CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 6/10

– actori: 8/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 6.8/10

Esecul unui asasin platit e o situatie pe care cu greu ai putea o evaluezi ca fiind “amuzanta”. Totusi, acest lucru este perfect posibil in Wild Target, aplicand contrarul tipologiei “oameni obisnuiti pusi in situatii limita”. Un hitman pedant, care isi practica “meseria” cu mandrie, preluand mestesugul de la tata si indrumat constant de mama. Un hot amator, la inceput de drum, cu aptitudini bine ascunse de asasin profesionist. O fermecatoare iresponsabila care eludeaza aproape orice reguli sociale, rationale sau cateodata de bun simt. Cei 3 sunt doar cateva dintre personajele mai putin obisnuite propuse de aceasta comedie.

Punct ochit… punct iubit!

Ca urmare a vanzarii unui autoportret Rembrandt, escroaca Rose (interpretata de Emily Blunt) aranjeaza o afacere care nu dauneaza imaginii nationale (ea vinde un fals in vreme ce originalul ajunge la cumparatorul international de iúre) si care ii aduce aproape un milion de lire. Colectionarul impatimit si nationalist (interpretat de Rupert Everett) sesizeaza schimbul nefericit destul de repede, dar nu suficient de la timp, si angajeaza pe cel mai bun profesionist pentru lichidarea hoatei, incercand sa spele rusinea mai degraba decat sa isi recupereze paguba materiala.

Cu ganduri care prevestesc o criza a varstei mijlocii, Victor Maynard (interpretat de Bill Nighy) accepta contractul si pe parcursul filajului incepe sa isi simpatizeze “tinta”, perceputa pana si prin luneta ca plina de extravaganta si culoare, traind dupa propriile reguli si bucurandu-se de fiecare clipa. Induiosarea provocata e suficienta sa il faca sa renunte la misiune si sa incerce sa o protejeze pe Rose impotriva inlocuitorului care vine negresit pe urmele lor. In valtoarea evenimentelor, li se alatura Tony (interpretat de Rupert Grint, pe care il stiti din rolul lui Ron, prietenul lui Harry Potter), un incepator intr-ale furtisagurilor, care pe principiul “un pas inainte, doi pasi inapoi” face sa nu aiba nici ei, nici urmaritorii lor viata prea usoara.

Toate itele se aduna, desfac si incurca iarasi in casa de la tara a lui Victor, unde apare inclusiv mama (interpretata de Eileen Atkins) extrem de dezamagita de evolutia fiului ei si revoltata de incompetenta generatiei noi de asasini.

Comedie britanica spontanta si neasteptat de amuzanta

Chiar daca ma asteptam la o transpunere amuzanta a confesiunilor unui asasin, filmul Wild Target m-a cucerit prin spontaneitatea actorilor si a situatiilor de un absurd extrem de savuros. De neuitat imi va fi scena care aduce aminte de secventa de groaza din Psycho, in care mama lui Victor apare pe neasteptate in camera lui Rose, secventa care are si un final cel putin pe masura. Desi povestea de iubire e un pic mai greu credibila, genul “May – December romance”, exemplele autohtone (familia Columbeanu) si cele un pic mai indepartate (Michael Douglas si Catherine Zeta-Jones, Harisson Ford si Calista Flockhart) ma fac sa nu mai exclud asa de rapid varianta propusa de Wild target. Dupa ce am aflat ca am vazut remake-ul anglo-saxon al unui film francez din 1993, Cible émouvante, mi-am propus sa il vad in urmatoarele zile fie doar si pentru atmosfera a la francaise a unui deznodamant pe care il stiu deja.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Jocul protagonistilor e un pic desincronizat, de aici si neincrederea mea in apropierea lor. Bill Nighy, e, ca si rolul jucat, din scoala veche si tine de o gama diferita de cea a lui Emily Blunt, mult mai naturala si spumoasa. Incercand probabil sa se rupa de tiparul prietenului vrajitor, Rupert Grint nu face o sfortare prea mare (aici e ucenicul asasinului), dar e plin de naturalete si se incadreaza foarte bine in toata harababura generala.

Caricaturizat este si colectionarul, bruta educata, cel care stapanind pianul, iubitor de arta, nu se da in laturi nici de la violenta – un Rupert Everett care isi valorifica foarte bine posibilitatile. Poate il tineti minte pe Rupert Everett din excelentul rol pe care l-a facut in My Best Friend’s Wedding. Nu exista roluri mici, doar actori mici, nu? Martin Freeman si gorila lui omniprezenta ofera de asemenea cateva secvente savuroase – din care citez doar localizarea spre anchetare a  lui Rembrandt care devine extrem de posibila pentru un profan intr-ale picturii. Pe Martin Freeman, ca si pe Bill Nighy si Gregor Fisher i-ati mai vazut impreuna in super comedia britanica Love Actually.

Ce spun criticii despre Wild Target?

Pe RottenTomatoes.com tomatometer-ul a aratat doar 20% fresh pentru Wild Target, iar pe MetaCritic.com Wild Target nu a adunat inca un metascore. Se pare ca americanii sunt tot mai putini interesati de filmele produse peste ocean pe insula fratilor lor britanici. Ei bine, as zice in cazul acesta ca in pierdere se afla chiar ei…

Verdictul KoolHunt.ro

Wild Target merita un loc de cinste pe o lista de lucruri de facut intr-o zi de relaxare – e un film plin de umor, ancorat in actualitate si care nu se ia prea tare in serios. O data ce publicul e familiarizat cu domeniul in care activeaza protagonistii, cadavrele si impuscaturile devin accesorii tolerabile ale umorului sec britanic de care te bucuri din plin in film.