CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 7.5/10

– actori: 7/10

– scenariu: 5.5/10

– montaj: 7.5/10

Nota IMDb: 7.4/10

Cand am vazut teaser-trailerul TRON: Legacy am ramas neimpresionat. Nu vazusem prima parte si-mi parea inca un film 3D fara fond. Nu aveam nicio intentie de a-l vedea. Dar hype-ul crestea si crestea, trailerele urmatoare promiteau o o experienta vizuala palpitanta, iar dupa ce l-am vazut pe primul si nu m-a plictisit, in ciuda vechimii tehnologiei, am decis sa ii dau o sansa si continuarii.

Filmul nu ofera personaje aprofundate sau conflicte interioare complexe, dar nu e nici doar o insiruire insipida de scene de actiune. E o insiruire excelenta de scene pline de suspans cu imagini vizuale minunate, legate de un fir narativ ceva mai elaborat si emotional mai complex decat majoritatea filmelor de acelasi gen.

The Game has Changed. – Has it?

In primul film din 1982 (a carui vizionare chiar nu e o necesitate), Kevin Flynn (interpretat de Jeff Bridges) a fost un hacker care printr-o tehnologie de lasere a fost tras in lumea virtuala a calculatoarelor, unde dupa o serie de aventuri isi invinge dusmanul – un program de calculator tiranic hotarat sa cucereasca lumea reala considerandu-se mai bun decat oamenii. Flynn se intoarce in lumea noastra cu idei revolutionare de programare si infiinteaza propria firma.

In aceasta continuare, care s-a lasat asteptata aproape trei decenii, aflam ca Flynn intre timp a avut un fiu, Sam (interpretat de Garret Hedlund), si ca intr-o seara a disparut fara urme, lasandu-si baiatul de 7 ani orfan.

Douazeci de ani mai tarziu, Sam a crescut, e un rebel care cauta adrenalina, refuza sa preia compania tatalui si are probleme de atasare si incredere. In momentul in care se simte cel mai abandonat si lipsit de directie, apare mentorul-ghid de care au parte toti protagonisti tineri si tulburati din filmele de actiune, care ii prezinta lui Sam o posibila metoda de a-si regasi tatal. Directionat catre laboratorul abandonat al acestuia, el descopera tehnologia laser de transport in lumea digitala, iar filmul ia aici o turnura neasteptata: Sam este tras fara sa vrea in lumea programelor.

Aici da de un program tiranic hotarat sa cucereasca lumea reala considerandu-se mai bun ca oamenii. Urmeaza o serie de secvente de actiune paralele cu cele din primul film, o reuniunee de familie, o confruntare finala si un sfarsit numai bun pentru un sequel (daca incasarile sunt bune).

TRON 2.0.: Intre sequel si remake

Pe de o parte pelicula este o continuare a povestii din primul film, fapt insa complet irelevant pentru majoritatea publicului, care probabil nu se nascuse inca la lansarea originalului si nu stia de existenta acestuia pana acum. De fapt, scenariul face treaba buna in a rezuma precursorul sau in primele doua minute si de a asigura publicul ca acele evenimente nu au legatura cu ce se intampla aici.

TRON: Legacy poate fi numit continuare din simplul motiv ca imparte universul si cateva personaje cu primul, dar daca acela nu ar fi devenit film-cult intre fanii SF, probabil proiectul ar fi fost tratat ca un remake decat ca si un sequel. Iar in esenta filmul este un remake, impartind cu primul toate elementele de baza: hacker ajunge in lumea virtuala, program disfunctional indentificat ca si dusman, lupta cu discuri, cursa de motociclete, secventa de urmarire, scena cu trenul pe lumina, final.

Intr-adevar producatorii s-au tinut de regula de aur pentru continuari: fa acelasi lucru, dar altfel, iar filmul nu e decat versiunea adaptata la anul 2011 a originalului: are tehnologia de azi de a crea secvente CGI de ultima ora (desi fata digital intinerita a lui Jeff Bridges nu prea e convingatoare), un scenariu mai bogat cu o poveste mai complexa si personaje mai aprofundate.

Pe scurt, filmul o ia pe urmele unor filme din ultimii ani precum The Day the Earth Stood Still si King Kong, aplicand standardele curente unui film clasic.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Actoria a fost consistent buna. Nu foarte buna, dar buna. Garret Hedlund este la primul sau rol principal si reuseste sa ne ofere o performanta pe deplin convingatoare dar nu neaparat memorabila, un protagonist fiind cel care ar trebui sa puna actiunea in miscare, pe cand Sam-ul lui Hedlund pare a fi prins mereu in valtoarea produsa de ceilalti, un personaj secundar cu prea mult timp pe ecran.

Olivia Wilde e cam in aceeasi oala, desi personajului ei i se da o istorie complexa si emotional incarcata, ea reuseste doar sa umple rolul care (aproape) a lipsit din primul film, personajul feminim incarcat cu sex-appeal de care se indragosteste protagonistul.

De admirat insa este Jeff Bridges, care nu degeaba a luat Oscarul acum un an. El joaca trei personaje foarte similare, dar totusi diferite: Kevin Flynn la 30 de ani, Kevin Flynn la 60 de ani si clona digitala al acestuia, Clu, care este antagonistul filmului. O provocare in fata careia Bridges se dovedeste a fi maestru, creand intr-adevar trei personaje diferentiate nu doar de costume.

Notabil este si Michael Sheen, care are un rol scurt dar colorat si plin de energie, de care profita la maxim, furand scenele chiar si atunci cand nu domina situatia.

Regizorul este Joseph Kosinsky care se afla la primul sau film si care s-a descurcat totusi foarte bine in a oferi publicului un SF de actiune bine ritmat si cu o imagine noua si memorabilia.

De laudat e si soundtrackul, scris de Daft Punk, care ofera un sunet electronic ca din anii ’80, fie ca e o secventa lenta cu muzica similara lui Philip Glass sau un tehno-beat rapid la scenele de actiune.

Ce spun criticii despre TRON: Legacy?

Tomatometer-ul de pe RottenTomatoes.com ofera 49% fresh TRON: Legacy, criticii laudand elementele vizuale ametitoare si designul excelent, dar criticand lipsa de dezvoltare a personajelor si a povestii. Iar MetaCritic.com e de acord ca 49/100 este metascore-ul meritat de TRON:Legacy. Criticii lauda efectele speciale si actoria lui Jeff Bridges, dar nu mult mai mult de atat, The Onion A.V. Club numind filmul sec.

Verdictul KoolHunt.ro

TRON: Legacy nu este unul dintre acele SF-uri care este o alegorie asupra societatii sau care are o poveste profunda universala la baza, dar nu e nici un film de duzina, oferind o experienta palpitanta cu scene de actiune maiestruos executate si o lume digitala  elaborata (chiar daca putin credibila) cu o estetica unica. E unul dintre acele filme care reusesc sa te tina interesat pe tot parcursul si in care te poti scufunda pentru o ora jumatate chiar daca dupa nu ramai cu mult. O delectare senzoriala chiar si daca nu una intelectuala.