CoolRank: 8.5/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 9/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 9/10

Nota IMDb: 7.6/10

In anii ’80, o familie de talhari din Melbourne isi adjudeca prima pagina a ziarelor si il inspira pe tanarul absolvent de film David Michôd sa scrie Animal Kingdom, care avea sa devina primul lui lung-metraj, un debut aclamat de juriul de la Sundance in 2010. In 2011, Jacki Weaver, o actrita australiana, are toate sansele sa castige Oscarul pentru rolul jucat in acelasi film – dar chiar si fara atentia intregii lumi atintita asupra-i, Animal Kingdom se cere bagat in seama ca unul din lungul sir de filme desavarsite scoase pe banda rulanta de fosta colonie. Este ironic, si oarecum poetic, ca Australia, continentul colonizat pe vremuri pentru a face vant criminalilor din inchisorile Imperiului Britanic, fascineaza azi printr-un film derivat din istoria propriei criminalitati.

“Crooks always come undone. Always.”

La fel cum Eu cand vreau sa fluier, fluier era fasonat pe realitatea delincventei de la noi, Animal Kingdom are in centru o rasa aparte de criminali, iar Michôd are grija sa nu acorde titlul strict familiei Cody, ci tuturor – chiar si politistilor – care il merita din considerente morale. Cand tanarul Joshua “J.” Cody (interpretat de James Frecheville) se trezeste orfan, singur pe lume dupa supradoza mamei, este primit cu bratele deschise in familia ei de care fusese instrainat. Ca motivul atrofierii relatiilor dintre mama lui J. si bunica Janine “Smurf” Cody (interpretata de Jacki Weaver) tine de traiul in afara legii dus de fratii Cody sau de o cearta prosteasca la un joc de carti – adolescentul nu are timp sa despice firul in patru. Caci, odata aflat sub acoperisul bunicii Smurf, participarea lui la activitatea familiei este de la sine inteleasa, ca atare unchii lui Craig (interpretat de Sullivan Stapleton), Pope (interpretat de Ben Mendelsohn), Darren (interpretat de Luke Ford) si Baz il coopteaza din start pentru intreprinderi mai mult sau mai putin bine-gandite, dar fara indoiala ilegale.

J. se lasa asmutit, cu un pistol in mana, asupra unui sofer inofensiv dar zgomotos, se lasa dus de mana in toiul unei afaceri cu droguri, si apoi, pe nesimtite, devine complice la executia a doi politisti. Brigada anti-furt si-asa avea ceva de impartit cu fratii Cody, dar politistii ucisi pentru razbunarea mortii lui Baz declanseaza o vanatoare nemiloasa – in centrul tintei aflandu-se unchiul Pope, un psihopat care isi pune pe jar chiar si propria familie. Curand, J. se va vedea smucit in doua directii opuse – strans in menghina familiei pe de-o parte si constrans de politstul Leckie pe de alta – si va avea decizii serioase de luat. Insa calitatea cea mai de pret a lui Animal Kingdom ii e data de intorsaturile de situatie care extind clasica alegere intre pasarea din mana si cea de pe gard in moduri nebanuite. Si delicios de marsave.

United we stand, divided… You fall

Unitatea familiala din Animal Kingdom nu e deloc precara, ba dimpotriva – liantul, bunica Smurf, ridicandu-se mereu pe varfuri pentru saruturile fiilor si nepotului ei, e ancorata de o iubire egal distribuita intre masculii pantecului sau si una neconditionata, poate, decat de loialitatea implicita in structuri de factura mafiota. Inainte sa ne dezguste lipsa unei moralitati stas impusa de un asemenea nivel de devotament, suntem hipnotizati de el si regizorul o stie: Michôd n-ar avea cum altfel sa justifice pasivitatea initiala a lui J. sau sa ne stoarca o lacrima la moartea unchiului Craig, decat punand-le pe seama sentimentului de apartenenta la un Tot demn de jindul fiecaruia dintre noi. La fel, cand bunica Smurf, fortata de incarcerarea fiilor ei, il trece cu usurinta glaciala pe J. la capitolul “pierderi”, suntem instruiti sa empatizam cu taria ei morala: “If my boys go down, that’s it, I’ve got no one left,” spune ea, completand mai tarziu: “We do what we must. Just because we don’t wanna do something, it doesn’t mean it can’t be done.”

Bunica Smurf, cu porecla ei anodina dar eminamente inselatoare, este o forta elementara, un fenomen al naturii care rade totul din calea familiei ei. Figura ei matriarhala domina din relativa umbra filmul, reactionand neputincioasa la afronturile politiei pana cand o ultima picatura ii umple paharul si bunicuta incepe sa arate ce-i poate pielea. Nici pe J. nu-l banuim de cine stie ce coloana vertebrala pana la picatura proverbiala, care aduce la rampa adevaratul conflict din Animal Kingdom: nu este vorba de buni versus rai, caci politia se arata animata de-o motivatie la fel de – poate chiar mai – putreda ca cea a criminalilor; nu e vorba nici de legea tribunalelor, ci doar de legea talionului care se cere implementata in pofida poruncilor inimii. Conflictul, deci, superior unui crime movie de duzina, este unul profund uman.

Despre actori si regie ce se poate spune?

In distributia lui Animal Kingdom recunoastem crema cremelor din Australia: de la Jackie Weaver (mama nimfomana din serialul Satisfaction) la Ben Mendelsohn (scriitorul incestuos din Beautiful Kate) si Guy Pearce pe care il stim cu totii, actorii au un pedigree solid in industria de film australiana. Toti, mai putin tanarul dar versatul James Frecheville, pe care Michôd l-a spicuit dintr-un esantion de 500 de actori infatisati la auditii, si care, alaturi de mai experimentata Weaver, ridica filmul la rang de capodopera. Sigur ca J. incepe prin a da impresia unui lungan mormait si influentabil dupa cum bate vantul – insa chiar cand toti din jur il cred mai maleabil, subestimarea li se dovedeste a fi fatala. Ochii lui, pe care camera aterizeaza des, tradeaza nu o minte absenta, ci o intensitate neinfricata si, odata cu luarea ofensivei, o istetime bine dozata.

Regia lui Michôd este ca la carte si niciodata executata grosolan, ci cu masura: el construieste artistic tensiunea inerenta unei povesti doldora de masinatii criminale, fara a incarca filmul cu slow-motion de umplutura si fara a apela la voice-over-ul lui J. pentru explicitari redundante. Soundtrack-ul complementeaza actiunea la fix, ajutand, printr-un bazait surd, la nuantarea psihotica a privirii goale a lui Pope sau acompaniand amenintator lungul drum al lui J. spre tribunal, filmat in toata lungimea lui alternativ cu traveling si hand-held. Dar competenta lui Michôd nu se limiteaza la trucuri de filmare, sunet sau montaj – mai presus de o simpla expertiza a detaliilor tehnice, orice recenzie a lui Animal Kingdom trebuie sa ia in calcul dirijarea actorilor, realizata in asa fel incat o multime de laturi individuale si comportamentale – ale faptasilor si ale victimelor deopotriva – sunt scoase in relief, prin dialog si ocheade intrezarite scurt, toate nascand emotii ambivalente in spectatori.

Ce spun criticii despre Animal Kingdom?

Pentru Animal Kingdom metascore-ul de la Metacritic.com arata 83/100 si mercurul tomatometrului de pe RottenTomatoes.com indica 97% pentru Animal Kingdom. Asadar notele merg mana-n mana, cum se-ntampla deseori in cazul filmelor bune, si denota calitatea neindoielnica a lui Animal Kingdom. Chiar si micile carteli ale juriului din industrie sunt anulate pe loc de nevoia fiecarui critic, oricat de carcotas, sa ridice-n slavi pelicula. Spre exemplu, Bill Gibron de la PopMatters se cenzureaza rapid spunand ca “exista atatea elemente bune in lung-metrajul de debut al lui Michôd incat atunci cand impactul lui nu e masiv, te copleseste remuscarea”. Stephanie Merry, de la Washington Post, rezuma filmul intr-o fraza plastica: “Povestea se deruleaza meticulos, ca un mar decojit cu grija intr-o singura panglica, pana la dezvaluirea miezului sau putrezit”.

Kimberly Gadette, criticul de la Indie Movies Online, picteaza o imagine fidela a personajului lui Weaver, observand impletirea diferitelor trasaturi componente, si anume “Ma Barker si Livia Soprano, cu o mica garnitura de Barbara Bush”. “Regizorul-scenarist Michôd demonstreaza o virtuozitate stranie pentru cineva care de-abia isi face mana cu lung-metrajele, dupa o ucenicie cu scurt-uri multi-premiate”, spune Richard Corliss (Time), iar Stephen Holden de la The New York Times pune punctul pe “i”, “i”-ul din “Frica”: “[F]rica nevralgica care zace dedesubtul fanfaronadei fratilor este cea mai pronuntata emotie intr-un film al carui focus pe caracterele criminalilor sai sugereaza o asemanare cu Goodfellas, fara umorul mafiosilor”.

Verdictul KoolHunt.ro

Ferice de nominalizatii la Oscar! Aplauze celor ~6000 de membrii ai Academiei, care s-au asigurat ca Animal Kingdom nu se va pierde in multimea celorlalte productii ale lui 2010, mai ales ca cinematografia australiana in general merita expunerea globala oferita de o pozitionare-n primul rand la Gala. Nu promit ca veti adora filmul, pentru ca nici nu e construit de-asa natura, sa placa tuturor – insa Michôd descolaceste aproape 2 ore de fir narativ intr-un stil aparte, stapanit si realist, pe-alocuri stupefiant si intens si livreaza o experienta memorabila, de la care nu va veti putea dezlipi. Ca un joc bogat de domino cu piese de prima calitate si echidistant plasate cat sa iti ocupe timpul intr-un mod mereu eficient, mereu antrenant, Animal Kingdom realizeaza echilibrul acela perfect, dar aproape intangibil, intre actiune si substrat psihologic.