteapta spectacolul Allegria din partea acestei trupe consecrate. DVD-urile trebuie vandute, marketing-ul trebuie sa-si faca datoria, iar, daca stam si ne gandim, ne scoatem relativ bine, din punct de vedere bugetar, cu un bilet la cinematograf fata de un bilet la spectacol. Cu toate acestea, mai bine punem bani deoparte pentru la toamna iar filmul lui Adamson se recomanda pentru lectiile de “asa nu” in materie de montaj.