Sunt atatia regizori pe care ii admir, incat mi-a fost foarte greu sa fac un Top 10, insa am incercat pe cat posibil. Bineinteles ca topul meu nu este deloc obiectiv, ci e filtrat prin prisma preferintelor personale pe care cu totii le avem si pe care va invit sa le discutam.

In caz ca nu ati vazut capodoperele de mai jos, eu le consider must-see ale cinematografiei si va sfatuiesc sa le vedeti!

10. Tim Burton – Edward Scissorhands (1990)

Burton e vizionar, tenebros, romantic, copilaros si lista ar putea continua la nesfarsit. In Edward Scissorhands avem o parabola a artistului neinteles portretizat de Johnny Depp. De notat ca este primul film care marcheaza colaborarea Burton-Depp si care va deschide drumul pentru urmatoarele: Sleepy Hollow, Ed Wood, Corpse Bride, Charlie and the Chocolate Factory, Sweeney Todd, Alice in Wonderland. Desi cu timpul Burton a inceput sa foloseasca efecte speciale complexe in filmele sale, Edward Scissorhands are meritul de a fi induiosator si gotic in acelasi timp, pastrandu-si in acelasi timp o prospetime nealterata de-a lungul timpului.
Cool Rank: 8,0/10
Nota IMDb: 8,0/10

9. Oliver Stone – Born on the 4th of July (1989)

Oliver Stone are meritul de a le arata americanilor mizeria de sub presul de la usa in opinia mea. Nici un alt regizor nu a patruns atat de adanc in societatea americana aducand la suprafata atatea tenebre si tabu-uri. Born on the 4th of July este ceea ce toata America vedea insa in acelasi timp ignora: ranile adanci lasate de razboiul din Vietnam soldatilor si faptul ca insusi razboiul a fost o greseala. Stone nu se opreste aici, in timp ce Platoon abordeaza tot tema razboiului, Natural Born Killers abordeaza tema violentei juvenile cultivata de catre societate prin mass-media.
Cool Rank: 8,0/10
Nota IMDb: 7,2/10

8. Lars Von Trier – Dancer in the Dark (2000)

Cred ca Lars Von Trier e profund nedreptatit de criticii de film actuali care au facut din el persona non grata la Hollywood. Daca Dancer in the Dark il facuse sa patrunda timid in cetatea filmului, Antichrist-ul l-a stigmatizat iremediabil. Mai cred ca Lars nu da doi bani pe faptul ca talentul nu i-a fost niciodata recompensat la Oscar la care oricum nu s-ar fi putut duce din cauza fobiei de zbor.
Cool Rank: 8/10
Nota IMDb: 7,9/10

7. Pedro Almodovar – Volver (2006)

Spania post-franchista a avut nevoie de Almodovar ca de aer! Filmografia lui este pur si simplu o sarbatoare a senzualitatii si libertatii proaspat dobandite de spanioli, caci personajele lui Almodovar sunt gays, lesbiene, dependenti de droguri. Dincolo de a fi explicit si provocator ca in Mala Educcacion sau La Ley del Deseo, Almodovar are o obsesie pentru femeia puternica si exploziva pe care de-a lungul timpului ne-a daruit-o si noua cu ajutorul bunei sale prietene Penelope Cruz. Volver este definitoriu in acest sens: trei generatii de femei inving nebunia, focul si chiar moartea intr-o poveste suprarealista tragica si hilara in acelasi timp.
Cool Rank: 8,5/10
Nota IMDb: 7,7/10

6. David Lynch – Mulholland Drive (2001)

Nu am vrea sa traim in locurile in care ne duce Lynch. Pitici dansatori, femei fatale, intuneric si secrete – iata lumea fascinanta a lui Lynch, iar Mulholland Drive nu face nota discordanta. Insa ceea ce admir cel mai mult la Mulholland Drive este tehnica realizarii lui in care visul si realitatea se suprapun intr-un mod cel putin original: practic firul narativ se contruieste de la vis, care domina prima parte din film pentru ca in a doua parte sa fim martorii evenimentelor care au precedat si determinat visul.
Lynch e extrem de psihologic, bogat in simboluri si semne, de aceea filmele lui pot parea extrem de greu de digerat in prima faza, insa puteti incepe cu Twin Peaks inainte de a viziona Mulholland Drive sau Lost Highway.
Cool Rank: 9/10
Nota IMDb: 8,0/10

5. Alfred Hitchcock – Psycho (1960)

Cum s-ar putea face un top al regizorilor fara Hitchcock? Parintele suspansului, al voyeur-ismului si al obsesiilor transpuse cinematografic, Hitchcock e prin excelenta un clasic. Cu totii am urmarit Psycho facandu-ne mici in fotoliu la scena crimei din hotel, relaxandu-ne la aparitia detectivului, pentru ca apoi Hitchcock sa ne creasca adrenalina din nou atunci cand descoperim motivele macabre ale dedublarii lui Norman Bates. Sa nu uitam insa ca pe langa thrillerele psihologice binecunoscute ca Psycho, Rebecca, Rope, Vertigo, marele Hitch este creatorul filmelor de spionaj care au influentat atatea generatii la Hollywood. Va propun sa vedeti un film cu James Bond, oricare, sau orice film din seria Misiune Imposibila si apoi sa vedeti La Nord prin Nord-Vest.
Cool Rank: 9,5/10
Nota IMDb : 8,7/10

4. Martin Scorsese – Taxi Driver (1976)

Scorsese este de un realism violent, pe alocuri chiar deranjant. Filmele lui despre mafie (Goodfellas, Casino, The Departed) sunt felii de realitate italo-americana extrem de dura, pe care Scorsese are meritul de a o extrage din cartierele indioelnice si de a o stiliza intr-un mod inconfundabil.Insa Taxi Driver ramane in constiinta tuturor ca film-etalon a lui Scorsese, si chiar daca nu a luat Oscarul, a marcat o generatie americana in deriva: cea alienata, obsesiva si total anti-eroica post-Vietnam.
Cool Rank: 9,5/10
Nota IMDb: 8,6/10

3. Steven Spielberg – Schindler’s List (1993)

Dupa parerea mea Spielberg face parte din categoria regizorilor duali, adica cei care pot face filme extrem de comerciale (E.T, Jurassic Park, Men in Black, Indiana Jones), insa care in acelasi timp pot ataca teme complexe: tema rasismului (Culoarea Purpurie), a sclaviei (Amistad) si a razboiului (Salvati Soldatul Ryan).  Insa portretizarea holocaustului in Lista lui Schindler, nu numai ca i-a incununat succesul deja dobandit de decenii, dar ne-a facut sa privim putin diferit istoria celui de-al doilea razboi mondial.
Cool Rank: 9,5/10
Nota IMDb: 8,9/10

2. Quentin Tarantino – Pulp Fiction (1994)
Nu cred ca putem privi cultura pop moderna fara Pulp Fiction. Dialoguri dure, scene violente, umor dar si melancolie sunt pentru mine caracteristicile dominante ale
filmelor lui Tarantino. La fel ca in cazul lui Coppola, lui Tarantino i-a fost greu sa re-editeze succesul lui Pulp Fiction. A reusit intr-o mare masura cu Kill Bill si Inglorious Basterds, mai putin insa cu Reservoir Dogs sau Jackie Brown. Presupun ca este pretul pe care il platesti atunci cand faci un film genial.
Cool Rank: 9,5/10
Nota IMDb: 9,0/10

1. Francis Ford Coppola – The Godfather (1972)

Cand spui Francis Ford Coppola automat te gandesti la Godfather 1 si 2. Insa din anii ’70 Coppola n-a mai regizat niciun film notabil, cu exceptia lui Dracula, ecranizarea dupa Bram Stoker. Insa daca stau mai bine sa ma gandesc, dupa ce a regizat The Godfather, cred ca era normal ca nimic din ceea ce a facut sa nu se mai ridice la aceleasi standarde.

De ce? E ca si cum daca Michelangelo ar trai astazi, i-am cere sa picteze o a doua Capela Sixtina! In cazul lui Coppola sclipirea geniala a dat lumii intregi o capodopera indiscutabila si o metafora dura, dar in acelasi timp poetica a Americii secolului XX. Iar el nu a mai ramas cu aproape nimic dupa ce, artistic vorbind, a dat totul lumii intregi.
Cool Rank: 10/10
Nota IMDb : 9,2/10