Home » Acum la cinema, cinema, Filme

Trance – haihui printr-o minte deloc neprihanita

10 May 2013 scris de 1 comentariu

trance1[Titlu in limba romana: Capcana mintii]

KoolRank: 7.5/10

– atmosfera & entertainment: 8.5/10

– regie: 8/10

 actori: 7.5/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.3/10

Regie: Danny Boyle An: 2013
Actori: James McAvoy, Rosario Dawson, Vincent Cassel Genul: thriller, drama

 

trance2Dupa Olimpiada din Londra, Danny Boyle revine la scara mai “mica” a marelui ecran cu un thriller psihologic filmat tot loco si perfect congruent cu filmografia de pana acum a regizorului, insa care iti lasa un usor gust de “incalzire” – pare ca Boyle isi flexeaza incheietura demonstrativ, dar fara a risca defel sa o scranteasca. De fapt, Trance a servit drept dulce diversiune care, la fel ca piesa Frankenstein regizata tot in perioada pre-Olimpica, i-a creat regizorului distanta necesara diriguirii extravagantei de pe stadionul olimpic.

Some things don’t change – it still takes muscle, it still takes nerve…

trance3Boyle merge la sigur cu un film hibrid, o aventura de tip jaf-scapat-din-mana imperecheata cu o incursiune psihologica de toata fru-fru-musetea, din care blender neuronal spectatorul iese ametit ca dupa un maraton de tras la jug. E vina lui, a noastra, insa, pentru ca asteptam de la filme un POV de incredere, un ghid cu un plan daca nu transparent, macar consecvent – iar Boyle ne invarte pe degete si ne goneste in sus si-n jos pe piste gresite pentru ca poate. Un jongleur dibace al planurilor, dupa cum a dovedit-o si cu ocazia spectacolului olimpic, englezul face aici abuz de zorzoane vizuale si twist-uri narative, continuandu-si investigatia peisajului britanic cu o suma de tipologii usor traductibile, si cu lipici garantat, pe tot mapamondul.

trance4De la bun inceput, ne lasam condusi de vocea calma a lui Simon (James McAvoy), licitator in cadrul unei galerii londoneze, care ne explica dintr-un plan paralel, cu ochii fixati candid pe camera, ca un narator credibil, cum au evoluat precautiile luate de pastratorii operelor de arta si cum, in acelasi timp, hotii si-au pus la punct schemele pentru a le face fata. Insa, ne repeta el cu o insistenta profetica ce nu pacaleste pe nimeni, “No piece of art is worth a human life.” Intram imediat in miezul problemei, jaful usor de anticipat al unui Goya valoros, intreprins de echipa lui Franck (Vincent Cassel) si soldat cu o miscare eroica, contrara training-ului, din partea lui Simon. El insusi aflat in cardasie cu hotii, primeste o scatoalca in loc de-un glonte-n cap si se trezeste amnezic.

I must remember never to forget you’re a criminal.

trance5Insa, mai apoi reiese ca, in mijlocul debandadei generale, Simon subtilizase si ascunsese cumva prada, atat de complicii sai la jaf cat si de autoritati. Va urma o cursa prin mintea lacunara a tanarului duplicitar, in cautarea panzei Vrajitoarele in aer lasandu-se antrenata, pentru o cota din castig, si hipnoterapeutul Elizabeth Lamb (Rosario Dawson). Dar cat stie ea de fapt, care ii e deontologia si cui si-o subordoneaza, cine ii e pacient si cine cobai – si, mai ales, cand suntem martori la o transa indusa de ea, la o memorie inculcata de glasul ei de-un calm studiat? Semnele de intrebare se aduna fara vreun raspuns in clar iar noi, deja patiti, ne asteptam la un double blind, poate chiar triplu, si deci vom lua masuri de siguranta si marje de eroare, cat sa ne formulam si sa ne aparam la fiecare pas teoria incipienta.

Despre actori si regie ce se poate spune?

trance6Mereu alte intorsaturi de situatie ne ameninta castelul de carti de joc, iar tot ce sta in picioare pana la ultimul big reveal poate fi daramat intr-o clipa – asa se prezinta labirintul lui Danny Boyle, construit din imagini cvasi-onirice, bogate in reflexii ca o Casa a Oglinzilor, in neoane citadine si camere alunecand in unghiuri improbabile care ne luxeaza privirile. Nu in ultimul rand, cooptand in coltul lui un triunghi protagonist de personalitati alunecoase, desavarsit si captivant prin interpretarile lui Cassel, McAvoy si Dawson, Boyle garanteaza succesul filmului prin alchimia instanta dintre ei.

trance7Acolo unde McAvoy mizeaza din nou pe sarmul de baietandru pentru a ascunde un intuneric demn de un act final deconcertant, iar Dawson, a carei voce hipnotica troneaza peste contingentul majoritar masculin, este la fel de ispititoare si calculata ca-n rape-revenge-ul DescentCassel, in schimb, nu se lasa circumscris in rol de villain clasic, oricat de usor i-ar permite-o scenariul mai vadit preocupat de Simon si Elizabeth. Franck se straduieste sa tina strans de fraiele procesului “terapeutic”, dar recunoaste din timp superioritatea adversarului si nu se lasa manipulat de Elizabeth decat in masura in care e constient ca ea e cheia dibuirii Vrajitoarelor. Desi focusul lui e clar si putea fi grefat pe un personaj bidimensional, jocul lui Cassel e nuantat si rezista tipizarii.

trance8Ritmul alert mentinut de Boyle prin multe scene-vigneta ultra-stilizate, impachetate in bucati electro-antrenante de coloana sonora, si inserturi de episoade mustind de eleganta imagistica in detrimentul realismului, ameninta mereu sa ne pacaleasca detectorul de “fum si oglinzi”. Intre dementa goanei dupa amintiri incuiate-n subconstient si claustrofobia spatiilor inchise si intens colorate din metropola Regatului (“domicilii psihologice” mai degraba decat autentice, explica Boyle intr-un interviu), spectatorul uita de sine, de ceas, de tot din jur.

Tratamentul ideii intortocheate si presarate cu fix destule indicii cat sa valideze nevoia unei vizionari secunde, nu si terte, are semnatura lui Boyle stantata-n frunte – povestea, insa, nu este noua: initiatorul ei, Joe Ahearne, scrib cu renume Whovian, chiar a mesterit pentru TV un Trance de mai mica anvergura in 2001, acum insa facand echipa cu duo-ul dinamic John Hodge-Danny Boyle si predand stafeta regizorala. Mai putin flatante sunt paralelele cu Eternal Sunshine of the Spotless Mind, desi calchierea se lasa intrevazuta tarziu, cu mult dupa ce-am fost prinsi in carligul nisipurilor miscatoare ale lui Boyle.

Ce spun criticii despre Trance?

trance9Obtinand un punctaj decent de 68% pe Rotten Tomatoes, Trance este taxat pentru scenariul subtirel si hedonismul vizual fara substanta. Todd McCarthy de la The Hollywood Reporter rezuma limpede criticile aduse filmului lui Boyle: “Danny Boyle se distreaza masiv si in mod evident, adaugand intorsaturi si curbe si tuneluri si stil din plin noir-ului sau modern plasat in Londra, dar se suceste de-atatea ori ca filmul ajunge sa se auto-saboteze in loc sa mearga in vreo directie anume”. Cu de aproape 5 ori mai putine recenzii contorizate pe Metacritic, Trance aduna doar 60% in agregatorul citat de IMDb, parerile fiind flancate superior de nota 88/100 a New York Post-ului, care conchide: “Iata ce se intampla cand filmul noir se duce la un chef rave”. La polul opus insa, Owen Gleiberman de la Entertainment Weekly deplange starea thriller-ului contemporan, in care se inscrie si Trance: “in loc sa iti indoaie mintea, vrea doar sa ti-o faca bucati, sa ti-o striveasca si sa ti-o arunce in robotul de bucatarie”.

Verdictul KoolHunt.ro

Un film aflat sub semnul memoriei si al uitarii, in echilibru precar intre subtilitate fina si colorit exagerat de blockbuster, Trance ne aminteste de Danny Boyle cel dinaintea statutului de Comoara Nationala, ba, mai mult, de cel “neintinat” inca de Oscar. Este un film aproape mic, dark fara sa fie noir pana la capat, care te va tine pe marginea scaunului, o centrifuga care te va frustra pe-alocuri, pentru ca in final sa te plezneasca cu adevarul ce leaga totul intr-o funda mare de mainstream. Pe scurt, un dans de glezne de la un autor laborios care de data asta avea doar chef de-o joaca fara stres – dar o joaca de geniu tot cu must-see se noteaza in carnetul nostru de bal.

1 comentariu »

  • Trance (2013) > Blog de Cinema said:

    […] Farmecul consta in faptul ca realitatea devine o imaginatie nebuna. Ioanina Pavel – KoolHunt Un film aflat sub semnul memoriei si al uitarii, in echilibru precar intre subtilitate fina si […]

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*