Top cei mari tari 10 presedinti din filme
Zilele dinaintea alegerilor electorale fac din mine un personaj dilematic. Sa ma duc sa votez, sau nu? Si daca ma duc, cu cine sa votez? Stau si ma uit pe strada la invazia de prost gust a afiselor electorale, ajung acasa si deschid televizorul, primesc o gramada de sfaturi si ma simt din ce in ce mai dezinformata. Poate nu ma uit in directia potrivita, poate solutia este prea simpla…
Ma simt ca cetateanul turmentat de altadata si pentru ca nu am norocul sa gasesc vreo scrisorica, (barem un biletel) nu am nici sursa de inspiratie. Sa astept vreo mita de influentare? E greu ca nu prea stau pe acasa. Poate vreun telefon?
Si pentru ca m-am saturat de televizor si de emisiuni politice nuantate o sa fac ce stiu mai bine… O sa ma uit la filme si o sa fac un portret inspirational pentru presedintele de care avem nevoie.
Sursa va fi cinematografia americana, foarte darnica in acest sens. Mai mult asemanarea cu personaje reale va fi absolut intamplatoare… Si in fond si politicienii sunt cu ochii mai mult pe americani. O.K, fac un top si vedem ce alegem.
Perfect, dar daca lamurim problema presedintelui, ce facem cu referendumul? Asta da dilema. La ce ne mai uitam?
10. Gene Hackman in Absolute Power (1997) – Tentatiile puterii
Puncte forte: Puterea poate corupe orice, el este cel mai puternic om din stat si in numele ei este absolvit de orice pedeapsa sau responsabilitate.
Tactica: Un presedinte marsav are un staff pe masura, iar acesta condus de un fel de Lady Macbeth ii va acoperi permanent spatele, mergand pana la musamalizarea unei crime.
Gene Hackman in Absolute Power face parte din galeria restransa a presedintilor malefici, complet corupti. Iar cand e vorba sa interpreteze o vulpe, nimeni nu-l intrece pe Hackman, asa ca avem de-a face cu un adevarat recital. Ironia filmului este ca fata de cel mai puternic om de pe planeta, martorul intamplator al crimei, talharul, este uman si onest.
9. Billy Bob Thornton in Love Actually (2003) – Aroganta puterii
Puncte forte: Are o atitudine de felina la vanatoare fata de aliati, care se pot baza pe el: “so long as it’s not something I don’t want to give.” Crede in hegemonia vesnica a Statelor Unite. Este constient de magnetismul si carisma sa.
Tactica: In ideea creerii unor “very special relationship” cu cei care colaboreaza, nu se da inapoi sa-i faca curte apetisantei secretare a posibilului aliat, primul ministru britanic.
Rolul presedintelui S.U.A. intr-o comedie romantica precum Love Actually este motivat de preocuparile politice ale unui personaj important din film, Primul Ministru al Marii Britanii. Aroganta si lipsa de dialog ale lui Billy Bob Thornton, vor provoca o reactie din partea calmului si pacifistului Hugh Grant.
Riposta in forta a acestuia este o mostra concentrata de umor britanic: “I love that word “relationship.” Covers all manner of sins, doesn’t it? I fear that this has become a bad relationship… We may be a small country, but we’re a great one, too. The country of Shakespeare, Churchill, the Beatles, Sean Connery, Harry Potter. David Beckham’s right foot. David Beckham’s left foot, come to that. ”
8. Dennis Quaid in American Dreamz (2006) – Surprize, surprize…
Puncte forte: Isi ascunde in spatele depresiei lipsa de interes si plictiseala fata de problemele serioase. Vrea sa petreaca cat mai multe zile linistite in pat, dormind si citind. A devenit presedinte urmand exemplul tatalui, a avut probleme cu bautura si pe parcursul mandatului nu a controlat niciodata nimic si mai ales i-a scapat de sub control situatia din Orientul Mijlociu.
Tactica: Pentru a redeveni vizibil va da o lovitura de imagine prin participarea la showul fara concurenta pe piata de divertisment din America, American Dreamz.
In tara in care presedintele nu citeste ziare si nu este interesat nici de relatiile externe, iar guvernul declanseaza nemotivat razboaie, poporul va fi mai interesat de votarea unor staruri in diverse show-uri decat in votarea urmatorului presedinte.Comedie satirica, American Dreamz prezinta culisele unui astfel de show.
In rolul presedintelui deprimat, Dennis Quaid este o marioneta condusa de seful administratiei prezidentiale. Pentru a-si ridica cota de popularitate va participa la show pentru a decide castigatorul. In final isi va cere scuze in direct pentru harababura din Orientul Mijlociu.
7. Kelsey Grammer in Swing Vote (2008) – Clovnii puterii
Puncte forte: Usor influentabil si versatil, poate schimba oricand valorile traditionale conservatoare ale republicanilor, in favoarea balantei alegatorilor. Pentru ca totul depinde de un singur vot isi va schimba convingerile dupa cel de al carui vot depinde.
Tactica: Va deveni putin liberal in convingeri, va fi de acord cu casatoria homosexualilio, va milita pentru conservarea mediului. Plus va merge la pescuit si va incerca intre 2 pahare sa se imprieteneasca cu anonimul cetatean turmentat. Va spune orice din ce crede ca ar vrea votantul sa auda.
In lupta electorala din Swing Vote actualul presedinte, Kelsey Grammer, reprezentantul republicanilor si democratul Dennis Hopper vor lupta cu toate metodele pentru a castiga votul de departajare.
Dar sarea si piperul acestui film este dat de cei 2 conducatori ai staff-urilor electorale. Stanley Tucci, lipsit de constiinta si fara scrupule, este creierul campaniei electorale a presedintelui actual si Nathan Lane in rolul managerului de campanie al candidatului democrat, personaj inteligent dar condamnat sa fie mereu pe locul doi. Amandoi sunt decisi sa castige si chiar sa schimbe de pe stanga pe dreapta daca e nevoie. Ceea ce pare foarte cunoscut si pe alte meleaguri.
6. Morgan Freeman in Deep Impact (1998) – Presedintele anti-criza
Puncte forte: Deciziile grele se iau cu calm. Responsabilitatea e a celor care trebuie sa decida. Confruntat cu o criza majora este deschis la orice solutie.
Tactica: Planuieste sa adaposteasca intr-un bunker 1 milion de oameni, cei mai importanti de pe planeta, care ar putea ajuta omenirea sa isi continue existenta chiar si dupa acest dezastru global.
Impactul nimicitor al unei comete nu este un viitor pe care omenirea il poate accepta. Dar in Deep Impact o cometa este pe cale de a lovi planeta Pamant. Presedintele Morgan Freeman va rezolva starea de criza cu multa clasa, iar discursurile lui sunt inspirationale: “Cites fall, but they are rebuilt. And heroes die, but they are remembered. We honor them with every brick we lay, with every field we sow, With every child we comfort, and then teach to rejoice in what we have been regiven. Our planet. Our home. Now, let us begin“.
5. Bill Pullman in Independence Day (1996) – Presedintele Erou
Puncte forte: Conducator innascut, ecologist si protector al resurselor naturale, presedintele intelege sa se sacrifice pentru binele omenirii. Si nu se pune primul la adapost.
Tactica: Va lupta impotriva invaziei extraterestre pilotand un avion de lupta.
Presedintele Bill Pullman in Independence Day este presedintele american tipic din filmele dezastru cu comportament eroic, gata sa-si sacrifice viata pentru binele omenirii. Dar nu se urca in avion inainte de a ne tine un speech inspirat: “Perhaps its fate that today is the 4th of July, and you will once again be fighting for our freedom, not from tyranny, oppression, or persecution – but from annihilation. We’re fighting for our right to live, to exist.”
4. Anthony Hopkins in Nixon (1995) – Adevarata masura a democratiei
Nici Anthony Hopkins nu a ratat onorurile de sef de stat, el interpretand un presedinte american real, pe Richard Nixon in filmul Nixon, regizat magistral de Oliver Stone. Performanta actorului in rolul lui Richard Nixon a fost atat de buna, incat a ajutat publicul contemporan sa-l inteleaga mai bine, difuzand antipatia generala provocata de acesta. “Nu ma pot judeca pentru ca am bombardat Cambodgia. Un presedinte poate bombarda ce vrea el“.
Anthony Hopkins este devastator in Nixon, demonstrand destinul tragic al unui patriot inteligent, insa posedat de demoni interiori care il conduc la greseli istorice. Cu un chip incapabil sa transmita caldura umanã, a fost unul dintre politicienii potriviti pentru a face fata unor satrapi precum Hrusiov sau Mao. A stiut sa vorbeascã acel jargon al oamenilor puternici, cinici, a abuzat fara remuscari de prerogativele sale si probabil ca totul ar fi ramas in arhivele secrete ale istoriei dacã n-ar fi intervenit o micã bresa in sistem. Controversatul presedinte american, este singurul din istoria acestei tari care a demisionat in urma scandalului Watergate. In plin impas si intr-o perioada de ample framantari sociale, mecanismul democratiei americana functioneaza din nou.
Foarte interesanta si urmarirea evolutiei lui Nixon, in filmul Frost/Nixon, despre dezvaluirile pe care le face acesta intr-o serie de interviuri.
3. Kevin Kline in Dave (1993) – Clona de serviciu
Puncte forte: In tara tuturor posibilitatilor oricine poate ajunge presedinte, el tocmai a reusit. Oricine si-ar dori sa ajunga in Biroul Oval. Nu e chiar un impostor, este un om obisnuit si generos pus in situatia de a face un serviciu actualului presedinte aflat in coma. Va reusi in scurtul timp sa-si exercita prerogativele puterii sau va ramane un simplu actor?
Tactica: Va participa la toate adunarile si va interveni in favoarea homeless-ilor, va reduce deficitul national, va incerca sa gaseasca noi locuri de munca si o va cuceri pe Prima Doamna.
Evident desi nu este un presedinte adevarat Kevin Kline in Dave, se apropie de portretul ideal al presedintelui uman, deschis si interesat de problemele alegatorilor sai. Un om obisnuit inca nepervertit care se mira ca si noi toti de ce politica este facuta cu picioarele. si in interes personal. Evident, un tip prea real ca sã fie adevãrat. “If people in power only behaved sensibly and with good will, a lot of our problems would solve themselves“.
2. Michael Douglas in The American President (1995) – Poveste romantica in Biroul Oval
Puncte forte: Nu cedeaza santajului, de orice fel si are simtul raspunderii: “If you want to talk about character and American values, fine. Just tell me where and when, and I’ll show up”. Plus ca se indragosteste de o ecologista.
Tactica: Urmeaza-ti inima!
Veti vedea in The American President, ca nici cel mai puternic om din lume nu poate sa faca orice isi doreste. Interesant este si modul ironic si amuzant, in care filmul il pune pe Michael Douglas, obisnuit cu circumstantele extraordinare, sa rezolve lucruri banale. Intre 2 sedinte pe probleme de buget si de stat, va cumpara flori, va merge la o intalnire, va conduce o masina.
Destul de complicata viata acestui presedinte, care vrea putina independenta. Trebui sa mentina o relatia la care tine, sa isi pastreze admiratorii, sa linisteasca si sa multumeasca mass-media si publicul si sa-si infrunte cu demnitate adversarul politic.
1. Harrison Ford in Air Force One (1997) – Cel mai tare presedinte de la Hollywood
Puncte forte: Niciodata nu negociaza cu teroristii, chiar daca se afla in avionul prezidential care tocmai a fost deturnat si chiar daca in avion se afla si familia. Adica 0 toleranta la agresori si violenta.
Tactica: Tip Bruce Willis din Die Hard, anihilezi inamicul unul cate unul pana devii majoritar.
Intr-adevar ce poate fi mai tare decat Harrison Ford ca presedinte in Air Force One, in razboi declarat impotriva terorismului. Sigur ca ne place latura romantica a vietii presedintilor, dar si mai mult ne impresioneaza cand seful din Biroul Oval este un dur capabil sa tina puterea in mana fara probleme. De data asta presedintele, veteran al razboiului din Vietnam, stie sa piloteze un avion, reuseste sa puna la punct o gasca de teroristi si are toate calitatile lui Indiana Jones.
Putin veridica situatia, dar efectele speciale si tensiunea psihologica sunt dozate excelent. Interesant ca vice-presedintele este femeie si este blonda. Si ca se balbie plina de gravitate la unison cu cabinetul. Greu de gasit o solutie… Traiasca presedintele!
In final va recomand sa nu ratati serialul despre culisele Casei Albe, The West Wing (1999-2006), cu Martin Sheen, sau una din premierele lunii, Idiocracy, ca sa vedeti unde ne duce si lipsa de responsabilitate sau …. lipsa de la vot.
Multe filme de care n-am auzit. o sa am ocupatie in weekend. eu sincer l-as vota pe president Camacho. Macar ‘nealui nu ezita sa ofere democratie cu paru si mitraliera. Un glont la fiecare, ca asa se cade. Eu imi amintesc totusi si de manchiurian candidate. Dany Glover din 2012, un presedinte neputincios in fata premierului si intereselor si care nu poate face nimic altceva pentru bobor decat sa moara impreuna cu acesta. sincer, as prefera un lider mai calm, mai prezentabil si mai cuminte. m-am saturat de discursuri demagogice, de presedinti care arata cu degetul acolo unde ar trebui sa-si asume responsabilitate, de oameni a caror discurs aminteste de ironia lui caragiale. Votati-ma pe mine. Ba nu, votati-ma pe mine. Scrisoarea mai recent se numeste dezbaterea. Uite-o. Nu e. Daca vreau carisma, pot reciti un discurs in oglinda. Iar daca o sa apara un film nou in ziua alegerilor, as prefera sa folosesc timpul in mod util. Dar o sa ma duc sa votez. Nu pot face o analiza solida, deoarece saiturile alesilor nu au programe. Nu exista o abordare sistematica. Despre educatie si agricultura pot sa turui si eu ore in sir. Nu exista o viziune privind iesirea din criza. Ma uit la televizor si rad singur. Istorici-filozofi, marinari si ingineri isi dau cu parerea. Unul singur are studii economice, unul singur incearca o solutie sistematica. Si nu este vorba despre aceeasi persoana. Am revazut zilele trecute “Titanic Vals”. Extraordinar film.
cred ca-i o greseala in titlu
Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.