A treia zi de la TIFF, prima pentru mine, s-a dovedit a fi chiar recompensatoare, cu doua lung-metraje lente a caror vizionare nu o veti regreta deloc.

Snowtown (7.5/10) Jaime, un tanar de vreo 16 ani dintr-o suburbie saraca din Adelaide, Australia, este abuzat sexual si de un vecin si de fratele sau vitreg. Cand mama sa isi gaseste un nou partener in John, viata lui Jaime si a fratilor sai mai mici pare sa ia o turnura spre bine sub protectia noului tata. Dar sub fata seducatoare a lui John se ascunde un psihopat homofob care crede ca cea mai buna metoda de a proteja societatea in care traieste e sa-i elimine personal pe cei care ii considera dusmani. Filmul se bazeaza pe intamplari reale, si anume cea mai crunta serie de crime din istoria recenta a Australiei, numite ‘Crimele Butoi’ dupa ce majoritatea victimelor au fost gasite ascunse in butoaie de plastic intr-o hala parasita.

Pelicula, un acompaniament ideale pentru filmul Animal Kingdom, abordeaza realist un alt aspect al crimei din Australia, evitand senzationalismul filmelor de tortura sau cliseele filmelor detective, explorand in schimb psihologia degenerata care poate conduce spre astfel de fapte. Majoritatea celor implicati in crime par inocenti, John fiind gaura neagra care ii suge pe toti in intunericul sau. La final ramanand intrebarea gradului de responsabilitate pe care o are Jaime in toata povestea.

Lectie: fereste-te de omul care nu-si iubeste propriul caine, nu va avea empatie nici spre altcineva.

The Sea Is All I know (7.5/10) Un cuplu casatorit, dar separat, trebuie sa puna deoparte ura si certurile atunci cand fiica lor de douazeci si ceva de ani se afla in chinuri, pe moarte si le cere ajutorul sa se sinucida. Melissa Leo, castigatoare a premiului Oscar, a fost prezenta in persoana pentru a promova acest scurt-metraj intens care exploreaza cu ascutime diverse aspecte ale dragostei, cea de parinte, cea de sot/sotie, cea de crestin. Un film care se va regasi probabil la Oscar 2013 si pe care nu ar trebui sa il pierdeti.

David (7/10) Duad, un baiat musulman de vreo 10 ani este exclus de cei de varsta sa pentru ca este fiul constiincios al unui imam New-York-ez. Cand niste baieti evrei il cred si pe el evreu in urma unei confuzii si ii ofera prietenie, Duad, care acum se prezinta ca David, este prins intre dorinta de afectiune prieteneasca si nevoia de a respecta traditia si dorintele unui tata strict. Filmul exploreaza atat situatia diasporei evreiesti si musulmane (si careia i se poate substitui situatia oricarui grup mai mare de emigranti din tarile vestice) si prezinta un studiu interesant atat asupra unor culturi nu prea cunoscute vesticilor (si aici ma refer la vest de Ural) cat si asupra influentei negative pe care o poate avea indoctrinarea religioasa a copiilor asupra relatiilor umane. Filmul vireaza intre comedie si drama, stand departe de cliseele amandurora, si, in ciuda ritmului relaxat si a actoriei mai putin impresionante a unora din copii (cu exceptia lui Muatasem Mishal, care este perfect in rolul principal), se dovedeste a fi un film pertinent culturii globalizate a secolului XXI.

The Little Mermaid (6/10) Un scurt-metraj din sectiunea Umbre (horror), despre un barbat din secolul al XIX-lea care tine captiva o sirena adevarata pentru a face profit din prezentarea ei publicului. El insa subestimeaza pretul pe care creatura e pregatita sa-l plateasca pentru libertate. Un film de la scoala de film canadiana, care combina efecte CGI cu filmari reale si nu prezinta deloc lipsa de imaginatie estetica, avand insa finalmente o desfasurare narativa putin satisfacatoare.