Home » cinema, Filme, Oscar 2012

Bullhead / Rundskop – un debut notabil

26 February 2012 scris de 2 comentarii

[Titlu in limba romana: Cap de taur]

CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 8/10

– actori: 8/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.5/10

Regie: Michael Roskam An: 2011
Actori: Matthias Schoenaerts, Jeroen Perceval, Jeanne Dandoy Genul: drama

 

Belgienii i-au lasat anul acesta pe fratii Dardenne deoparte in favoarea unui incepator. Si bine au facut. Nu de alta dar cand ani la randul (in 2000 au fost ultima oara nominalizati) insisti pe un regizor si nu primesti nominalizare, ori te duci sa te culci, ori gasesti altceva. Iar Bullhead nu este orice alt film. Este un debut puternic care se incadreaza perfect in pretentiile Academiei pentru o pelicula de limba straina.

Because no matter what you do or think, one thing is for sure, you’re always fucked.

Jacky Vanmarsenille (Matthias Schoenaerts) are pe mana o ferma de bovine pe care, dupa cum a invatat de la tatal lui, o manageriaza cu profit, injectand animalele cu niste hormoni care le fac sa ajunga in opt saptamani la greutatea pe care in mod normal ar fi atins-o in 10. Procedeul este bineinteles ilegal si substantele sunt obtinute prin tot felul de dubiosi care, adunati la gramada, fac infricosatoarea mafie a hormonilor. Avem interlopi, gasti rivale, spioni, drame din copilarie, pericole la tot pasul, politia la panda dupa vreo miscare gresita, adica toate ingredientele unui thriller politist. Cu toate ca se incadreaza in copertile genului, Bullhead isi propune mai mult, lansandu-se intr-o analiza a conditiei umane. Iar filmele de debut cu teme atat de curajoase, ori reusesc complet si raman in sufletul spectatorilor ca Das Leben der Anderen, ori esueaza si strang praf in arhive de filme ratate. Bullhead aterizeaza undeva la mijloc, nereusind chiar tot ce isi propune dar punctand serios pe mai toate planurile, asigurandu-i regizorului un public fidel pentru viitoarele productii.

Sometimes in a man’s life, stuff happens that makes everyone go quiet. So quiet that no one ever dares talk about it.

Jacky este un munte de om. Muschi pe el cat pentru 10 boxeri. Ochii aposi, genele grele, privirea pierduta. Camera lui este impersonala, ca de hotel, doar un pat, un dulap si o geanta plina cu pastile, steroizi, hormoni de crestere, seringi. Jacky este o farmacie ambulanta cu un singur client. Motivul? Dintr-un copil pispiriu s-a facut ditamai barbatul. Daca la boi se poate, de ce nu si la om? Motivul? Sa se simta barbat, sa inspire teama, sa isi poata apara de unul singur teritoriul? Adevaratul motiv? A fost demult si atunci toata lumea a spus ca a fost un accident. Acum nu mai vorbeste nimeni despre asta. E ceva ce iese din sfera subiectelor delicate sau tabu. E o povara atat de greu de imaginat incat dupa ce aflam despre ce este vorba, Jacky se transforma sub ochii nostrii. Devine animal. E una cu boii inchisi in tarc, manati de bici, scosi la plimbare la ore exacte, injectati si insemnati dupa cum vrea stapanul. Cine este stapanul? Viata? Societatea? Astea sunt intrebari cu raspunsuri mai mult intuite la modul personal de fiecare spectator in parte.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Este pe undeva dupa prima jumatate a filmului un cadru extrem de simplu, cu usile de sticla de la intrarea in spital care se deschid automat. Pentru cateva secunde, spectatorul mijeste ochii din cauza luminii crude reflectate in florile copacilor de vizavi. Totul pana atunci a fost claustrofobic, ca respiratul intr-o punga. Mai este o secventa in care doua personaje stau de vorba intr-un bar cu peretii vopsiti in dungi. Acolo inchisoarea nu mai e o sugestie, ci o palma in fata. Lumea in care se invart personajele nu e cu mult diferita de lumea bovinelor. Oamenii sunt in esenta animale. Michael Roskam reuseste sa jongleze cu starile intr-o poveste eminamente tragica. Registrul sare din relaxare rece in disperare pentru ca sa se termine intr-o complacere seaca. Matthias Schoenaerts a pus 25 de kilograme de fibra pe el pentru film. Dar amanuntul asta functioneaza doar ca barfa la cafeaua dinainte. Schoenaertss este un actor pe care eu una vreau sa-l mai vad si in alte roluri. Ce reuseste in Bullhead este o combinatie coplesitoare de puternic si minimal, greu de tinut in frau in conditiile in care doar aparitia lui in cadru taie rasuflarea.

Ce spun criticii despre Bullhead?

Bullhead primeste 83% pe Rotten Tomatoes din partea criticilor, publicul oferindu-i 80%. Criticii aplauda aproape in unanimitate jocul lui Schoenaerts, unii dintre ei stramband insa din nas la combinarea de genuri nu tocmai compatibile. Cei de pe Metacritic sunt mai rezervati, oferindu-i lui Bullhead doar 69%.

Verdictul KoolHunt.ro

Bullhead este un film care apasa si jeneaza. Nu este usor de digerat dar merita vazut. Te duce cu gandul la Animal Kingdom si Bronson dar de fapt nu seamana cu nimic si asta il face valoros. E o introducere in lumea lui Roskam, pe care abia asteptam sa o descoperim mai in detaliu.

2 comentarii »

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*