CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 7/10

– regie: 6/10

– actori: 9/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 6.2/10

Unul din lucrurile placute la acest film e sa urmaresti un om care isi gaseste echilibrul interior. Ironia e ca nici el nu stie cum. La un moment dat, Stone spune: ”I told you, I couldn’t explain it”, vorbind de schimbarea totala prin care a trecut. Intr-adevar, mecanismele prin care se elibereaza de nelinisti ii sunt lui insusi necunoscute. Evident ca si noua deopotriva. Nu putem sti ce declic i-a permis sa se depresurizeze.

I know it says ”Gerald” in the file, but I prefer ”Stone”

Stone (interpretat de Edward Norton) e un detinut cu codite afro, care in urma cu opt ani a incendiat casa bunicilor sai dupa ce au fost omorati. Acum este pus in fata unei sanse de eliberare pentru ca dosarul lui e revizuit pentru eliberare conditionata. Jack (interpretat de Robert De Niro), ofiterul responsabil de asta, e un batran in pragul pensiei, slujnic loial guvernului si, cel putin formal, lui Dumnezeu. Stone e un golan dotat cu o inteligenta nativa care il ajuta sa speculeze moduri de a-l putea manipula pe batran. Asa apare Lucetta (interpretata de Milla Jovovich), sotia lui Stone, care e folosita de acesta ca un instrument de seductie pentru Jack. Evident ca functioneaza, pentru ca Milla e asa frumoasa…

Tanarul e foarte labil. In dialogul cu Jack el oscileaza de la ostilitate la umilinta, de la speranta la descumpanire. Nu are autocontrol, din cauza asta cu cat se simte mai aproape de iesire, cu atat devine mai instabil. E frustrat, pentru ca isi da seama ca e rudimentar cand incearca sa se apropie de ofiter. La prima lor intalnire, il intreaba cu stangacie pe Jack daca dupa 43 de ani de casnicie inca mai face sex cu sotia lui (”do you still get it on?”). De aceea, dandu-si seama ca nu va obtine eliberarea de unul singur, apeleaza la sotia lui.

Batranul insa nu-si  coboara garda degraba. E imun la mesajele lasate pe telefon de Lucetta si ii respinge avansurile in mod sistematic. Asta pentru ca e prins intr-o casatorie, chiar daca e una bolnavicioasa, dupa cum ni s-a facut clar din prima secventa a filmului, si e un crestin practicant devotat comunitatii lui religioase. Filmul e brazdat, din timp in timp, cu emisia unui post de radio crestin, un fel de Micul Samaritean, care suna solemn din masina lui Jack – un obicei infricosator de mecanic care denota din partea lui orice in afara de credinta. Asadar ii cade prada femeii.

Sin comes naturally

Ea e foarte stapana pe sine – stie cum sa manipuleze un barbat. Trebuie spus ca ea nu-l insala cu adevarat pe sotul ei. Sexul cu alti barbati e tratat doar ca o nevoie fiziologica. Lucetta il iubeste sincer pe Stone, de aceea accepta sa seduca un batran. Insusi efortul ei de a mentine o casnicie timp de opt ani cu un barbat din puscarie e admirabil. Sau poate ca ii tin partea prea mult pentru ca imi place de ea. Dar Milla e asa frumoasa…

Un lucru interesant la film e ca pe masura ce tensiunea se acumuleaza, angoasele lui Stone se diminueaza. E adevarat ca are un moment de criza, insa dupa asa numita lui revelatie, se calmeaza. Nu stiu cat de autentica pare lumina cathartica ce parea sa-l fi palit, dar probabil ca nici nu conteaza. La urma urmei n-are importanta daca gasesti echilibru in ani de studiu si meditatie sau intr-o brosura din biblioteca inchisorii. Astfel devine introspectiv, senin, ingaduitor. In fata lui Jack ii dispar si precipitarile, si stangaciile, si coditele afro. Dar tensiunea filmului creste in continuare.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Mult. Filmul e ciudat. Face o treaba grozava in a cladi suspans si a intari fire narative, insa spre sfarsit se dezumfla. E multa constructie pentru mai nimic. Cum spunea Mihai Mereuta printr-un film din seria Margelatu: ”Nu-i pacat de-atata munca?”. Filmul are toate premisele pentru o capodopera a thrillerelor psihologice, dar se impotmoleste intr-un final aproape absurd. Asta nu inseamna ca invalidez meritele lui. Are, spre exemplu, un joc actoricesc exemplar. Cuplul Norton-De Niro e de vis. Intotdeauna m-am intrebat unde gaseste un baiat asa de treaba ca Edward Norton resurse sa joace roluri de borfasi? Chiar daca borfasii din el se schimba, amintindu-ne ca rolul asta seamana pe alocuri cu rolul din American History X. De cealalta parte, Robert De Niro isi controleaza bine personajul. Reuseste sa livreze un batran crispat si ursuz, lasandu-ne pe de alta parte sa tragem cu ochiul la ce se ascunde sub aceasta pojghita.

Milla Jovovich a stiut bine ce face. Ii vine bine femme fatale, dar si reuseste sa dea profunzime personajului. Frances Conroy, cea care a jucat-o pe Madylyn, sotia lui Jack, a avut misiunea dificila de a juca o femeie care, fiind atat de inerta si ”goala” sa exprime totusi cat de multe a acumulat in ea. Regizorul John Curran a mai regizat trei titluri si e de notat ca a pus umarul la scrierea scenariului la filmul The Killer Inside Me, a carui recenzie de pe acest site o recomand sincer.

Ce spun criticii despre Stone?

Pe MetaCritic.com, Stone strange 57 din 100 de puncte, iar tomatometer-ul de pe RottenTomatoes.com atinge 46% pentru Stone. In general, criticii tind sa se aplece cu mai mult entuziasm asupra filmului decat publicul larg. Faptul ca finalul filmului e nesatisfacator nu pare sa-i deranjeze in aceeasi masura. Ebert ii acorda trei stele in cinci paragrafe. Scurte.

Verdictul KoolHunt.ro

Filmul are lacune, dar are si parti bune cel putin la fel de substantiale ca si lacunele. Stone trebuie vazut ca sa va puteti lauda in continuare la bere ca stiti toaate filmele lui De Niro sau toaate filmele lui Norton. Sau ca atunci cand esti microbist si mergi si la meciurile amicale. Si Milla e asa frumoasa…