Home » cinema, Filme

We Need to Talk About Kevin – Unde dragoste nu e, e moarte?

21 November 2011 scris de 2 comentarii

CoolRank: 9/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 9/10

– actori: 9.5/10

– scenariu: 9/10

– montaj: 9/10

Nota IMDb: 7.9/10

Regie: Lynne Ramsay An: 2011
Actori: Tilda Swinton, John C. Reilly, Ezra Miller Genul: drama, thriller

 

Dragostea la care ma refer in cazul de fata e dragostea de mama, al carei efect e explorat intr-o curajoasa drama despre o mama care pur si simplu nu simte nicio afectiune pentru fiul ei. Recunosc ca pana aici tinde sa sune plictisitor, dar filmul de fata dubleaza si ca thriller, si ca horror putin, prezentand un fiu cu tendinte psihopate care uneori pare raul in forma pura, si rezultatul e un film intens si tensionat ca o coarda de pian stransa la maxim.

He’s just a sweet little boy

SPOILER ALERT: INFORMATII CENTRALE ACTIUNII CARE INSA NU VOR FI EVIDENTE DE LA INCEPUT VOR FI DISCUTATE IN URMATOARELE PARAGRAFE!

Eva e de profesie aventuriera, adica calatoreste prin lume si scrie despre asta. O viata care insa ajunge la un stop brusc cand ramane neintentionat insarcinata si se casatoreste cu viitorul tata. Cand in sfarsit li se naste fiul, Kevin, Eva nu trece prin acel moment magic cand o mama isi vede pentru prima data copilul si formeaza cu acesta o conexiune bazata pe dragoste ce nu va mai putea fi distrusa. Ea sta apatica langa sotul ei fericit.

Lipsa de afectiune e impartasita si de Kevin, care parca din prima clipa incearca tot ce poate sa o scoata din sarite pe mama sa; cand are abia cateva luni, plange in continuu cand e singur cu ea, cand are vreo doi ani refuza sa se joace sau sa vorbeasca cu ea, si an de an sabotajele sale sunt tot mai subtile si perfide.

Toate acestea nu o pregatesc pe mama pentru actul final al baiatului, acum adolescent, de a o invinge; cand Kevin macelereste mai multi colegi la liceu, viata Evei, din orice punct de vedere, e complet distrusa. Pierde tot ce are, e mereu abuzata si asaltata de cei apropiati victimelor, si ramane blestemata sa se intrebe mereu daca e de fapt ea de vina pentru tot. Daca lipsa ei de dragoste a facut din fiul ei un psihopat sau daca asa era din natura. Si asta e si momentul in care filmul incepe de chiar, la doi ani de la masacru, restul fiind explorat in flashback.

I am the Context

Filmul incepe cu o mare de oameni acoperiti intr-un lichid rosu cu vascozitate mare – e Festivalul Tomatina din Spania unde oameni se bat cu rosii, iar aici vedem o Eva (Tilda Swinton) tanara si fericita, dar aceasta imagine de bucurie e rapid distorsionata de vagi tipete de groaza, ce par sa rasune dintr-un loc indepartat. Impactul actiunilor lui Kevin se furiseaza in fiecare coltisor al vietii Evei, deformand pana si trecutul. Aici e prima data cand o vedem pe Eva inconjurata de rosu, culoare care o va domina pe tot parcursul filmului, neputand scapa de el atata timp cat nu poate intelege rolul ei in aceasta tragedie.

Mai tarziu o prindem la cumparaturi, in fata unui unui raft cu rosii la cutie, oglindind imaginea de la inceput si contrastand-o; daca la inceput rosiile erau simbol de libertate, aventura, distractie, aici ele sunt inchise, amintind de cusca rutinei. Filmul evita in mare parte dialogurile elaborate, si momentele fortat dramatice, bazandu-se mai mult pe reactii, gesturi, si imagini mondene cu potential simbolic, lasand publicul sa-si aleaga cat vrea si cat poate din ceea ce i se arata.

Despre actori si regie ce se poate spune?

La regie o avem Lynne Ramsay, o regizoare britanica, care a luptat pentru a sansa de a pune pe ecran bestseller-ul lui Lionel Shriver. Fiind la al treilea lungmetraj, niciunul film de box-office, numele ei nu va spune prea multe, dar e de notat ca a castigat un premiu BAFTA pentru cel mai bun debut, si e cunoscuta in industrie ca regizorul care ar fi trebuit sa faca The Lovely Bones, alta adaptare pentru care a luptat si pe care a pierdut-o cand studiourile l-au ales pe Peter Jackson – sensibilitatea ei si pasiunea pentru text ar fi dat probabil un rezultat mai bun decat cel plin de imagini marca WETA.

Si aici a demonstrat o intelegere profunda a textului, reusind sa adapteze, ca regizor si co-scenarist totodata, un text format din monologurile interioare ale Evei intr-un film cu putine cuvinte, fara a pierde elementele centrale.

In rolul principal o avem pe Tilda Swinton pe care o puteti recunoaste dintr-o bogata lista de filme de succes cum ar fi The Beach, I Am Love, The Chronicles of Narnia, Burn After Reading, Michael Clayton, pentru care a castigat un Oscar, s.a.m.d. Actrita se foloseste mai mult de mimica decat de orice altceva, ea singura descriindu-se ca “o actrita muta”, reusind sa o redea pe Eva in diverse momente ale vietii, dar mai ales de a-i arata conflictele interioare dupa masacru.

Celalalt rol major e cel a lui Kevin care e jucat de patru actori, la diverse varste, ultimele doua fiind cele mai provocatoare, Kevin la vreo 10 ani si Kevin la 16 ani. Ultimul e jucat de Ezra Miller pe care poate l-ati vazut in Californication, si a carui interpretare intr-un alt film ar fi fost baza unui villain de prima clasa. Chip angelic, ochi demonici, o inteligenta ascutita, cuvinte bine alese, un actor de prima clasa si zero empatie, astea sunt calitatile pe care Miller i le da lui Kevin.

In rolul sotului lui Eva il avem pe John C. Reilly, cunoscut pentru talentul de a balansa rolurile de comedie cu cele serioase. Aici joaca un barbat cu inima mare dar cam naiv, care nu vede prin mastile fiului sau. Joaca bine dar rolul nu ii ofera prea multe. L-ati mai vazut in filme precum Magnolia, Anger Management, Chicago, The Hours, The Aviator etc.

Ce spun criticii despre We Need to Talk About Kevin?

Hei, puteti ghici care agregat american de recenzii inca nu are o pagina pentru acest film? Daaaa, metacritic din nou tine sa-si demonstreze inutilitatea. Noroc ca avem niste rosii stricate, a caror legatura cu Tomatina inca e dezbatuta, care ne spun ca We Need to Talk About Kevin a obtinut o nota de 90% fresh, bazat pe 59 de recenzii. Christopher Tookey de la Daily Mail ii lauda actoria lui Swinton, dar spune ca povestea nu e convingatoare, in timp ce Andrew L. Urban crede ca filmul e o sansa pierduta de a explora sursa raului in umanitate.

Lucru cu care alti critici nu sunt de acord, remarcand ca filmul pune intrebari relevante, dar ne-oferind imediat si raspunsurile, pastrand o distanta obiectiva. Majoritatea criticilor ii lauda pe Swinton si pe Miller, si calitatile ca de thriller a unei drame potente; cei de la Total Film il compara cu un The Omen, minus partea supranaturala, iar cei de la Empire Magazine remarca ca filmul e destul de puternic incat ar putea chiar sa ii faca pe unii privitori sa se razgandeasca in privinta posibilitatii unui copil.

Verdictul KoolHunt.ro

O sa-l vedeti la noaptea Oscarurilor, o sa-l vedeti in liste cu filmele relevante din anul 2011, si chiar din deceniul de fata, asa ca nu pierdeti ocazia de a vedea We Need to Talk About Kevin. Nu e filmul acela relaxant de week-end cu amici, e intins si te lasa cu un gust amarui, dar nu te va lasa indiferent.

2 comentarii »

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*