CoolRank: 9/10

– atmosfera & entertainment: 8.5/10

– regie: 9/10

– actori: 8.5/10

– scenariu: 9/10

– montaj: 6/10

Nota IMDb: 8.7/10

Intr-o lume in care viata bate cu siguranta filmul, o era in care povestile horror prind timid contur in lumina reflectoarelor celor mai simpliste decoruri si platouri de filmare, in care impactul fiecarei scene apasa pe umerii actorului si nu consta in maiestria “omului de la butoane”, Robert Bloch, cunoscut autor de romane horror, publica in 1959, romanul “Pshyco”.

La nici un an, povestea lui este transformata de Joseph Stefano intr-un extraordinar scenariu, iar mai apoi Sir Alfred Hitchcock desavarseste aceasta capodopera printr-o regie de execptie.

A boy’s best friend is his mother

Filmul este inspirat din viata lui Ed Gein, un criminal din Wisconsin, care a socat lumea prin cruzimea actelor sale, si care in ciuda faptului ca nu a avut suficient timp sa devina un criminal in serie (avand la activ doar doua crime despre care se stie), a inspirat personaje ca Leatherface din “The Texas Chainsaw Massacre” (1974) sau faimosul Buffalo Bill din “The Silence of the Lambs” (1991).

Asadar, precursor al filmelor horror si deschizator de drumuri pentru cele mai bune scene de suspans folosite de-a lungul timpului in cinematografie, Psycho spune povestea unei functionare careia ii este incredintata o suma mare de bani pentru a-i depune la banca, si care din disperarea de a fi alaturi de iubitul ei, ia banii si fuge. In drum spre Fairvale, Texas, spre iubitul ei Sam, Marion Crane (interpretata de Janet Leigh) se opreste peste noapte la motelul Bates. Aici il cunoaste pe Norman Bates (interpretat de Anthony Perkins), proprietarul motelului, care locuieste impreuna cu mama sa in casa de alaturi. Marion intelege ca Norman este un tanar tinut sub strict control de catre mama sa. Acesta pare a fi un tanar tulburat de prezenta mamei sale si dominat in gandire si reactii de aceasta. Ceea ce pare a fi ciudat la Norman, nu sunt insa caracteristici care sa socheze sau care sa ii dovedeasca instabilitatea psihica, drept urmare, Marion accepta sa ia cina impreuna cu el la receptia motelului. In urma discutiei dintre cei doi, Marion decide sa returneze toti banii si sa se reintoarca in Phoenix.

Scena care urmeaza marcheaza inceputul unei noi ere cinematografice, prin elementele folosite, prin punerea acestora in valoare; asadar scena dusului, care constituie si un moment de maxima intensitate in desfasurarea actiunii, pentru ca este scena in care Marion Crane este ucisa, reimprospateaza peisajul scenelor tipice unui thriller, fiind in continuare extrem de folosita de regizori. De prisos sa mentionez ca modul de realizare este rudimentar, insa cu un impact extraordinar, revolutionar asupra ideii de suspans.

Sora lui Marion este decisa sa o gaseasca pe aceasta, convinsa fiind ca ceva rau s-a petrecut. Iar de aici inainte va asigur ca veti avea parte de neasteptate rasturnari de situatie, momente ce va vor surprinde, pentru ca povestea nu are varsta, nefiind ceva specific pentru anii ‘60 si imposibil pentru anii 2000. O veti cunoaste pe mama lui Norman, pe sora lui Marion, care incearca sa descopere adevarul, si in final il veti descoperi si pe criminal.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Anthony Perkins a jucat in peste 60 de filme si seriale, de la comedie la drama, dar Psycho este filmul care l-a urmarit intrega cariera, pentru ca dupa primul film din 1960 au urmat inca patru, ultimul in 1990.

Alfred Hitchcock este regizorul care a desavarsit pentru generatiile urmatoare arta regizoratului, inspira si continua sa influenteze spiritul liber al celor ce confera dinamism povestilor. Cu peste 60 de filme si seriale regizate, imi este foarte greu sa aleg doar doua-trei pe care sa le mentionez aici, pentru ca multe dintre ele sunt capodopere ce nu trebuiesc ratate: Vertigo, The Birds, North by Northwest, etc.

Ce spun criticii despre Psyho?

Tomatometerul de pe RottenTomatoes.com indica pentru Psycho un scor de 71% fresh, ceea ce nu e deloc rau.

Verdictul KoolHunt.ro

Daca nu l-ati vazut, trebuie sa o faceti, daca l-ati vazut, trebuie sa o faceti din nou. Este un film foarte bun, care ilustreaza o poveste ce prin natura ei nu are varsta si nu tine cont de momentul in care apare pe ecrane, fiind deopotriva interesanta si captivanta atunci ca si acum. Mai mult decat atat, naturaletea cu care Anthony Perkins joaca, te convinge ca aspectele psihologice ascunse cu iscusinta in prima parte a filmului, vor scoate la iveala reactii nebanuite ale personajelor de-a lungul desfasurarii actiunii. Categoric un must-see.