Home » Acum la cinema, cinema, Filme

The Five-Year Engagement – nu e pentru cine se pregateste

7 May 2012 scris de 2 comentarii

[Titlu in limba romana: Te mai mariti cu mine?]

CoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 6.5/10

– regie: 6.5/10

– actori: 6.5/10

– scenariu: 6.5/10

– montaj: 6.5/10

Nota IMDb: 6.9/10

Regie: Nicholas Stoller An: 2012
Actori: Jason Segel, Emily Blunt, Chris Pratt Genul: comedie romantica

 

Ma dau mare si va povestesc cum am cunoscut-o eu pe Emily Blunt, pe cand lucra la primul ei film, Boudica Warrior Queen, filmat in Romania. Pe atunci eu eram un trepadus, tinandu-i trena actritei Alex Kingston (o draguta fara trena, de altfel) iar Emily era o copila timida, speriata si foarte concentrata sa-si faca bine treaba. De atunci am urmarit cu mare placere filmele in care a jucat, umflandu-ma de fiecare data de mandrie ca eu stiu de unde a pornit si uite cat de bine a ajuns. Si chiar e bine. Blunt e cameleonica. Cu oricine ar face pereche, de la Ewan McGregor, pana la Matt Damon sau Benicio del Torro, pare atat de in elementul ei incat parca e imposibil sa o vezi alaturi de altcineva. De data asta este pusa langa Jason Segel si reuseste nu numai sa para la ea acasa, dar sa-l faca si pe Segel, nu tocmai intruparea junelui-prim, sa straluceasca in rolul de protagonist de comedie romantica.

This is supposed to be exciting. It’s your wedding – you only get a few of these!

Si atunci cand vorbim despre o comedie romantica, fie ea si doar produsa de Judd Apatow, stim ca se va lasa cu inversat de roluri, cu incercari de analiza a conditiei barbatului sub papucul femeii si cu multe gag-uri. The Five-Year Engagement nu ne dezamageste. Viata lui Tom (Jason Segel) pare perfecta. Este bucatar-sef in devenire, lucreaza la un restaurant select, o cere in casatorie pe iubita lui Violet (Emily Blunt) si ea accepta si chiar trece cu nonsalanta peste conditiile impuse de parintii lui evrei in organizarea nuntii. Doar ca Violet, proaspata doctoranta, primeste o oferta de post-doc la universitatea din Michigan. Generos din fire, Tom accepta sa amane nunta, renunta la job si se muta cu ea la Michigan, unde visurile lui de mare bucatar se cam duc in cosul de gunoi al fast food-ului in care ajunge sa lucreze.

Si de aici avem cam tot ce se poate intampla rau, si bun cu doi oameni care sunt perfecti unul pentru celalalt dar norocul nu e de partea lor. Contrapunctul este dat de relatia dintre Suzie (Alison Brie), sora pretioasa si mataita a lui Violet si fostul asistent si prietenul cel mai bun al lui Tom, infantilul si ametitul Alex (Chris Pratt). Dupa o aventura de o noapte, Suzie ramane insarcinata. Ca Alex nu e pregatit sa fie tata e prea putin spus. Cu toate astea, exact ca in Knocked Up (dar fara Katherine Heigl, lucru care e din start un mare plus) cei doi se casatoresc si intra pe nesimtite in randul (dar mai ales cliseul) povestilor de dragoste reusite. El ii ia locul lui Tom la restaurant si ajunge bucatar-sef, iar ea face si al doilea copil si devine o mamica fericita si zglobie. La finalul unui drum plin de obstacole, Violet si Tom nu invata decat ca doar fraierii asteapta si planifica, ca pana la urma cele mai bune lucruri se intampla pe nepregatite.

Any idea when this wedding is going to happen? Grandparents do have a tendency to die…

The Five-Year Engagement este o comedie romantica cu valente de parodie si incercari de explorare a unei relatii cam din punctul in care este lasata in majoritatea celorlalte comedii romantice. Daca il iau la bani marunti, ce mi-a ramas dupa film sunt franturi de poante – succesul puloverelor impletite cu doua maini stangi, caprioare sacrificate pe altarul plictiselii, un chinez obsedat de poante absurde care implica sange, pene de gaina, un pistol si cineva care doarme, cum o gogoasa poate sta la baza unor decizii vitale, redefinirea conceptului “vreau sa fiu singur”, gafe monumentale iesite din cele mai bune intentii, cel mai simpatic toast bocit din istoria logodnelor, etc. Filmul este plin de haz. Are momente cu dialoguri atat de bune incat aproape te crezi in Chasing Amy. Are situatii atat de absurde si duse in extrema incat aduc aminte de screwball-urile adevarate, ca Bringing Up Baby.

Dar are si burti, destule cat sa plictiseasca, si o deranjanta schimbare de ritm intre prima si a doua jumatate. In a doua parte a filmului, poantele se raresc si atunci cand apar, personajele sunt caricaturale si unicul rol al secventelor respective e sa produca ras. Comicul functioneaza, dar povestea nu. De la un moment, incetezi sa mai crezi in personaje si le urmaresti doar in asteptarea urmatoarei glume (care de cele mai multe ori, atunci cand vine, nu te dezamageste – vezi tributul Muppets, delicios prezentat in cearta dintre cele doua surori). Cu toate astea, finalul aduce bine-cunoscuta reactie “awww, cat de dragut!” si atunci, cand genericul incepe sa curga pe ecran, zambesti, ridici din umeri si spui ca se putea si mai rau. Macar a fost simpatic. Cam lung, dar simpatic.

Despre actori si regie ce se poate spune?

 Nicholas Stoller e regizorul comediilor Forgetting Sarah Marshall si Get Him to the Greek. Jason Segel a scris scenariul primului si a lucrat personajele celui de-al doilea. The Five-Year Engagement este deci a treia colaborare a celor doi multi-functionali, de data asta in calitate de co-scenaristi si deja amprenta lor devine recognoscibila. Daca il bagam la inaintare si pe Judd Apatow (Knocked Up, Funny People), producatorul celor trei filme mai sus mentionate, pare ca ne invartim intr-un cerc destul de restrans care detine cheia succesului de casa. La echipa de soc se adauga o distributie colorata, in afara de Jason Segel (cu vesnica privire de caprioara in lumina farurilor) si Emily Blunt (cu intreg arsenalul ei de mutre comice), se remarca si Chris Pratt (Parks and Recreation) acaparand cu hotarare fiecare secventa in care apare, Alison Brie (Community, Mad Men) urcand adorabilul la cote iritante, asa cum ne-a obisnuit, si Rhys Ifans (Notting Hill, Anonymous) irezistibil de conventional in rolul sefului lui Violet.

Ce spun criticii despre The Five-Year Engagement?

The Five-Year Engagement primeste pe Rotten Tomatoes 64 de la critici si 67 de la audienta. Cei care i-au dat nota de trecere accepta ca filmul este un hibrid, pe jumatate comedie, pe jumatate explorare aproape sadica a unei relatii puse la incercare de factori externi. Ceilalti se plang de lungimea filmului si faptul ca registrul in care se spune povestea nu este constant. Metacriticul este tot pe acolo, The Five-Year Engagement fiind notat cu 61 de critici si 66 de spectatori. 

Verdictul KoolHunt.ro

Daca v-ati saturat de ideea barbatului carierist cu femeie care sta acasa si are grija de copii, duceti-va la The Five-Year Engagement si veti fi razbunate. Si stati fara grija, nu e un film doar pentru femei, deci partenerul nu se va plictisi. Singurul pericol e sa nu plece de la film cu ideea “asa nu”.

2 comentarii »

  • The Five-Year Engagement / Te mai m?ri?i cu mine? (2012) said:

    […] oferte, prieteni ?i colegi, cei doi încearc? s? se pun? de acord. Cr?i?? Nanu – Raluk The Five-Year Engagement este o comedie romantica cu valente de parodie si incercari de explorare a […]

  • The Five-Year Engagement (2012) > Blog de Cinema said:

    […] oferte, prieteni ?i colegi, cei doi încearc? s? se pun? de acord. Cr?i?? Nanu – Raluk The Five-Year Engagement este o comedie romantica cu valente de parodie si incercari de explorare a […]

Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Sa stii ca apreciem atunci cand esti dragut si nu ne spui cuvinte urate nici daca le meritam. La fel si ceilalti cititori ai nostri.

You can use these tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at Gravatar.

*