[Titlu in limba romana: Hotul de cuvinte]

CoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 6.5/10

– regie: 6/10

– actori: 8/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 6.5/10

Nota IMDb: 6.8/10

You have to choose between life and fiction. The two are very close but they never actually touch. They are two very, very different things.

Cand “ma fac mare” vreau sa devin scriitoare, asa ca orice film, referinta, document online/offline, carti, evenimente care se leaga de literatura, scris, inspiratie, creatie, au garantata o halca solida din atentia mea. Asa ca poate m-am dus cumva cu sacul maricel la pomul laudat, i.e. The Words.

You think you can just steal a man’s life and expect there to be no price to pay?… We all make difficult choices in life. The hard thing is to live with them.

Avem aici un sindrom matrioska – o poveste despre o poveste intr-o alta poveste. Sa detaliez: Clay Hammond (interpretat de Dennis Quaid) este un scriitor de succes care va citi in cadru organizat si festiv fragmente din noul sau roman, “The Words”. In el e vorba (pun intended) despre Rory Jansen (Bradley Cooper) si a sa devenire intru scris, drum dificil pe care e sustinut moral de sotie, Dora (Zoe Saldana), si, financiar mai mult, de tatal sau, Mr. Jansen (J.K. Simmons). In luna de miere, acesta descopera un manuscris si, in urma unei neintelegeri neclarificate la timp si a unui lant de reactii, acesta ii este publicat sub propriul nume si devine unul din romanele americane contemporane de senzatie. Dar lantul de reactii si micul bulgare de zapada continua sa creasca si impactul asupra vietilor tuturor celor implicati devine din ce in ce mai amplu si profund. Care e sfarsitul acestora? Avem intr-adevar puterea sa facem alegeri definitive care sa fixeze lucrurile si sa separe in mod categoric toate nuantele de gri existente in alb sau negru? Cuvintele, si in extenso, orice opera, au o viata proprie, pe care nici chiar moartea si taxele nu ii pot pune capat.

A dumb kid wondering what the future held (…) wanted to be a writer but the words just wouldn’t come… Then all of a sudden there she was. He saw a world that was bigger than the one he’d been born into… What once was his whole world suddenly seemed small. He knew the life he wanted. He knew what he had to go to get it.

Desi intesat de concepte si idei adanci, The Words mi s-a parut prea facil. E mai mult un film market-at drept profund, atingand intr-adevar dileme frecvente, unele chiar cu implicatii filosofice (do go there, if you please & you’re inspired enough), dar care ne ofera doar varful aisbergului. Si nici pe ala prea clar. Pe mine, Jeremy Irons (The Old Man) ma face sa iau in considerare o revedere a filmului si, in ochii mei, se erijeaza in salvatorul lui. Bradley nu are o gama suficient de larga ca actor ca sa il intruchipeze in mod real pe scriitorul cu un talent suficient, dar nu coplesitor. Dramele si intrebarile care ar trebui sa il chinuie nu prea ii misca vreun muschi pe fata – aud vorbele (still intended), dar nimic altceva nu e asa cum trebuie. “It talks like a duck, but it sure ain’t walking like a duck”.

Ma atrag, cel putin la un nivel literar si cinematografic, intorsaturile, dezvaluirea sau protejarea unor secrete si a consecintelor pe care le au – pana la “bataia de aripi a unui fluture care starneste un uragan”. In The Words avem fluturele, avem bataia, ma asteptam sa fie explorate uraganele “in mic” pentru macar protagonistii celor trei povesti imbricate. Ce am primit a fost un fel de furtuna temperata si difuza.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Avand premiera la festivalul Sundance in prima luna din 2012, filmul, facut in 25 de zile dupa o perioada de incubatie de 11 ani, a fost irezistibil pentru CBS, care dupa prima vizionare a cumparat drepturile de distribuire. Pentru prima data regizori, scenaristii cu experienta ai lui TRON: Legacy si in acelasi timp actori – Brian Klugman si Lee Sternthal – prieteni de mici cu Bradley Cooper, au ajuns sa realizeze impreuna cu acesta primul lor film de lung-metraj. In afara de alegerea protagonistului, de care dupa vizionare ma declar pe deplin nemultumita, nu am (chiar atat de) multe de comentat, doar ca ratarea unui rol principal ii poate stirbi sansa filmului la maretia pe care o promite. Poate ca au fost orbiti de apropierea lor fata de actor si au tinut sa lucreze cu el. mai ales ca mai facuse un rol de scriitor la limita eticii in Limitless. Chiar zicea Brian intr-un interviu ca distributia a fost “de vis” si, presupunand ca ar trebui sa refaca filmul cu buget nelimitat si in ritm propriu, nu ar schimba nimic.

De apreciat sunt dedicarea si efortul prin care s-au facut diferentierile intre perioadele diferite din film – nucleul germinator al intamplarilor, in Parisul din 1940, pe film vechi, cu obiective vechi, povestea cuplului Cooper–Saldana pe pelicula, iar Quaid–Wilde au fost imortalizati pe digital. Dar cand actorul care iti vinde filmul (pana la urma) nu arata vreun progres sau o vaga evolutie, schimbare a personajului, se destrama destul de mult din miraj.

Pe de alta parte, numai de bine despre Jeremy Irons – o prezenta formidabila pe ecran care aproape ca dezechilibreaza orice scena in care apare prin magnetismul rolului. Orice gest, cuvant, clipire ale lui pot sa echivaleze lejer 20 de replici. Dennis Quaid – scriitorul deja realizat, cu un trecut misterios si mare grija pentru secretele proprii, care a invatat greutatea cuvintelor si inselatoarea facilitate a fictiunii. Zoe Saldana – sotia iubitoare, delicata, care devine victima perfecta. Olivia Wilde face un personaj destul de fortat, care se auto-eticheteaza de minune: “I’m young, spoiled, impetuous and American. Humor me.” In concluzie, chiar ca avem aici o distributie de vis, pacat ca nu are si un actor principal pe masura.

Ce spun criticii despre The Words?

Pe IMDb, The Words are nota de 6.8/10, bazata pe 9256 de pareri de la spectatori. Metascorul in schimb, scade in mod dramatic si din 100 de puncte posibile, The Words primeste doar 37 de la 30 de critici pe Metacritic – ca de obicei, meta-utilizatorii sunt mai ingaduitori si ii acorda un 6.1. Si rosiile stricate de data asta se aglomereaza in fata ecranului pe care ruleaza The Words, incat pe Rotten Tomatoes avem 22% prospetime din 111 recenzii si o medie de 4.6 din 10; iar, cu 53% din partea utilizatorilor, putem sa spunem ca a primit un “meh” din partea celor 29851 de spectatori.

Dupa cum se vede cu extrem de mare usurinta, criticii in majoritatea lor condamna filmul. “Pretentios, pompos, are mare nevoie de o rescriere” (Jeffrey Westhoff, PlanItNorthwest)

“The Words e un film decent, ambitios, neoriginal despre un scriitor decent, ambitios, neoriginal. Ambii vizeaza maretia. Ambii esueaza (Amy Biancolli,sfgate.com). Louise Keller de la urbancinefile.com.au se arata in schimb incantata de structura interesanta a filmului, tesuta maiastru in tranzitia fluida intre cele 3 povesti. Iar colegul ei, Andrew L. Urban, nu inceteaza cu laudele: “inteligent scris, filmul e in acelasi timp o fabula si o lectie, dar consistent placut”. Iar “intrebarile ridicate ne dau de gandit si nuantele complexitatii morale fac filmul interesant si multumitor”.

Verdictul KoolHunt.ro

Fanele lui Bradley oricum o sa il adore in film, iar povestea e suficient de complicata incat sa atraga publicul larg doritor de senzatii intelectuale gratifiante fara prea mare efort. Dar un film care nu isi defineste aproape niciodata clar temele principale, care ma zapaceste in legatura cu implicarea si atasamentul fata de oricare dintre cele 3 stadii posibile ale scriitorului si care lasa sa emane, din maldarul de clisee, ideea ca oricine cu o experienta tragica si un mijloc oarecare de scris poate naste un roman senzational, ma face sa il las in zona de 6. Hai, 6.5. Nu e nici 5, sa stii ca nu prea avea ce sa caute in liga mai mare, nici 8 sau 9, care certifica macar un anumit grad de valoare.